Comentariile membrilor:

 =  personaje tragi-comice
Ai făcut un portret reușit al personajelor farsoare care, din păcate, există și printre noi. Acestor "Ane" merită să li se spună pe șleau când amenință cu sinuciderea: "Ai grijă să nu te sinucizi numa' nițel!" Simpatic textul.

 =  Vampirism
Elena Marcu
[21.Sep.05 19:43]
Aha, din seria „recunoașteți personajul”, se vede treaba că ești pățită!:)) Sau poate doar o bună observatoare, variantă de preferat. Replica propusă de tine e genială, în felul ăsta eviți să ajungi tu în pragul sinuciderii. Am reținut-o.:)) Mulțumesc!:)

 =  5 apeluri
Elena Albu
[21.Sep.05 20:16]
Elena, dupa ce citisem chestia cu capra de la personale, ma gandisem ca esti intr-o pasa proasta si ca n-o sa mai rad, curand, citindu-te.De fapt, la tine nu se rade, e mai mult un suras cu subinteles. Am savurat iarasi stilul tau, si nu pot sa nu remarc umorul fin si stofa de om...citit :)
Ma duc acum, ca am 5 apeluri pe telefon :))

 =  Nu răspunde!
Elena Marcu
[21.Sep.05 21:01]
Tizo dragă, năsuc fin trebuie să ai tu, să-ți fi spus „chestia cu capra” că mă bântuie astenia de toamnă. Cu atât mai mult îți mulțumesc pentru comentariul cald de aici.:)
P.S. Elena, dacă mai sună, fă orice, dar nu răspundeeeeee!

 =  Umorul, a spus Goguță Dumitrescu , e lucru mare .
Nicolae Diaconescu
[02.Oct.05 19:06]
"E rîndul meu" ,
După ce m-ai lăudat ieri atîta, azi e rîndul meu să spun ceva despre cum scrii! Evident, nu era obligatoriu! Mai întîi am citit cîteva texte de-ale tale. Captezi atenția cititorului și asta nu e puțin. Ai umor pe un fundal trist, grav. Cine are umor, ori cît ar fi de disperat nu se sinucide. În loc să-mi fie odios personajul care face farse, îl privesc cu simpatie. Spune-mi tu de ce.

 =  parere
Iulia Spanu
[21.Sep.05 22:06]
Elena, cand revii la stilul tau, constat ca m-ai invatat prost: am pretentii :-)
Asa ca ti-as spune ca, daca tot ai avut curajul sa te iei de subiectul acesta, merita sa mai tai in carne vie in prima parte a textului. Cam de pe la "Coase, descoase", incepi sa scrii in forta, suculent si original. Parerea mea :-), pana acolo te cam invarti in jurul unor imagini prea comune, parca nu ai curaj sa fii mai caustica si mai spumoasa, asa cum iti sta bine.
Sper sa nu-ti fie cu suparare, dar tu esti singura vinovata: chiar in textul acesta se vede ca poti mai mult.
Drag, Bianca

 =  :)
Elena Marcu
[21.Sep.05 22:49]
Nicolae, aș vrea și eu să știu cum se face de-ți e simpatic.:) Poate pentru că e suficient de descurcăreț, poate pentru că se mișcă abil în arta manipulării, poate pentru că are atâta dorință de viață încât își permite să cocheteze cu ideea sinuciderii, poate pentru că e capabil să se bucure de trăiri „extreme” și intense în timp scurt sau poate pentru că pur și simplu are bretonul ciufulit când îi suni la ușă.
Mulțumesc pentru comentariu, mă onorează, mai cu seamă pentru că te citesc cu admirație încă de la „Jianca”.

Bianca, of, „mă”, mereu îmi tai în carne vie introducerea!:)) (fie vorba între noi, acum îmi tai în carne vie jumătate de text :)). Pesemne abia de la „coasem și descoasem” m-am ambalat sau m-a motivat subiectul (nu e vorba de curaj), nu m-aș fi gândit, să fiu sinceră, data viitoare am să urmăresc „tempo”-ul textului. Cum să fie cu supărare???? Ar fi și culmea! Rămân datoare. (adică vin să-ți tai și eu jumătate de text:)) – glumesc, glumesc). Nu mă trage nimic să revin asupra textelor, bag la cap și pun în aplicare la următoarele, cel puțin așa am încercat să fac până acum, nu prea am răbdare să le „lucrez” după postare. Mulțumesc pentru votul de încredere, până reușesc mai mult, m-aș bucura să revii cu „pretenții”. Ar trebui să mă „crească”. Mulțumesc.

