| + Parere | Andu Moldovean [18.Nov.05 17:42] |
| Eduard, un autor sensibil, un "povestitor"... iata pe cineva mai bun decat tine la acest capitol Bobadile! mi-am zis citind nu putine din prozele lui Eduard (ceea ce scrii tu m-a cam dus cu gandul pe meleagurile mele omule...) Cred ca, pe de o parte, Eduard ar merita mai multa atentie din partea membrilor poezie.ro, iar pe de alta tu, Eduard, ar trebui sa faci un efort fie de "depoetizare" a povestirilor (prozelor cum le zici tu) fie de transcriere poetica a mesajului acestora... parerea mea este ca tu esti acum undeva "intre" si ar trebui sa faci un pas decisiv, sa iei o optiune literara. Si te rog sa nu ma intelegi gresit, asta nu are de-a face cu forma, ci cu insusi fondul mesajului tau. Te mai citesc si imi ingadui sa te recomand spre lectura membrilor poezie.ro Succes si inspiratie in continuare! Bobadil. P.S. Daca in textul asta e vorba de tine (?) sa stii ca in Ardeal este palinca multa si buna. Cu riscul de a decadea in ochii multora (inclusiv ai tai?), iti zic: marijuana dauneaza man! Ieri o prietena buna a primit un pumn in fata pe strada din senin si a ajuns la Urgenta pentru geanta ei cu ceva bani de la un amator care avea nevoie... Acelasi amator, insa de poezie. | |
| = Surprinzător! | Eduard Burlacu [18.Nov.05 18:29] |
| Mulțumesc pentru apreciere, mă simt onorat; pe de altă parte, privesc acest "+" cu o oarecare mirare, fiindcă (recunosc) nu credeam că acest text merită măcar citit de la cap la coadă; mi s-a părut ceva prea "schițat" și personal. Se vede că m-am înșelat :) Textul curent nu se referă numai la mine. Aș dori să îl explic pe scurt, cu riscul de a smulge niște văluri... Acest text în este dedicat unei persoane pe care am cunoscut-o recent. O descrie. Iar după cum spuneam la finalul textului, sunt câteva mici amănunte care ne diferențiază, unul dintre ele fiind chiar cel ce se referă la marihuana. Nu obișnuiesc să-mi poluez organismul decât cu țigări și (rar de tot) bere ori alte "slăbiciuni" alcoolice :) Am scris multe-multe poezii în perioada 1995-1998 (undeva în jur de 1200 de bucăți, deși cantitatea nu importă); apoi le-am rătăcit, le-am donat, le-am aruncat, episod cu episod. Uneori îmi pare rău după ele. Și-mi mai pare rău că nu mai pot scrie poezii; probabil că firicelul acela anemic care însemna pentru mine soluția poetică s-a uscat; și-apoi proza mă atrage acum mai mult, îmi pare că-n ea pot dezvolta ideile fugare mai puternic, mai explicit, mai... coerent. Încă ceva: caut să găsesc esența scrierii prin luciditate și analiză aproape robotică, desensibilizată, ci nu prin poluare chimică :) | |
| = Ganduri ....merita citit | boia iulian [18.Nov.05 20:30] |
| Cred ca este unul din putinele texte vazute pe site-ul asta care poate avea ceva in comun cu proza...Si mai cred ca vreau sa citesc si altele scrise de tine. La mai mare! si La mai PROZA!!! Numai bine. | |
| = Da | Irina Lazar [18.Nov.05 21:27] |
| Imi place. Mi se pare o caracterizare foarte reusita a unui personaj mai mult sau mai putin personal, mai mult sau putin general. Nu importa ce fel de droguri folosim ca sa ne amagim existenta. In fond, ele spun acelasi lucru la o alta scara. Totul e daca pana la urma reusim sa fim noi insine sau o biata insailare de principii imprumutate. | |
| = alt cineva | teo oana [19.Nov.05 10:50] |
| imi cer scuze ca intervin, nu prea ma consider in masura dar nu pot sa ma abtin. si asta nu pentru ca nu mi-ar fi placut textul tau, mi-a placut chiar foarte mult dar l-am citit de cateva ori si de fiecare data mi-a lasat un sentiment tot mai amar. vad in el persoane cunoscute si nu stiu cum sa-l simt. sunt curioasa daca si persoana al carui portret l-ai realizat- "Acest text în este dedicat unei persoane pe care am cunoscut-o recent."- se vede la fel cum o vezi tu.nu stiu cum i-ar fi mai bine... mi-a placut mult textul | |
