| = buon. | Dan Dediu [30.Sep.05 15:59] |
| Deocamdată am să spun așa sec:poem excelent! Și sper să revin. | |
| + Mihai | Geta Adam [30.Sep.05 16:04] |
| Excelent poem. Deloc in linie dreapta. Senzatie de alunecare intr-un obisnuit neobisnuit. Si acest neobisnuit de toata ziua lucrat intr-o forma lejera, cuvant rostit rotund. Muzica interna lina, placuta urechii. | |
| = revin. | Dan Dediu [02.Oct.05 19:06] |
| Mă întorc. În pofida faptului că discursul pare uneori aglutinat si întins pe un spațiu dens, tehnica autorului mi se pare absolut impecabilă, reușind să ofere o dinamică și o cursivitate textului ce dă senzația unui monolog poetic autentic, fără nici un strop de literaturizare. L-am citit de vreo patru ori să mă conving că mai găsești și pe Agonia poeme buone din cand in cand. | |
| + Fără să se ferească | Tudor Negoescu [30.Sep.05 16:21] |
| puțină moarte mi-a curs printre degete printre firele părului alb al nopții care am fost oare ziua de ieri punea capul în pământ sau își admira sânii? Iată cum sună, uneori, Poezia, la Iași. Fără să se ferească de sugestiile culturale, fără să se ferească să apeleze la acea imaginație, numită de Valery, formală. Chiar dacă voi supăra pe cineva de pe acest site, nu mă pot abține să nu-l salut pe ieșeanul Lucian Vasiliu, de la Muzeul Literaturii, despre care am auzit că ar trece prin oarece încercări ale vieții noastre postdecembriste! Sau or fi doar zvonuri... | |
| + admiratie | Elia David [30.Sep.05 19:15] |
| Un text cum nu am mai citit de mult, care m-a incantat prin frumusetea versului, sentimentului, ideii... O modesta steluta si de la mine, pe cerul acestui poem. | |
| = eh, si religia | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| fara multe cuvinte, un text foarte reusit, felicitari! | |
| = tata | serban georgescu [30.Sep.05 20:30] |
| Domnule Leoveanu, as spune si eu despre dumneavoastra, intocmai cum Nichita Stanescu spunea despre Calinescu, ca sunteti adica un "tată al unei săbii de neridicat" | |
| = un poem de si cam atat...slab text | Florian Stoian Silisteanu [01.Oct.05 05:11] |
| batrane iata cum sosec aici pe nepusa masa si spun raspicat cum ca poemul acesta nu se poate incaleca...sugerez cum ca ar fi slab cu z si ma arat intortochiat ca si cand in oglinda ultimei strigari judele spune el POEM si atat...fiindca de la drumul cel mare sunt primenit aprind aici faclie si rup cum pot strigatul aratand incercarea mea cum despre o eftina cu i incercare de poem a dumitale Batrane...ce naiba...ca te stiu genial dar acesta este nu te supara pe singuratatea mea FOARTE pierdut poem....sa fim seriosi ca masina cum masina de indoit sira spinarii si celelalte incercari de functionare nu au batut cu nimic spre inima me....Amu vad cum sora getaluiadam lumineaza...dar nu ar fi de fratie de m/as arunca si eu.....text si atat.....cerul pe genunchi....chiar se leagana....sa ne vedem cu bine | |
| = Silisteanu, Mihai ("de ce numai privindu-mă / îmi tocește trupul?") | silvia caloianu [01.Oct.05 11:30] |
| Florian Silisteanu, eu am uitat sa respir, citind acest poem! in ce te priveste, posibil, nu iti prea era acasa "inima", "inspre" care spui ca nu a "functionat vreo emotie" de aici. si nu spun asa ceva doar in contextul altor lecturi "instelutate" sau celor ce ni se recomanda de carte editori, dar...apropo: unde esti cand se acorda lauri emotiilor ieftine, de duzina, rasuflate sau...caraghioase, de-a dreptul? mai cu seama ca te-am zarit cate pe undeva si pe tine cu cate vreo expresie de entuziasm prin subsolurile acestora! :( parerea mea e ca aici, chiar nu era cazul sa intervii cu asemenea nota. Mihai, mie mi-ar fi placut mai mult poemul fara de strofele a treia si a patra, care imi par aglomerante, fiind cumva si autonome - ca o alta poezie in poezie - (eventual, as fi lasat din strofa a treia doar expresia "uneori mai pornește prin ploaie după nimic nu pentru a ieși din nimic". | |