 =  plăcerea lecturii
Corneliu Traian Atanasiu
[22.Sep.05 00:26]
Mi-am promis să mai trec pe aici și iată un prilej. Ce-mi place la tine este probitatea folosirii cuvîntului, ceea ce înseamnă o anume intelectualitate pe care ai cultivat-o, ai dobîndit-o și mai ales o guști. Ce mi-a plăcut de prima dată și remarc și acum este că scrii cu voluptate. Îți place să povestești, să descrii, să prinzi în cuvintele cele mai potrivite ceea ce vrei să spui. Și reușești. Gratulezi mereu cititorul cu un text bine șlefuit.

 =  Nu asi vrea sa fiu in pielea lui Manole
dumitru cioaca-genuneanu
[22.Sep.05 00:36]
Mie mi-a placut mult Ana asta dar nu as vrea sa fiu in piele lui Manole, care satul de atatea amenintari neimplinite va fi silit sa o zideasca folosid propria sudoare. Felicitari pentru un text foarte reusit.

 =  Domnilor!:)
Elena Marcu
[22.Sep.05 00:53]
E seara coincidențelor plăcute. Tocmai am pus în biblioteca virtuală câteva poezii, iar pe ultima, înainte să fug la somn, cu gândul la eseul cu Don Juan. Nu-mi rămâne decât să v-o ofer în semn de mulțumire.:)
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/141971/index.html

Și eu m-am gândit la Ana lui Manole:)) Și pentru că tot am postat Sorescu în mare frenezie mai devreme, uite ce zice dumnealui spre a fi învățătură de minte meșterilor Manole:

„Preafrumoase și iubitoare Ane,
Mă iertați că nu v-am mai zidit de vii,
Am avut mai multă încredere
În cărămizi.”

Vă mulțumesc din suflet amândurora, noapte bună și la bună recitire!

+ un bilet de avion pentru împricinat
Sandra Hanna Segal
[22.Sep.05 02:35]
Man!
Elena, sunt la picioarele tale si recunosc cu umilinta ca n-am mai ras de mult asa cum am ras la citirea astor randuri. Cand am ajuns la impartirea cartilor, eram deja prada unor crancene dureri abdominale. Acum mi-am mai revenit, dar cred ca recidivez si o citesc din nou.

Dupa umila-mi parere e de stea: pentru idee, tratament si umor.

Acum, ce sa zic, sinucigasii sunt si ei de mai multe feluri. dansa e mai mult in ghilimele. Altii, ai naibii, tac si fac. Altora le iese mai mult din greseala, si pentru ca noi, prietenii vigilenti ne-am blazat si am luat-o pe urmele satenilor in povestea lui Petrica si lupul. Eu odata, in zilele junetii mele chiar am primit un telefon de la un fost coleg care inghitise un pumn de fenobarbital (imi cer scuze daca e scris incorect) intrucat viata nu mai avea sens. Iubita il parasise, picase anul, isi pierduse jobul la duty free, la Otopeni... si stricase masina intr-un accident. In urma telefonului am dat telefoanele de cuviinta si bine ca le-am dat, ca traieste sanatos si azi... si corespondam uneori:)

 =  ...mai putin pe alea de Photoshop!
Eduard Țone
[10.Dec.18 14:27]
Bă... citeam primele rânduri și mă gândeam că de data asta am prins-o pe Elena la cotitură: o să-mi revărs toată ploaia asta care devine din ce în ce mai obositoare peste ideea ei de a scrie un text "pentru fete", un nou episod din "Sex and the city"-ul pe care cu succes l-ar putea scenariza. Pe la jumătate eram calm și nu-mi mai păsa că plouă și că de la Unirea în Dorobanți faci jumătate de oră bătută pe muchie, ascultând la volan tot felul de farse și reclame imbecile. (ce suflet mare! cum îi lasă ea cărțile de Photoshop lu' frac'su'!).
Iar când am ajuns la final, fir-aș al naibii, zâmbeam ne-feminist și învingător: era ciufulită, mă, și s-a mai sinucis o dată!
Te-aș așeza la Capșa, la o masă cu Caragiale, - el, o bere cu guler, tu, un gin tonic - și v-aș lăsa să vă povestiți epocile. Zău!