| = portret | Ela Victoria Luca [19.Nov.05 10:17] |
| Portret aproape perfect în vers-gând-proză, fină tușă, minuțioasă privire, secunde în care privești imaginile și iei distanță pentru a le descrie în tine. Discurs desciptiv dar și confesiv, parcă aș citi o filă de jurnal, "despre ea, azi... noiembrie... ora". Oglindită în tine, de la trup la sentiment și gând, ea, imaginea ei, rămâne aici ca un fel de amprentă. Nu e analiză de-sensibilizată aici, este un fel de a lăsa sentimentele dincolo de un anumit prag al lucidului. Ele transpar, sunt vii și se simt în tot poemul. Trăirea își are rostul, tu reușești temperarea ei. Felicitări și din partea mea, am citit cu plăcerea unui privitor care "analizează" (altfel) zilnic astfel de "portrete" vii. Ai plusul meu inclus. Îl voi oferi într-o zi auriu. Ela | |
| = Continuări | Eduard Burlacu [19.Nov.05 10:47] |
| Vă mulțumesc tuturor pentru comentarii; mai mult, mă bucur că am reușit un lucru pe care mi-l propusesem, și anume de a lăsa cititorul să decidă dacă personajul pe care îl descriu va fi bărbat sau femeie. Ela, ai ales femeia. Irina, ai ales personajul. Mă întreb dacă cineva poate alege bărbatul... Am vrut să lărgesc aripile personajului la maxim, de aceea m-am ferit să-i atribui existența vreunui sex; în principiu, este vorba de Om. Un Om care nu exagerează prin nimic, nici măcar nu are șanse să iasă în evidență la o privire fugară, ci oferă privitorului revelația existenței sale complexe numai după o anumită perioadă. Am încercat să descriu un fluture biped dintr-o crisalidă opacă ce iubește răbdarea... | |
| = am ales | Ela Victoria Luca [19.Nov.05 11:01] |
| am ales un feminin inconștient, existent în psihismul propriu, reflectat în oglindă. nu am vrut să o spun atât de direct, însă acum e timpul. de fapt, e implicit spus și în primul comm. ești omul integrând bine cele două polare ale noastre, dintotdeauna existente. de aceea portretul tău mi-a plăcut în mod deosebit. am simțit nevoia să revin, rar fac asta, tocmai pentru a limpezi. am înțeles mult din poem. de obicei spun puține din cîte văd. voi reveni spre a te citi, fiindcă ai o anume profunzime pe care eu, așa simplă cum sunt, o prețuiesc în OM. Ela | |
| = În plus | Eduard Burlacu [19.Nov.05 11:09] |
| Mulțumesc; probabil n-aș fi ajuns aici dacă nu v-aș fi citit pe cei mai mulți dintre voi, aici, în acest spațiu literar virtual. Ela, nu e nici o problemă vis-a-vis de alegeri, ele există tocmai pentru a fi făcute. Ba chiar mă simt bine atunci când îi pot da o formă personajului, ca cititor, și mai ales când pot contura psihic un personaj într-o povestire, astfel încât acesta poate lua orice formă fizică, nefiind limitat de o descriere a autorului... | |
| = mda | Costin Tănăsescu [19.Nov.05 22:38] |
| o steluta de incurajare. sunt absolut sigur ca e de incurajare Boba. forma e jalnica, nu pot spune si despre continut acelasi lucru. s-a reusit sa se transmita o stare si e destul, deocamdata... | |
| = Aprob | Eduard Burlacu [20.Nov.05 05:13] |
| De acord, Cosmin, forma e jalnică. Putea fi, însă, și mai rău :) E un text scris în câteva minute; scris de un om șocat de o oglindă în care nu se reflecta el însuși. L-am scris primitiv fiindcă știam că, cizelând ideea, risc să o disip. Nimic mai mult! Există în lumea aceasta alimente bune și ambalate grosolan; de asemenea, alimente grosolane, ambalate bine. Eu le prefer pe cele dintâi :) | |