| = De citit ! | Ivășcan Horia [29.Sep.05 10:10] |
| O poezie menita "sa ma trezeasca la sfirsit de septembrie". Ce pacat ca pe site au disparut in ultima vreme astfel de poezii ... Frumos Radu, am citit insfarsit ceva ce merita citit, acum pot sa ma apuc de lucru :) ~Numai bine!~ P.S. Unde-s stelele ?!? | |
| = . | Alexandru Dan-Alexandru [29.Sep.05 11:00] |
| imbinarea celor doua motive e remarcabila intr-o poezie care in ciuda aparentelor (versuri destul de lungi) se lasa usor citita si adera pas cu pas la sufletul cititorului. nu incearca sa-l bruscheze, ci putin cate putin, cu ochii, cu limba, cu chipul, mai apoi cu pieptul mainile si la sfarsit picioarele iar in tot acest timp cu sufletul cititorul intra sub pielea poeziei tale. recunosc ca la inceput m-am speriat si am privit respingator textul tau pentru ca am privit doar forma fizica, si era sa pierd era sa pierd. m-a bucurat enorm si plec de aici in ghiozdan cu: ii povestesc iar si iar despre tine uneori pina si dumnezeului asta i se face dor de tine , | |
| + Cine zicea că nu mai putem iubi ? | Tudor Negoescu [29.Sep.05 11:13] |
| În secret, cu toții ne dorim să ajungem Superman, să avem întreaga lume la picioare. Cine zicea că nu mai putem iubi în poezia actuală, că iubirea ar fi un element/sentiment desuet? | |
| = de fapt, dragostea chiar e 6 din 49... | Ioana Veronica Epure [29.Sep.05 22:52] |
| Frumoasa poezie, pare a fi scrisa intr-un moment de visare, dar si de luciditate in acelasi timp... pentru ca iubirea este singurul sentiment care ne permite sa combinam starile astea doua fara a ajunge la o contradictie. Mi-a placut aglomerarea de culori, mi-a dat senzatia de libertate, de traire intensa. Iar finalul parca te face sa respiri, ritmul se incetineste brusc, devine o soapta. Mi-a placut mult ce am citit aici. Ioana | |
| + "o sa ma trezeasca la sfirsit de septembrie" | Elia Ghinescu [30.Sep.05 01:56] |
| Încerc încă o dată să postez un comm esuat. Nexus, din momentul în care poezia aceasta a apărut pe site, s-a tot învîrtit în mintea mea, toată ziulica. Probabil că ar trebui să caut s-o înțeleg doar cu sufletul; femeie fiind, probabil că ar trebui să mă limitez la metaforele ce m-ar putea face să-mi închipui o lume candidă. Evident, o parte din mine asta face. Cealaltă parte își pune întrebări. De ce alegi doar lunea, miercurea, vinerea și duminca? Și de ce textul se numește 28? Aici aș putea avea o explicație logică, zic eu: doar o dată la fiecare 28 de ani cele 365 de zile se repetă identic, suprapunîndu-se fix peste zilele săptămînii. Doar o dată la 28 de ani! O altă explicație ar putea fi luna februarie, dar suntem în septembrie. Și apoi... de ce 6 din 49? Asta mi se pare un pic derutant. Dar și aici aș găsi explicație logică: un strop de noroc, atît trebuie să-i curgă lui Dumnezeu printre degete. Da, este un poem care mie îmi va rămîne ceva vreme în minte. Nu numai pentru că m-a făcut să caut explicații logice, ci pentru că aceste căutări s-au împletit cu metaforele. Alegi doar anume culori, doar anume zile, într-o anume ordine. Amesteci cuburi de zahăr cu un azi care e invariabil negru, obligînd un mîine să fie verde. Asociezi ființei un număr de identificare acolo sus, ca să nu uite Dumnezeu de acest sfîrșit de septembrie. Pui curajul în inimă și greutățile de început de drum în spate și zîmbind pornești ascultînd tăcerile tale printre ne-tăcerile lumii. Iar finalul ... e rugă. Spre întoarcerea obrazului dinspre noapte. Să mă ierte colegii mei și tu să mă ierți dacă asta deranjează - că am căutat să înțeleg logic un poem. Nu mi se întîmplă des. Dar avea dreptate cineva cînd îmi spunea că sunt "oameni" pe care îi găsești foarte rar. Și așa poezie mie, cu siguranță, mi-a dat de gîndit. Poezia se numește "28", ai postat pe 29, iar azi, pe 30...eu îți urez La Mulți Ani! | |
| = Stimate maestre de dincolo de ocean | Liviu Nanu [30.Sep.05 02:07] |
| Un poem deosebit stimate maestre. Am remarcat începutul în forță, pastelul pe care ni-l oferi în prima parte, dar mai ales a doua jumătate de la "îmi încep seara...". Sper că ești sănătos acolo, departe și îți petreci ziua de 30 septembrie cît mai frumos cu putință și cu o votcă mare în față (care bucurie și la noi să fie). Să ne trăiești că trebuiești! | |
| = Hey, Superman, la mulți ani! | ioana cheregi crișan [30.Sep.05 11:03] |
| Hey, Superman, azi lumea e cu siguranță a ta. ești nemuritor măcar pentru o zi. Dumnezeu îți trântește curcubeul peste degetele. tu mizezi încă totul pe o singură culoare. știu. uite că ne era dor de poemele tale. La mulți ani!!! | |
| = va multumesc | Radu Tudor Ciornei [02.Oct.05 07:27] |
| Va multumesc la toti Elia , sunt impresionat ca dupa atita tacere mai stie cineva cind calendarul imi spune ca a mai trecut inca un an. Si de data asta n a trecut chiar degeaba. Anul asta am fost sigur ca pe undeva a fost chiar ziua mea. Va mai multumesc inca o data dragilor. La multa poezie. | |
| = uneori ma numesc superman | emilian valeriu pal [08.Sep.07 18:19] |
| Din punctul meu de vedere aceasta e o lectie de poezie. | |