 =  apel preluat:)
Daniela Bordeianu
[22.Sep.05 11:22]
mai, Elena, mai, omule bun, femeie de treaba ce-mi esti si prietena-fara-voie-la-nevoie, paranteza - mai bine a zis-o Eduard - inchid paranteza, e musai sa ti-o spun, astazi te luai de-o fraza cu mine (chiar si la tigara, pe hol) tocmai cand mi-era incruntarea mai mare si-am regasit zambetul.
care ziceai ca-ti e numarul de telefon?:)
(glumesc)

cu drag,
dana

 =  O "balada" pe sufletul meu!
Razvan Dragoi
[22.Sep.05 12:32]
Ah, de cate ori m-am intalnit cu Ana!Din fericire, nu eram io "aiuritul ala", eram ala la care venea sa spuna ca se sinucide iar din nou, iar din nou.Cu cat sinuciderile nu reuseau (nici macar a fi initiate), cu atat rolul meu apostolic si protector scadea.Cum auzeam ca s-a impacat cu aiuritul,imi venea mie sa ma/o sinucid si uite-asa, lantul slabiciunilor varianta horror!
Un singur paradox:scrii despre sinucideri si crime perfecte, atunci io de ce am ras?Am sa ma duc la psihiatru sa vad daca nu-s prea sadic.Sau ma sinucid, vad io:)
Un salut militaresc prusac (stiu ca daca mai fac reverente o sa fiu ajutat sa ma sinucid:))

 =  parol
Monica Manolachi
[22.Sep.05 12:14]
Se vede bine treaba că Ana asta neaoșă, fără chef de plimbări inutile, tot vrea să coboare din peretele dărăpănat al bisericii ctitorite de bărba-su, Dumnezeu să-l ierte, dar, vai!, are o jenă și râde așa ținându-se de cărămizi… E cam multă apă prin jur, s-a rupt podețul care dă spre uliță, enoriașii se bălăcesc prin curte laolaltă cu morții, se agață în tufele de trandafiri și în bălării, vorbesc limbi atât de diferite și totuși asemănătoare… Ce i-ar trebui oare? O pereche de aripi? Hm, sfaturile despre zbor luau mai mereu forma unui indirect "o s-o zbor" sau a unui mai direct "te zbor"… păi ori zboară ea, ori "aiuritul ăla"… încurcată gâlșeavă pi șier… nimeni nu pomenea de "eu zbor" sau dacă pomeneau, pomeneau toți deodată și iar gâlșeavă… Io propun să să ajungă la un armistiț: când unul clocește, altul zboară; când clocește altul, zboară primul. Pentru că e logic: nu poți să clocești și să zbori în același timp, ha? Poate doar în rai… deși mă cam îndoiesc. :-)

 =  o lege a falsei sinucideri
Andrei Gheorghe
[22.Sep.05 16:00]
un text bine scris desi pe ici pe colo mai atarna cateva enumerari mult prea elaborate, de exemplu enumerarea celor care sunt alertati in cazul ipoteticei sinucideri, adica ma astept ca acea enumerare sa duca si la politistii galactici pana la urma si sa parcurga toate etapele alertarii concentrice. deci, cam asta ar fi viciul acestei scrieri, ca dincolo de realizarile notabile cum ar fi concizia, precizia detaliului este greu de supravegheat, adica proza aceasta este excesiva in detalii, in ideea ca ma astept ca totul sa se desfasoare exact cum ai descris cu atata acuitate, textul tau nu provoaca imaginatia, nu solicita interpretarea, pur si simplu comunici ca asa se intampla lucrurile, e ca si cand ai enunta o lege a falsei sinucideri in registrul feminin destul de siropos, adica in loc de comic aici, din cauza previzibilitatii apare un zambet tolerant si cam atat, proza ar fi problematica doar daca s-ar intampla ceva cu personajele acelea, daca scriitura ar fi extrem de erudita, daca ne-ar provoca sa o citim nu ca pe un reportaj de ziar putin literaturizat, stilizat, ci ca pe o poveste.

