| + atunci nu puteam să fac asta | Elia Ghinescu [26.Oct.05 13:25] |
| Îmi închipui că toate astea se întîmplă într-o joi, seara tîrziu. O atmosferă încărcată, întunecoasă. Dedublarea omului de umbră, împărțirea lui în mai multe firi, ficăruia atribuindu-se poate un anotimp sau un personaj care mai de care mai controversat nu face decît să-mi sublinieze multitudinea de trăiri pe care autorul o pune în valoare. Conștientizarea dezorientării e semn de luciditate, în ciuda confuziei ce în mod normal îi e surată. Aș putea gîndi, citind în continuare, că toată scena e una a despărțirii cerebrale, asistate de limpezimea privirii și a gîndului. Ceaiul si vodka, femeile de pe picioarele uneia dintre umbre, pușca veche ce se pregătește, fumul de țigată, pasențele unui esenin-umbră, un hamlet ascuns – oarecum amestecate bine presonajele, cu umbre și fără. „camera începe un dans rotit „ - versul acesta mi se pare de o dulceașă nepotrivită aici, unde toată atmosfera aduce a tavernă. După ploi umbrele își reiau locurile. Doar după ploi... se poate pleca, fiecare spre locurile din care provin pînă la singurătatea aceluiași individ. Dedublarea se sfărșește, rămîn însă izvoarele termale și zilele răvășite... Văd un personaj de o forță interioară importantă. Nu oricine își poate omorî umbrele cu un „asta la vista baby” pentru ca apoi să sufle în urma glonțulu, ridicînd fruntea. Nu mai încerc să spun nimic. De fapt am vrut să subliniez că mi-a plăcut mult atunci. Ca și acum. Mă bucur tu nu te confunzi cu nimeni. | |
| = Imagistica | Andu Moldovean [26.Oct.05 13:27] |
| Un poem pe cat de "teatral" pe atat de placut lecturii... un scenariu poetic as numi aceasta "indicatie scenica" a lui Bazil care pe mine m-a atins si dintr-un motiv oarecum subiectiv: o stare, hai sa-i zic, similara, ma incerca si pe mine zilele trecute cand am simtit cum in mine cineva joaca barbut cu zaruri masluite. Stiu ca suna ciudat, dar acest poem al lui Bazil cred ca ma va indemna sa astern versurile alea pe site. Nu stiu ce o fi de capul lor, oi vedea. Partea cea mai reusita: "afară soarele se confundă cu luna începutul cu sfârșitul eu nu mă confund cu nimeni beau ceai și vodkă fumez și ascult cum din patul meu susură izvoare termale ziua arată ca un câmp de pe care nu s-au strâns furajele" - parerea mea, desigur. O metafora surprinzatoare, parca scoasa din maneca unui prestidigitator, insa de un firesc tublburator, peisagistic. Poate ca nu ma prea "asezoneaza" chestia cu furajele, as fi zis iarba sau... de fapt, ideea cea mai tare tot in "furajele" e... dar nu prea suna bine... Placut dom' Bazil, poate ne mai scrii sa mai citim si noi, astia chitrosii, cate ceva Bobadil. | |
| = P.S. | Andu Moldovean [26.Oct.05 13:31] |
| Nu stiu daca "asta la vista" e pus asa intentionat, adica romanizat sau nu, eu imi fac "datoria" de omuletz cu 12 ani de spaniola la bord si zic (cu scuzele de rigoare daca e nuca-n perete) ca expresia respectiva se ortografiaza in original (adica in spaniola :-) "hasta la vista" B. | |
| = . | Costin Tănăsescu [26.Oct.05 13:54] |
| Este foarte interesant modul in care poetul a "adus" umbrele in aceasta scriere. Sunt toate niste umbre "umane", toate se ocupa cu ceva, toate simt ceva. Este mult timp de cand nu am citit o poezie in care sa se configureze misterul atat de bine, gasesc ca este una din prinicipalele reusite. Am sesizat la un moment dat o alternanta de stari care iti isca frisoane. Consider ca asta este tot o reusita. Daca mi se permite am sa numesc acest text poem epic, unul reusit fara indoiala. Pornirea ploii, oprirea si iar pornirea ei... arata aproape totul despre starea poetului: de confuzie, de indoiala, de tristete. Ma opresc aici desi acest text merita mult mai mult in ceea ce priveste comentarea lui. Sunt convins ca o vor face in urma mea multi altii. cu prietenie, | |
| = elia, | bazil rotaru [26.Oct.05 16:10] |
ma bucur sa te reintalnesc, ma bucur ca poti face asta! meriti sa o poti face, nu-ti bate joc de nivele asa cum am facut eu, multumesc! | |
| = andu, | bazil rotaru [26.Oct.05 16:10] |
| imi amintesc, poate nu l-ai sters, am sa-l caut in arhiva, un text de-al tau pe care l-am catalogat "flamand". asta poate e o varianta mai aproape de noi, mai slava, chirilica, poate, a aceluias text! ei, ce zici? hasta sau asta, ce mai conteaza? fii schwarzenegger si incarca-ti pusca! | |
| = costin, | bazil rotaru [26.Oct.05 16:10] |
| multumesc, data trecuta ai dat o stea! :) | |
| = camera începe un dans rotit | carmen mihaela visalon [26.Oct.05 21:45] |
| intre balzac si shakespeare "explodează în odaie vechea mea prietenă dezorientarea", adusa de spate aceiasi imposibila intrebare "de cate umbre este nevoie" pentru a parasi singuratatea? nu este un comentariu, este o forma stinghera de a spune: multumesc pentru fiecare vers in parte si umbra confundarii soarelui cu luna... | |
| = acum... | Vasile Munteanu [30.Oct.05 08:31] |
| înțeleg de ce s-a sinucis Esenin... asta la vista, „coane”! | |