| = singurătatea mișună pe trotuarul celălalt | Maria Prochipiuc [10.Oct.05 20:41] |
| Altfel, decât altfel, așa văd eu poemul acesta, simbolul oglinzi transpare în acest poem altfel decât reflectând o imagine, ci autorul e cel ce parcurge prin lumea fascinantă a oglinzii. E aici originalitatea spiritului creator, iar esența se va confunda tot timpul cu silabele. E un mister vibrator aici: singurătatea mișună pe trotuarul celălalt, un vers care te surprinde chiar dacă nu este unic | |
| = flash | Alina Manole [10.Oct.05 20:44] |
| Păcat de "mișună", poate găsești alt verb. În rest, mi-a plăcut, e un flash puternic. | |
| + transparență între tine și celor care le pasă, probabil... | Costin Tănăsescu [10.Oct.05 22:31] |
| Citesc din ce in ce mai multe texte confesionale. Pe acesta l-am remarcat pentru naturaletea lui si pentru impactul puternic pe care-l au imaginile construite. Totul "se anunta" inca de la inceput marturisind presupusa "maladie" a orasului, desi banuiesc ca problema existenta se afla intr-un alt loc. :) Si urmatoarele versuri imi confirma aceasta: "confund silabele cu fluturii cu timpul cu tristețea alerg prin oglindă", este o nebunie frumoasa, nu vreau sa te sperii fiindca toata lumea trece prin asa ceva la un momenta dat. Este un fel de depresie provocata de singuratate, cunosc foarte bine sindromul. Avantajul este, singurul cred eu, ca se nasc poezii ca aceasta. Primul pas spre "vindecare" s-a facut, acest confesional literar superb pe langa care eu nu pot sa trec indiferent. ba din contra, culeg o stea din parul asistentei mele si luminam aici cu ea. Felicitari! Doctor, Costin T. | |
| = transperența stărilor | Ela Victoria Luca [10.Oct.05 22:51] |
| Da, singurătate fugară, pe partea cealaltă a sinelui, de unde tot tu privești. Alergi prin oglindă, interesant, fiindcă fiind prin ea nu te veyi, nu se reflectă nimic, ești în ea, ești confundată cu ea. Stare de presiune interioară, confuzie în care totul piere, limitele tale se duc. Tu nu te mai regăsești. Vorbesc acum generic. Mi-ar fi plăcut să faci trecerea dinspre oraș spre confuzie și spre oglindă cu încă câteva elemente lirice, fiindcă e ca și cum acea oglindă e spartă. Flash, da. E ca și cum te surprinzi brusc fără sens. Mă gândesc la "liniște neâmblânzită", alăturarea îmi pare ușor forțată. Sau poate eu nu simt această nuanță a liniștii, deși am atâtea feluri de a o trăi. Bună incursiune prin tine, versurile se doresc a mai fi lăsate în oglinda șlefuită a spiritului poetic. Ela | |
| = erata | Ela Victoria Luca [10.Oct.05 23:19] |
| Greșeala este a mea la tastarea cuvântului "neâmblânzită", evident e corect neîmlânzită, iar precizarea mea anterioară se referă la alăturarea celor două noțiuni, nu la scrierea lor: liniște - neîmblânzită. Îmi pare rău pt typo. | |
| = Jazz, sau cum s-ar spune recidivez | carmen mihaela visalon [10.Oct.05 23:59] |
| Gabriela, Remember me? Traiesc pe trotuarul celalalt Intr-o casa cu pereti transparenti de vocale Am doi fluturi la poarta O salcie roz si Si nici un loc de parcare Singuratatea canta la pian reqviemul consoanelor | |
| = singurătate fugară | colar gabriela [11.Oct.05 10:09] |
| Decembrie,misterul e in fiecare. Unii incecarcă să-l descopere, alții aleargă o viață prin labirint în căutarea sinelui. Luv ești întotdeauna binevenit.Ai intuit bine, poemul e o confesiune, o incursiune in cealaltă lume a mea,in ,, acea nebunie frumoasă''. Alma, iau în considerare întotdeauna sfaturile.Rămâne să caut. Ela, uneori mă suprind la granița dintre real si oniric. Fac salturi cu coarda până în partea cealaltă a durerii. Iar ție Carmen mă 'nvecinam cu toamna dincolo de cuvânt plouă șoptit Mulțam de trecere tuturor. Gabriela | |
| = unde-i misterul ? | Andrei Florian [11.Oct.05 16:58] |
| Am cateva mentiuni de facut.Singuratatea nu misuna (prin definitie singuratatea este contemplativa). Incercam sa-mi inchipui modul tau de a percepe "linistea neimblanzita" in timp ce alergi prin oglinda (probabil ca alergai la pas domol). Faptul ca ti se intampla sa confunzi silabele cu timpul sau cu tristetea nu este atat de grav precum pare. Cat despre boala orasului, nu pot spune decat ca este o parere subiectiva si ca depinde din ce unghi o privesti. Am cautat si eu misteriosul vibrator despre care vorbea Maria in comentariul ei dar n-am gasit nimic. In rest, poezia este foarte frumoasa. | |
| = singurătatea mișună pe trotuarul celălalt | Mușat Dana [11.Oct.05 14:46] |
| Nu stiu daca i-as spune singuratate fugara, ci mai de graba voita. Citind comentariul tau... real si oniric...cred ca e superb sa reusesti sa atingi puncte extreme din aspectele astea doua si sa iasa ceva ca un fel de amalgam intre ideile principale. Apoi...totul sta in metafore in textul de fata si in simplitate... foarte bine scris. | |
| = Minunat! | Razvan Dragoi [11.Oct.05 21:09] |
| Orice comentariu mi se pare de prisos.Imaginea singuratatii care misuna pe trotuarul celalalt mi s-a parut incredibila. Nu am nivel (nici nu stiu prea bine cu ce se mananca), dar eu ti-as fi dat o stea.Intrucat mai mult nu am cum, uite una virtuala:* | |