 =  ...
Elena Marcu
[02.Oct.05 19:06]
Sandra - E steluța mea preferată... și unica.:)) Nu cred că sunt multe persoane de la care aș fi putut s-o primesc și în plus să mă trezesc ca acum cu emoția în gât. Noroc că nu e nevoie să vorbesc și că în scris mă bâlbâi mai rar. Mulțumesc.:)

Eddie – sub genericul „și dacă mor, tu cui rămâi”, mă, domnule, adicătelea mă pui să povestesc, culmea, și sub influența vaporilor de alcool, stimabilului și onorabilului Caragiale, care e mort de aproape un secol! Și cică zău!:)) Ca să vezi cum îmi sfâșii tu inima și cele mai curate sentimente, pe care le-am investit io în așteptarea comentariului tău. Nu mă mai joc. Chestia asta merită o nouă sinucidere și chiar acum, în timp ce îți scriu ultimele mele gânduri, mă chinui să-mi străpung venele cu scroll-ul de la mouse. Dacă nu reușesc, vin să te șicanez la „castel”, iar dacă îmi iese, te bântui pe post de fantomă răutăcioasă.:)

Dana, măi, doamnă, măi, suflet generos, paranteză –nu-mi aminti de Eduard că iar mă paște sinuciderea- închid și io paranteza, nici nu-ți trece prin cap ce mândră sunt că am fumat împreună azi.:) Mulțumesc! Și vezi, că de când cu textul ăsta, am pus suprataxă la telefon!
(m-am prins)

Răzvan, ce faci, vinzi castraveți grădinarului? Mai rău, ne dai în vileag și ne râde tot site-ul pe post de mama răniților. Zi și tu că nu s-au sinucis tocmai datorită susținerii tale măiastre, că, uite, prin analogie mă bagi în dizgrații și nu mă mai sună lumea la nevoie.:) Păi normal că râzi, pentru că nu vrei să aprofundezi sufletul aproapelui, merg pe varinta „superficial”. Când te sinucizi, dă-mi un apel! Mulțumesc și... pe loc repaus!:)

Monica, am citit și am recitit comentariul tău.:) Eu am înțeles așa: că Ana e neaoșă, are o jenă și râde absurd, aiuritul nu e totunul cu ctitorul, Dumnezeu să-l ierte, sunt inundații și acolo, lucrurile nu stau chiar pe roze, a se vedea că sunt și bălării, dar sunt speranțe de conciliere prin armistiț.:) Parol!

Mulțumesc tuturor!

 =  Andrei Gheorghe
Elena Marcu
[22.Sep.05 16:23]
Nu-mi rămâne decât să apreciez eu de data asta concizia și precizia detaliului din comentariul tău, care-mi oferă o analiză la care speram de mult timp. Mint, îmi rămâne să mă și folosesc de ea și... să sper (iarăși!) că voi reuși. Mul-țu-mesc! Dacă te rog să mai vii cu comentarii și altădată, vii?

 =  comentariile si povestirile viitoare
Andrei Gheorghe
[02.Oct.05 19:06]
de buna seama ca in masura in care va exista o poveste va aparea si omul potrivit care o sa comenteze, probabil ca mai putini vor fi cei care o vor si intelege; nu am pretentia ca am inteles fotografia pe care ai facut-o realitatii; autorul este liber sa se foloseasca de comentariul meu; dincolo de ironia raspunsului nu stiu ce vei face, nu sunt un mare cititor de literatura, dar am sa vin cu comentarii, chiar am sa mai arunc o privire in pagina ta si daca mai gasesc cate ceva bun sau rau am sa comentez

 =  ...
Elena Marcu
[22.Sep.05 16:46]
Nu, nici vorbă de ironie în răspunsul meu, dimpotrivă, exprimam recunoștința pentru analiza textului și pentru sinceritate, care pe mine chiar mă ajută mult. Mai cu seamă pentru faptul că deocamdată nu am decis să renunț la exercițiile "literare" de aici. E atelier, îmi doresc să știu ce reușesc să transmit, în ce formă, ce am de lucrat, ce ar trebui să urmăresc, dacă ar fi mai bine să renunț, dacă, dacă... etc, lucruri de care nu-mi dau seama singură totdeauna. Răspunsul meu de mai sus chiar este unul sincer de mulțumire și apreciere pentru "diagnosticul" textului. Atât.

