| = . | emilian valeriu pal [26.Oct.23 12:23] |
| Las un semn de lectură. Ești unul din autorii pe care îi citesc constant (atunci când postezi), și nu știu ce să spun ca să nu pară de complezență. A avut un tragism aparte Argentinul. Tu, Ted, Marțian și Radu erați autorii mei de pus pe rană sau de invidiat pentru eleganță și muzicalitate. Las un semn pentru că am învățat cât contează un semn. Inutil să spun că și textul ăsta pentru mine e reușit. Poate mai reușit decât Vitralii, dar starea e alta. Știu că unii pot considera o astfel de scriitură învechită, dar pe mine nu mă deranjează absolut deloc. Dimpotrivă, e o gură de oxigen într-o literatură în care texte de tip screenshot se încolonează ca într-un pluton de execuție fără condamnat. | |
| = Emi Pal | Gabriel Tudorie [28.Nov.23 20:59] |
| Între noi fie vorba, nici eu nu știu ce să-ți răspund ca să nu pară de complezență. Acolo, în Argentinul ăla care nu mai există decât la mine, la tine și la alții câțiva în cap, acolo zic, am mai fi cerut o halbă și ne-am fi văzut de-ale noastre. Pe de altă parte oricum ne-am văzut de-ale noastre, deci cred că totul e pe cât se putea să fie. Mă flatezi cu acel ”de pus pe rană” și nu de dragul vreunei reciprocități (genul ăsta de bezele literare mă stânjenesc până la neparticipare) te asigur că și din partea mea de gard spre tine lucrurile se văd la fel. Mă ierți că îți răsund târziu, dar în vremea din urmă am fost sub radar un pic. Mulțumesc pentru semn. (strașnică imaginea cu putonul fără condamnat) | |