| = Brasov | ramona iancu [24.Oct.05 19:10] |
| Tania, stiu ca esti aproape, locuim in acelasi oras, dar apropierea este si de alta natura... Oare tuturor li se intampla mereu aceleasi lucruri, dar imbracate in forme diferite?! E candoare in bretonul scurt in gandurile ei ghemuite la piept, decor frantuzesc, cu conversatii in engleza... E trist filmul asta in care toti facem figuratie, sau, mai rau, uneori devenim personaje pricipale. Ma emotioneaza can te citesc. | |
| = places in the heart | Tania Cozianu [24.Oct.05 21:04] |
| E senzația locurilor comune, Ramona.. e ca atunci când plouă și te adăpostesti într-un cinematograf de pe-o străduță lăturalnică.. sală rece, goală în care stai ghemuită în tine însăți privind la un Paul, la o Jeanne, căutându-te în ei sau încercând să uiți de tine.. Iar dacă se va întâmpla ca, nesperat, să auzi undeva în dreapta ta șoapta unei respirații nespus de aproape, vei zâmbi cu zâmbetul acela împăcat și recunoscător, ușor complice singurătății tale.. Acum m-am oprit puțin pentru că mi-am amintit că într-o altă toamnă intrasem alungată de ploaie într-un cinematograf care nu mai există acum.. rula "Anonimul venețian" .. dar poate-am să scriu într-altă zi despre asta. Desigur.. facem figurație în propriile noastre vieți și uneori căutăm să ne deslușim în ochii celor din jurul nostru, în cuvintele lor, sau doar ... într-o sală de cinematograf de provincie.. e o altă încercare de a ieși din banal, probabil.. Un fel de "Purple Rose of Cairo" every day reloaded, I think. .. și da :) presupun că uneori ne încrucișăm pașii pe străzile aceluiași oraș.. .. dar face și aceasta parte din scenariu, firește .. | |
| = oscar en rose | carmen mihaela visalon [24.Oct.05 21:35] |
| rochia ca o vedenie...iubirea ca o vedeta, usor desueta:))), profund hermafrodit sufletul desirat de-a lungul vietilor rapite de istoria celebra a cinematografului. oscar pentru scenariu, imagine, muzica, interpretare feminina. revin dupa ce-mi revin:) te rog sa ma treci pe lista abonatilor pe pagina ta. | |
| = see you at Tiffany`s, Carmen | Tania Cozianu [24.Oct.05 23:00] |
| Desigur, Carmen, opresc în lojă fotoliul îmbrăcat în catifea roșie.. Dintr-acolo poți privi cel mai bine ecranul. De-acolo mă poți vedea uneori purtând rochia aceea ușor desuetă, schimbând peliculele, amestecând coloanele sonore, pierzându-mă printre replici.. Iar uneori, de-ai să vezi că mă rătăcesc pe coridoare, de-am să-mi uit propriile mele cuvinte, de-am să mă fâstâcesc încercând o nuanță sau alta, e semn ca încerc rescrierea cine-știe-cărui scenariu despre aceeași rochie albă de dantelă.. .. Te aștept întotdeauna cu drag | |
| = parere | Adina Batîr [01.Nov.05 22:33] |
| O lume de film, muzica si poezie. Un univers al femeii. Originale pasajele cu dialog, transpun in mister versurile de dragoste si ne aduc mai aproape de aceasta poveste. Chiar daca s-ar desfasura la Chelsea Hotel sau la Tiffany's, daca el ar semana cu Marlon Brando sau ea ar avea breton à la Mireille Mathieu, noi, ca martori, devenim incet o parte din aceste frame-uri de inalta clasa. | |
| = Adina | Tania Cozianu [01.Nov.05 23:07] |
| Sunt onorată să te primesc in my virtual Café Du Jardin, Adina.. Iar dacă-ți va fi plăcut preț de câteva clipe atmosfera, e pentru că domnul de la masa din colț seamănă într-adevăr cu Marlon Brando, putem asculta John Coltrane și Miles Davis sau de ce nu, să prindem ultimele secvențe din "Le Dernier Tango à Paris", de la Cinema Paradiso. ..iar apoi îmi poți spune, fără să grăbești pasul, your favourite things.. :) .. mai târziu am să inventez câte o duminică pentru fiecare din ele.. Mulțumesc de venire, Adina. | |
| = turn of a friendly card | tania cozianu [24.Oct.06 15:00] |
| there are unsmiling faces and bright plastic chains and a wheel in perpetual motion °°° eu le-am așezat la loc. acum e rândul tău. mulțumesc că ai fost aici.. | |