Comentariile membrilor:

=  între două ceasuri din tine...	Gabriela Pierre [31.Oct.05 18:33]
„rugând iarna să rămână la polul altor pământuri” iubirea ca o infrigurare nepercepută de inimă doar de umbra lui când ora devine atemporală ... “tremuri nefiresc a înfrigurare sunt mantie în jurul tău și îmi șoptești să nu opresc viața decât la capătul meu « sublim aici… cu drag Pierre
=  Gabriela	Ela Victoria Luca [31.Oct.05 21:17]
Ceasul în care ceea ce din rece se naște caldul, ca și cum e necesară orice stare pentru ca transformarea să poată avea loc. În noi sunt toate, și uneori adăpostim frigul celuilalt în noi pentru ca el să poată duce ora pe drumuri fără înfrigurare. Mulțumesc, este bine să fii întâmpinat indiferent de timpuri. Ela
=  / uneori adăpostim frigul celuilalt în noi/	Gabriela Pierre [01.Nov.05 00:07]
/pentru ca el să poată duce ora pe drumuri fără înfrigurare. Mulțumesc, este bine să fii întâmpinat indiferent de timpuri.// eu iti multumesc pentru visul... atat
=  la ora ceasului alb	Tania Cozianu [01.Nov.05 01:46]
Atât de neasemuite-s femeile din poeziile tale, Ela.. Neasemuite în maiestuoasa lor simplitate cu care se închină la fiece biserică ori se prefac în mantie pentru inimi.. Mereu altele, aceleași mereu.. "..te port pentru încă un ceas alb eu ora ta fiindu-ți de dinainte de a mă închipui vreodată femeie" același început fără de sfârșit între aceleași șoptite cercuri albe.. ca într-o rugă la ceas târziu de veghere.. în noaptea asta mi-am lăsat umbra printre degetele tale..
=  Tania	Ela Victoria Luca [01.Nov.05 08:16]
Ce reverberare a ta, feminină tu, în esențe rare, ce reverberare cu ceea ce se află ascuns unei priviri aici: "același început fără de sfârșit între aceleași șoptite cercuri albe.. ca într-o rugă la ceas târziu de veghere..". da, aceasta este esența poemului. Mulțumesc, ia umbrele pe degete, împleteștele și strunește caii lunii mai departe. Sau e tot un vis din cele ale Am...Elei? ;) Ela
=  cercuri in cerc	Dana Stefan [01.Nov.05 15:41]
delicatetea privirii, pipaind cu degetele fine si albe o iubire la ceas de raspantie.. chiar daca femeie din vis, in numele iubirii de femeie pentru un barbat, poemul are forta neclintirii, ca un zid alb de care sa se sprijine el. aceasta esti tu de azi pana maine. sa vedem maine ce va mai fi.. Linea
=  Tu căldura generoasă...	Magdalena Dale [01.Nov.05 19:40]
Vin mereu să-mi încălzesc gândurile în versurile tale… Ce-și poate dori un om mai mult decât să-și încălzească secundele reci ale vieții la un foc al unei inimi generoase? Este liniștitor să știi că undeva în vârtejul rece al vieții te așteaptă cineva ce-ți poate dărui ora ceasului alb în care poți prinde puteri de a merge mai departe… tremuri nefiresc a înfrigurare sunt mantie în jurul tău și îmi șoptești să nu opresc viața decât la capătul meu Fericit este bărbatul ce se poate sprijini de tine! Căldura ta cred că are forța de a topi un ghețar…
=  Linea, Magdalena	Ela Victoria Luca [01.Nov.05 22:33]
Mulțumesc vouă pentru că mă simțiți dincolo de orice închipuire. Uneori pot fi acea căldură a flăcării albe, mă fac zi și mă fac inimă, nu știu însă până când, poate doar o oră, atât cât o însemna ea, ora de poezie. Vă aștept cu dragul meu de pașii voștrii prin lumea asta mea cu atâtea căi de umblet. Ela