+ Caragialesc
Daniel Dinescu
[22.Sep.05 22:48]
Esti tare, draga mea, ai de toate in text, pot sa spun ca e frumos-frumos, parca am si vazut tot ce ai povestit, ai haz, ai cursivitate, ai inspiratie(sper ca nu ai pierdut muza dupa textul acesta, ca stiu ca exista) si pentru asta meriti sa fii remarcata.
Tine-o tot asa!
Cu drag,
Daniel

 =  analizele post-breaking-up
Nicoleta Tase
[22.Sep.05 23:11]
Mi-am verificat telefonul, nu am apeluri nepreluate, e semn bun, Anei ii merge bine in dragoste :) Final de exceptie, mi-a placut apelativul "aiuritul"; ai redat perfect stinghereala ei si panica celorlalti la toate "tentativele de sinucidere" ale fetelor dezamagite in dragostea din lumea asta. Savuros textul; surprinde un fenomen cvasi-generalizat: analizele post-braking-up, reale indiferent de varsta, IQ, culoare politica sau nationalitate. Excelent!

 =  ...
Elena Marcu
[23.Sep.05 09:12]
Daniel, e măgulitoare steluța, ca și comentariul. Mă bucură amândouă, mai ales acum, după tot șirul comentariilor, la care nu mă așteptam, și pe parcursul cărora, citindu-le, m-au bântuit tot felul de emoții, îndoieli, bucurii, accese de conștiința mediocrității, spaime că-mi moare muza aia și mai departe de limitele astea nu văd drum, toate cele, deși e DOAR un text. Nu știu dacă e corect sau dacă merit, dar pentru mine ele marchează o afinitate de gust, de idei, de păreri, de exprimare, o împărtășire cum o fi ea, și în aceeași măsură o încurajare de care sunt mândră și pentru care îți mulțumesc.

Nicoleta, zâmbesc cu satisfacție la „analizele post–breaking–up”, apreciez referirea la ele pentru că treisferturi din text despre asta vorbea.:) Știu că am îngroșat imaginea lor și am fost puțin nedreaptă, recunosc însă acuma că uneori sunt nemaipomenite prilejuri sau pretexte de largi, plăcute și amuzante dezbateri. Mulțumesc de două ori.

Răzvan, dacă nu ar fi off-topic, ți-aș răspunde că bineînțeles că ne-au luat în serios. Cum altfel? Da’ tu chiar crezi că io mă joc aici sau ce? Ce dovadă mai vie vrei decât steluța primită imediat după retractarea primei tale declarații? (în altă ordine de idei, e timpul să îngropi securea că face prea multă mizerie, deși, recunosc, efectul a fost formidabil!:))) Dar pentru că e offtopic, nu-ți răspund.:P

 =  Dacă ar mai trăi, Ion Băieșu...
Tudor Negoescu
[23.Sep.05 09:39]
Ritm alert, o anume lejeritate în a urmări canonul acestui tip de scriitură. Dacă ar mai trăi, Ion Băieșu te-ar invidia (amical, desigur).

 =  ...
Elena Marcu
[10.Dec.18 14:27]
Tudor, dac-ar mai trăi Ion Băieșu am mai avea încă un model de urmat, și nu numai pentru schițele umoristice, iar dacă aș stârni vreodată, prin absurd, invidia cuiva „amicalo-literară”, în mod cert i-aș rămâne recunoscătoare.:) Mulțumesc.:)

Răzvan, da, bravo, de 10 ori, de la nașu fără număr, numai să retractezi aceeași declarație, că minus cu plus tot minus dau și n-o să le pună nimeni în modul. Ție, cu emoție vibrantă și fior fremătător, sfâșiat în mii de toporași sângerii, mulțumesc din adâncul ființei mele simțitoare pentru lumina neprețuită și tulburătoare pe care ai adus-o pe cerul solitar al vieții mele, înstelându-l generos și inefabil cu inestimabilele astre, plecăciuni și reverențe reverențioase!