| = Silvia Caloianu incearca sa respiri | Florian Stoian Silisteanu [01.Oct.05 12:14] |
| Silvia lui Caloianu afla despre mine ca m/am oprit la masa unde soarbe din cele vietuitoare inima. Dupa cearta pe care o primesc tare mult se afla in minteamea o alaturare de semne biciuita de verb Silvia apai draga mea de acord ca uneori uiti sa respiri dar sa nu te superi fiindca fratele mai mare Mihaialnostru sigur a uitat de mult ce inseamna supararea....si casa masa fiu clar Silvia iata cum faci tu aici o inca greseala adica spui si zici...cum uiti tu sa respiri din pricina acestui poem si apoi sosesti si dai lovitura de gratie prin propunerea de a taia din carnea poemului nici mai mult nici mai putin decat DOUA STROFE....Waw....Pai fata mea de inima cantitatea nu prea are de/afacenimic cuca cu calitatea...iar dincolo de cele aratate nu cred ca e de suparare cand un text nu se tine in alergare dupa suratele mai bune....Inteles? Incearca sa scrii mai putin cantitativ macar in strofa sapte si noua a acestui cant care se numeste viata...Ei as! Amu sa nu dea sersea sa te superi fiindca nu ai nici/o sansa cu mine | |
| = Silisteanu, "dar pietrele nu mai vedeau din cauza ierbii" | silvia caloianu [01.Oct.05 13:13] |
| Florian Silisteanu, stii doar ca tare imi mai place sa polemizez inclusiv cu tine, te rog insa fii atent la nuante: nu am spus decat ca "mi-ar fi placut (atentie, repet: "mi-ar fi placut"!!!) mai mult poemul fara de strofele a treia si a patra". In rest, despre ce suparare poate fi vorba? Atata timp cat ne intelegem si nu ne ofensam reciproc. Eu sunt de parerea ca ceea ce am citit mai sus e o dovada ca mana maestrului merita contemplata inca de la inaltime. Altceva: nu am sa iti raspund in stilul unei autoare dragi tie, carei i-am zis recent, in subsolul textului sau recomandat, exact asa "incearca sa respiri", dar am sa te rog sa citesti mai cu atentie respectivul discurs poetic... nu crezi,Florian, ca uneori e neceara si o doza de ratiune, pentru a ne pomeni emotionati? incearca si tu sa reflectezi... ce are inima ta azi, Silisteanu? | |
| = Apocrifa apostila | Andu Moldovean [01.Oct.05 17:17] |
| Acum, ce sa mai zic si eu? Numaratoarea aceasta ma deruteaza, mai ales ca intre jurnalul acesta apocrif si cel dinaintea sa, purtand acelasi numar, este doar o "iesire prin genunchi". N-am vazut nici macar un singur argument in comentariile de mai sus care sa sustina siragul de recomandari, mie mi se pare un text pur si simplu incarcat de simboluri si atat. Din acest poem n-am auzit vocile, oricat mi-am aplecat urechea. Surdul de mine zice doar atat: "oare ziua de ieri punea capul în pământ sau își admira sânii?" - exeptional! remarcabil! As zice asa: oare acest poet ridica profetic mana spre noi sau doar il deranjeaza parul de la axile? Bobadil. | |
| = dioptrii. | Dan Dediu [02.Oct.05 19:06] |
| Frate Silisteanu, comentariile tale sunt un fel de lufturi gen Ronaldinho. Vad ca unii au talentul fabulos de a arunca cu noroi exact acolo unde nu trebuie, de dragul unor polemici usurele sau pentru a-si mai verifica limbutia. Zau asa ca eu unul sunt foarte pregatit sa argumentez de ce acest poem e exceptional daca cineva care crede invers argumenteaza la randu-i de ce nu. P.S.-pana la urma, chiar ma exaspereaza faza asta cu argumentatul. Ce naiba, chiar nu se vede?Trebuie sa aduc citate din Thibaudet? | |