| = pareri melancolice | Vlad Catalin [21.Nov.05 17:04] |
| Autoarea ma uimeste cu aceste raduri. Dorul de libertate, de fuga, dealurile verzi si muntii stancosi cu genuni in caderi multiple, cu norii zburand veseli deasupra... Dorinta se materializeaza in vis, se aprofundeaza pana la contopire ca dupa imaginea creeata pentru a ne readuce la o intamplare din viata 'ei'. Cumpar inima! Schimb inima! Boala te duce la marginea existentei - doar un fir subtire de lumina te mai tine in viata. Si atunci incepe lupta cea mare! Dorinta de-a mai trai macar o zi, macar o noapte. Senzatia ca viata, asa mizerabila cum e, nu trebuie parasita pana nu mai vedem o data campul, dealurile, muntii, padurile, izvoarele... Pamantul asta drag. În afară de a mă folosi de cuvinte și desene eu nu pot face nimic. Oare glasul meu se va face auzit? Poate că da, poate că nu. Se va vedea în urma mea. Am ramas pe ganduri la aceste randuri. Si totusi... Si totusi noi suntem norocosii care lasa ceva in urma. Copii? Copii se duc la viata lor si e normal sa fie asa. Casele? Se vor prabusi odata. Banii? Nu se pun! Si atunci raman aceste foi care se vor ingalbeni rand pe rand. Sunt ale stra-stra-bunicii! Sau Stra-stra-stra-bunicului! Si atunci raspunsul e DA! Glasul se va auzi peste ani. st | |
| = Glasul se va auzi peste ani... | Maria Prochipiuc [21.Nov.05 23:37] |
| De multe ori stau si ma intreb, atunci cand gasesc un comentariu semnat de tine, ce e cu omul acesta, el chiar le stie pe toate, dai la o parte toate invelisurile cuvantului, il dezbraci si il imbraci cu sensuri, sa fie oare experienta in ale scrisului? Sigur acest lucru isi spune cuvantul, fiindca altfel cum ai putea sa gasesti atatea alte cuvinte printre ale mele si sa ma expui uneori mai frumos decat in text, alteori doar asa cum sunt, e aici o taina? Nu cred! E doar experienta. Ai punctat anumite momente, mai ales senzatia de viata, am zis si eu poate intuindu-te pe tine senzatia de viata, asa cum se desprinde din textul acesta, viata acesta e scumpa nu trebuie parasita, dar uneori vrem nu vrem ne paraseste ea. Sorine, chiar daca nu vei lasa comentariu sa vii din nou, urmeaza un alt anotimp, parerea ta conteaza foarte mult pentru mine. | |
| = parere | Marinescu Victor [22.Nov.05 12:54] |
| e greu sa traiesti in umbra cuvintelor te gasesc suflet ratacit timp uitat pe geana lacrima de durere din marginea clopotelor trase fara credinta in zile de sarbatoare te dezleaga de un chin cautand nimicul din mine pamant incerci sa schimbi prin cuvinte ce nu poate sufletul si reusesti, doar ca timpul e prea scurt si prea sarac in clipe fericite pentru a gasi ceea ce cauti. in zadar gasim in noi un strop de credinta, exista umbre care desfac lumina in carti si propovaduiesc minciuni. oare suntem orbi? nimicul asta se face tot mai simtit, dar aici, in textul tau se pierde intr-o floare. culori frumoase si le asezi intr-o sarbatoare a cuvantului. acum am fost aici si am am inteles pentru o clipa viata pe care n-o traim. e mult prea frumoasa pentru noi. in curand se vor afla multe si ceea ce cauti tu aici se va gasi la un pas de tine. vei intinde mana cu teama ca nu te vei intoarce aceeasi femeie multumesc pentru gazduire si sper ca nu am batut campii | |
| = poate în următorul anotimp | Maria Prochipiuc [22.Nov.05 15:23] |
m-ai scos din umbra dragoste-i fecioare să hoinărim pe plaiuri de poveste și dă-mi un chip pe care nimeni să nu-l ia în seamă trupul din ramuri crude îngenuncheați în dor noi vom plăti tributul sub inimă bătând vor crește aripi în sunetul de trâmbiți că am fost…. Mi-ai spus mai demult că încerci să mă descoperi altfel de cum sunt, mereu ți se pare că nu mai sunt eu, mereu ai impresia că acolo nu sunt eu, dar azi poate mai mult ca oricând ai intrat în pielea sufletului acelui personaj, da, am zis bine acelui personaj. Tu ai luat totul trecut prin mintea ta și mi se pare normal, oricât de credincios ai fi în momentul când peste tine cade o suferință, atunci cursul vieții se schimbă, ai căderi și desnădejdi, e o luptă între ce vrei și ce ai vrea, dar mai ales ce se întâmplă , mereu vor fi întrebări de ce eu, si de ce tocmai el? Nu contează ce propovăduiesc unii sau alți, credința stă doar în noi. Acolo e centrul universului nostru… că personajul meu va găsi ceea ce caută la un pas, e posibil, nu pot spune nimic, fiindcă altfel s-ar pierde continuarea. Te aștept în următorul anotimp să descoperi ce și cum… | |