| + adâncuri | Ottilia Ardeleanu [27.Sep.23 19:55] |
| sufletești! exact ca acel copil care trăiește în noi și se joacă, se alintă, zburdă, zboară, atinge veșnicia. poem sensibil cum, de altfel, am citit în această pagină și în cărțile tale publicate. povestea asta e susținută de naivitatea copilăriei! finalul este ademenitor! | |
| = Nu este doar „acel ceva” care putea să fie și nu este, ci și | Daniela Luminita Teleoaca [27.Sep.23 20:10] |
| ... „acel ceva” în stare latentă, care oricând poate să acceadă la A FI, asta în pofida realității (mă încăpățânez să-i spun) „de suprafață” (= superficiale)! Sincere mulțumiri! | |
| = „departe de cădere ar fi alunecat” | Maria Elena Chindea [28.Sep.23 23:53] |
| mai aproape de axa luminii, de centrul inimii tuturor, inima copilului fiind sursa care ne este tuturor energiilor, fântâna cu apă vie a omenirii! Fără ea, povestea lumii ar murii în fașă, și povestea fiecăruia - n-ar avea nici o substanță! Copilul din noi ne ține nemurirea și adevărata putere în palme! | |
| = Perfect țintit, Maria Elena Chindea! | Daniela Luminita Teleoaca [29.Sep.23 21:42] |
| Mulțumesc frumos! Gânduri bune, D. | |