| = Poem | Florin Hulubei [04.Nov.05 10:51] |
| "a doua zi și-a găsit femeie și a închis noaptea în ea femeia i-a făcut copil și l-a crescut ca pe un cedru copilul și-a purtat tatăl ca pe o umbră a sorții nerisipind rădăcinile " - asta e partea care îmi place cel mai mult aici, dar întregul poem este ca o căutare a sinelui în oglinda timpului exponent al celuilalt. Primul vers este foarte reușit. Frumos poem, Ela! | |
| = Bărbatul Timp călător.... | Magdalena Dale [04.Nov.05 13:26] |
| Drumuri din sine către alt sine cuibărit în celălalt.... Peste toate căutările domină sentimentul de dragoste. El este cel care dă sens și călăuzește pe drumurile vieții. ....................................... și mă lasă așteptând întunericul singură știe că nu cunosc temerea nici depărtarea îmi simte pereții albi și muchia aceea a singurătății în care nu mă tai niciodată prea adânc ................................................... Prima strofă mi s-a părut deosebită, dar mai ales versurile în care am simțit femeia-lumină, călăuză și sprijin pentru bărbatul timp | |
| = Iubirea dezorganizeaza timpul | razvan rachieriu [04.Nov.05 13:52] |
| Zbaterile sunt păsări care se taie în “muchia aceea a singurătății”, în timp ce liniștile sunt impenetrabile colțurilor ascuțiți ai morbidului crescut din plictis. Timpul este un partener fidel alături de tine la bine și la rău , care nu te părăsește decât în clipa morții. Sunt cuvinte care se închid ermetic în citadela neînțelesurilor și cuvinte care deschid “porți și fiecare poartă are o altă cale”, în funcție de alegerea fiecăruia. Trăim în umbra timpului fără să știm că acesta este o entitate eternă care ne însoțește în viață, căci noi suntem chiriașii timpului și acesta capătă dimensiuni mai mari sau mai mici în funcție de aria plictisului din noi. Doar iubirea dezorganizează timpul care își pierde valoarea lui exactă, multiplicându-se sau reducându-se , măsurat fiind de clipele iubirii. | |
| = Poezie! | Iulia Spanu [04.Nov.05 14:01] |
| Ela, declar aceasta poezie poezia mea favorita pe pagina ta. In egala masura criptata cum stii tu sa o faci, dar si cu usile deschise, ca pentru invitatia catre drumurile de dincolo, in asa fel incat daca ramai doar in afara intelesul primar tremura ca adancul unui ochi. Curgere impresionata a ritmului, si frumusete calda a cuvantului. Nici nu vreau sa disec poemul, nu e din cele pe care le poti lua la taiat... Drag, Ela, Bianca | |
| = răspunsuri-clipe vouă | Ela Victoria Luca [04.Nov.05 15:05] |
| Florin, acea strofă are o curgere generațională, iar primul vers e abia deschiderea aripilor. Mulțumesc, sensibilă citirea ta. Magdalena, lumina-femeie prin orice întuneric străbătând se face oră de viață. Și cuibul este dat din cele sfinte, atunci când este dat. Mulțumesc, ai văzut călăuza. Răzvan, înțelesuri și tălmăcirile lor, iubirea care lasă timpul în alt ritm sau care te face să fi timpului timp. Și acolo unde e o clipă de fapt uneori este întreaga viețuire. Mulțumesc pentru cum îți lași timp poemelor și înțelepciunii. Dalba, e între-deschidă această poezie, între-timpuri, între-cuvântări. E ceva ce se simte cu ochii "larg închiși", nedormind spiritul. Mulțumesc, acolo adâncul e înaltul. Ela | |
| = parere | Dinis Adrian [05.Nov.05 11:27] |
| Mi-a placut poezia aceasta pentru ca are multe elemente recurente care o fac sa tresalte dinlauntrul ei inlauntrul meu. Sa incepem cu inceputul. M-a fascinat cu inceputul ,,bărbatul meu timp îmi numără dinspre păsări zbaterile" Apoi, sunt versuri in fata carora n-am putut decat sa ma regasesc si sa tac pentru ca daca as face un comentariu(!?) ,, muchia aceea a singurătății/ în care nu mă tai niciodată prea adânc" de fapt, citatul e toata poema+ ca eu iubesc atat umbrele! si tu zici aici asa frumos: ,,întâi a căutat să trăiască în umbră/ a doua zi și-a găsit femeie și a închis noaptea în ea" ultimul vers citat imi aminteste de Izvorul noptii a lui Blaga, unde din ochii femeii izvora noaptea. Acum putem stii si de ce:) Apoi neconcordanta, nepotrivire dintre cei doi: ,, bărbatul meu timp a iubit mai departe/ fiecare femeie îi era apă sau foc sau altceva niciodată Timp". P.S.- Am citat doar unele versuri, dar mie mi-a placut tot poemul si mult. O sa-l recitesc cu placere. | |
| = Adrian | Ela Victoria Luca [05.Nov.05 14:53] |
| Mulțumesc, e un poem care poate fi păstrat, rezonează ce el cel ce trăiește într-o dimensiune a spiritului fecund. Faptul că toată poezia îți vorbește mă împacă, în primul rând cu acele voci critice ale mele care nu îmi dau pace deloc. Iar versurile remarcate de tine, da, au ceva din esențele nepiertitoare ale lumii. Ela | |