| = calatorie | Adina Batîr [30.Oct.05 16:05] |
| Pe un drum ales de firele nevazute se plimba adesea toate gandurile sufletelor si trec unele prin altele. In doi, cerul de deasupra tinde sa ia alte proportii, cuvintele devin seri, serile devin culori. Deosebit final, acolo se tes florile intre ele si fac carari spre vesnicie. | |
| = . | Costin Tănăsescu [30.Oct.05 19:21] |
| ne cautam adesea pe umeri, exista ceva "cer cazut dintre stele" si pe noi? daca da, nu-l scuturam, daca nu, ravnim... "anotimp cu sandale pe umar...", ce-ai mai nascocit si tu... ba nu, nu tu, ci dragostea ta pentru el. Cand iubesti se intampla ceva extraordinar cu lumea din jur, nu-si mai apartine ei insasi, ci tie cu acte in regula. acesta este de departe, in opinia mea, cel mai de iubire text al tau. sunt chiar coplesit, felicitari cu drag, | |
| = cât poți privi un drum înainte să-l țeși? | Narcisa Turony [31.Oct.05 11:37] |
| Caldă poezia ta, Bianca. Învelește ca...o pânză de păianjen.:) Și deschide închizând. Remarc și eu cu plăcere versul semnalat de Costin și sfârșitul. Tulburător... | |
| = vesnicia panzei de paianjen | Iulia Spanu [01.Nov.05 11:11] |
| Adina, cine mai stie despre vesnicie? Poate acesta sa fie paradoxul panzei de paianjen tesute intre flori... Depinde cat timp reusesti sa te mentii suspendat. Costin, prinzi tu mereu sensurile cele mai ascunse in poezie, nu cred ca mai pot nascoci nimic pentru nimeni, dar tu stii foarte bine despre ce vorbim :-) Iti multumesc pentru apreciere. Narcisa... despre sfarsitul tulburator, cred ca tu esti singura care ai vazut si sfarsitul... ceea ce nu se spune... Multumesc, Narcisa. Va mai astept cu drag, Bianca | |
| = panza de paianjen | Dana Stefan [01.Nov.05 15:22] |
| din urzeala si batatura se naste drumul. ai fi intai tentat sa spui ca daca firul e de matase povestile sunt cat duiumul, fiecare fir de care te prinzi e tot o alta poveste. din sfoara impletita-n trei se fac nodurile care leaga puntea, din firul de lana crosetezi tesatura menita sa-ti tina de cald.. indiferent de fir, tesatura imbraca din impletiri.. indiferent de culoare, tesatura tot urzeala impletita cu batatura va fi. sa alegi culorile, sa potrivesti firele de aceeasi natura, sa le treci prin coclite ca si cum tu insasi treci tot de atatea ori prin firul de ac.. poate da, aceasta e munca cea mai plina de rabdare si delicatete. tesatura e insa intotdeauna fir impletit si doamne fereste sa fim nevoiti sa stopolim contextura. poti privi un drum inainte sa-l tesi pana esti pregatita sa te razboiesti cu firele ca sa se impleteasca. Linea | |
| = Linea, razboiul de tesut cuvinte si vieti | Iulia Spanu [04.Nov.05 13:45] |
| Linea, si daca as spune decat atat: tu esti uimitoare pentru modul in care reusesti sa te aproprii de geneza poemelor mele (ca tot m-am provocat cineva mai devree referitor la acest subiect :-)). Intr-adevar, ce alt sens mai poetic am putea gasi cuvintelor "razboi de tesut"? Cu drag, si fara alte nevoie de cuvinte, Bianca | |