 =  Breacking News! ... Allandalla strike again !
Andrei Florian
[01.Oct.05 04:38]
Ti-am citit textul, comentariile si ma gandeam ..."Allandalla este un pseudonim frumos pentru ceea ce sugereaza textul"...deasemenea m-am amuzat teribil de evolutia comentariilor lui Andrei Gheorghe. Primul comentariu la textul de mai sus este ca-mi place poza ta. E sexi. Caragielesc este poate doar reactia comentatorilor tai la asemenea stimuli. Stelutele de pe textul tau trebuiau sa-ti parvina cu mult mai devreme, pe cateva alte texte anterioare. Poze de la mare nu ai ?... merita incercat !

 =  :)
Elena Marcu
[01.Oct.05 10:53]
Zexe, incisivule și tranșantule, dacă aș fi știut mai demult că motivul pentru care vii să-mi comentezi textele este poza, zău de nu aș fi pus-o mai devreme. (aș pune una de la mare, pe bune, dar, spre deosebire de mătăluță am dubii că pentru tine ar merita încercat). În altă ordine de idei, mi-aș dori să catadicsești să-ți postezi textele, oferind astfel prilejul editorilor să-ți dea nivel, 120 ar fi perfect, în felul ăsta m-aș asigura că sunt însteluțată la textele care merită cu adevărat.:)
Mă bucur că ai revenit, e trist însă că ți-ai făcut revenirea prin comentarii „de ochii lumii”. Comentariul de față nu e menit să-mi îmbunătățească mie performanța literară, nu? Hai, Zexe, știu că poți face un comentariu mai punctual, argumentat și mai potrivit pe text, poate încerci cândva. Pentru schimburi de replici ca cel de față însă, știi unde să mă găsești.
Semnez cu frumosul și potrivitul pseudonim,
Allandalla

 =  Pretene de suferinta
luana zosmer
[18.Feb.06 13:37]
Aoleo si aoleo parca esti eu. ori de citeori cineva din gasca are-o ruptura sentimentala, e gravida sau bea prea mult si vede cai verzi pe pereti intru-n panica, sparg usi ,ma dau cu capul de pereti,chem politia care demult refuza sa mai participe la sinuciderile noastre-n masa, dupa care zac vreo trei zile de rusine c-am facut scandal monstru de pomana.Sa n-ti inchipui ca o lasa balta.la prima chemare fug dinnou.Si-astea-s numa pretine, la pacientele care se ascund in dulapuri sau urca pe casa-n intentia de-a se arunca pe masina amantului care si-o trage cu nevasta in intimitatea dormitorului conjugal nu mai vorbesc.Buna proza.mai vin pe la tine.ma consoleaza sa nu fiu singura-n starea asta:)

 =  tonul bine gasit al unei copnversatii telefonice
radu-ilarion munteanu
[29.May.06 18:52]
consecvent obiceiului din ultimele saptamani, intru in pagina celui/celei care a facut un comentariu la un text al meu si citesctextul ce pare de top. sper ca autoarea imi va intelege franchetea, scrisul e fluent, nu-i de mirare ca mi-a sesizat ironia si autoironia, caci scrie inca mai ironic ca mine, tonul ales e adecvat, colocvial, de fapt tonul cu care ar fi povestit de aana la telefon. sub rezerva de a citi alte proze, deocamdata observ exact ce mi se reproseaza indeobste mie, o anume lipsa a constructiei epice. fara indoiala insa lectura e incantatoare.


 =  je pense, tu sais, erreurs jamais
Catalin Pavel
[08.Oct.07 21:43]
Penelopa nu tese covoare, ci un giulgiu pentru Laertes, socrul ei si tatal lui Ulise. in rest textu e homeric. C.

 =  Catalin P.
Elena Marcu
[18.Jan.08 08:27]
nu țese covoare, așa cum nu am alertat nici paznicii intergalactici de exemplu, pur și simplu uneori mă tentează frivolitățile în raportarea la text, la personaj sau la mine însămi.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !