| = pe mine ma cheama dorina | dorin cozan [01.Dec.05 19:33] |
| Tania, cu regret va anuntam ca ....textul dvs, desi este bine construit, cu un limbaj acceptabil, cu unele idei interesante, sufera de ....agonia. Ai inceput intr-un stil oarecum conturat, -la inceput textele tale erau ...personalizate- acum e greu sa deosebesc acest text de celelalte de pe agonia. Cu bine, Amelie, revino, Amelie! | |
| = am luat la cunoștință | Tania Cozianu [01.Dec.05 20:09] |
| Așa îmi închipuiam și eu, Dorin. "cu regret vă anunțăm că.." :) și eu care mă gândeam cu o anume neînțeleasă încleștare la femeia aceea, Dorina-cine-o-mai-fi-fiind-și-ea.. apoi am înțeles și-am zâmbit. .. de undeva mai aștept un semn. Apoi am să retrag textul. | |
| = Amelie | carmen mihaela visalon [01.Dec.05 21:08] |
| în zorii ce vin am să-ți caut în privire l’amour au présent a mai rămas a douăsprezecea bătaie aruncă-mă în mare acum iar din secunda numărul unu, vei ști - începe mai mult ca prezentul Tania, de multe ori cand ma intorc pe o pagina si sunt informata ca "acest text nu mai exista", ma imaginez copil, la ora de literatura la care voi/am afla(T) ca Eminescu a retras "floare albastra" dintre poeziile sale, pentru ca nu era demna sa stea alaturi de Luceafarul, Creanga si-a schimbat numele in XXX, pentru ca apoi sa devina YYY, si tot asa...si ma intreb, oare tebuie sa exploatam facilitatile spatiului virtual, prin aparitii si disparitii unilateral asumate. în zorii ce vin am să-ți caut în privire l’amour au présent a mai rămas a douăsprezecea bătaie aruncă-mă în mare acum iar din secunda numărul unu, vei ști - începe mai mult ca prezentul Te numesti Amelie, si eu raman in asteptare pe strada acesta, desenand oglinzi pe oglinzi. Iau cu mine tristetea, las semnul sau mai precis rigamintea: sa fii. | |
| = nu alunga | Adina Batîr [01.Dec.05 21:48] |
| Tania, te rog sa nu retragi poezia. Ar fi pacat sa o alungi. E o atmosfera traibila pana in varful degetelor, dezolare, frig intr-un loc imprecis. Si totusi asteptarea unui moment prielnic regasirii. Intamplarile nu fac altceva decat sa ne imprastie in atatia si atatia oameni. E cineva aici de care imi amintesti in taina. Te rog sa imi explici expresia "aici visele se scriu în si bemol", am eu o idee cum ca muzica ar transpune sufletul in alte arii, dar am ezitari. | |
| = Alaturi | ramona iancu [01.Dec.05 22:17] |
| Pe strada aceasta mai asteapta, totusi, cineva. Desi e "o iubire cu bagajele strânse așteptând pe-o bancă" si nu mai are cutie poștală... Copacii, "ei devin tot mai palizi și mai subțiri te strigă tu pleci și nu întorci niciodată capul" trebuie sa ramai. E forma de a te ridica pe tocurile pantofilor verzi, de a uni le jour et la nuit, in nesperata regasire a amurgului sau a orei 6,30. Tania, de-aia exista peronul, pentru a ne apropia de destinatie; trenul n-ar avea repere in fuga lui. Ramai, astept. | |
| = Marea Fugă în si bemol major | Tania Cozianu [01.Dec.05 22:34] |
| Carmen, desigur că mă cheamă Amelie și stau pe strada unde pe fiecare poartă scrie 'așteptare', dar deja știi asta.. mi-amintesc că locuia odată pe-aici o femeie care-și scria singură scrisorile, le furișa în cutia poștală, își schimbă rochia, apoi venea c-un aer aparent absent, indiferent, deloc resemnat și își lua plicul.. îl ținea la piept strâns.. n-am să pot niciodată să descriu surâsul și expresia feței ei... intra cu el în casă.. probabil că citea și punea apoi scrisoarea în sertar, lângă celelalte asemeni ei.. După o vreme s-a mutat fără de veste.. într-o dimineață am trecut pe lângă casa ei.. ferestrele erau acoperite de ziare și ușa de la intrare purta un lacăt mare. "Aici nu trăiesc decât regrete", îmi spusese cândva sau poate că mi se păruse.. n-am mai văzut-o niciodată de-atunci. "El nu avea pom! Nici globuri delicate cu modele complexe! Era singur, ca un deșert negru cu ochi azurii, neajutorat și respins de obiecte... Dar trăia! (...)"* Adina "Se prelingeau discret și acordurile unui clavecin. Si bemol, fa, re diez, fa, re, fa, re diez, fa. Pesemne un meloman a cumpărat un disc străvechi."* .. am clar în memoria afectivă sunetul acela de si bemol.. mi-e cel mai distinct dintre toate când mă gândesc la strigăt.. cred că de-aș fi în câmp și mi-ar veni a plânge, sunetul acela ar ieși clar, lămurit, un si-bemol pur.. Înainte să veniți, ezitam între Marea Fugă și Concertul nr. 6 în si bemol major pentru pian și orchestră, al lui Mozart, dar acum știu ce am să ascult. cu voi.. :) p.s. mă bucur, Adina, că-ți amintesc de cineva, fie și așa, în taină * Sabin Corneliu Buraga - "Zăpadă și nisip" | |
| + "așteptare și nu" | Elia Ghinescu [01.Dec.05 22:36] |
| Știu că de fiecare dată cînd intru aici, la tine pe pagină, plec cu alt nume pe umeri. Nu știu cine ești, nu am vorbit niciodată cu tine, te cunosc doar din ce pui pe monitor. Aici m-am regăsit. Nu, nu sunt Amelie, sunt Elia. Atît. Dar am trecut să-ți spun că îmi plac imaginile tale. Cu vorbe simple tu poți așterne o atmosferă, un tablou sub ochii mei. Cu toate rădăcinile alea mîngîiate de degete străine, cu toate orele tale fixe – îmi pari o ființă destul de riguroasă, cu toate camerele goale, străzile pe care nimeni nu mai așteaptă ce e de așteptat. Mi-a plăcut în mod deosebit imaginea tristeților. Frumos traspuse în cuvinte unduirile veșmintelor. Ai multe idei frumoase, nu trec la citate, că nu văd rostul. Rămîn cu capul lipit de geam, ei bine, da, de geamul ăla de la care se vede strada pe care nu mai așteaptă nimeni. Și nimeni nu mai merge pe linia albă. O să rămîn să le dau copacilor nume în noaptea asta. Felicitări, Tania… | |
| = j`attendrais | Tania Cozianu [02.Dec.05 00:12] |
| Ramona, Elia pornisem de-aici J`attendrais/ le jour et la nuit j`attendrais toujour/ ton retour apoi mă opream. mă opream mereu în același punct și-mi închipuiam că nu mai e nimic de așteptat " Lucrurile privesc resemnate. Secundele parcă sînt puse la zero..."* mă pregăteam să fiu tristă așadar trebuia să opresc ceasurile, să ies pe stradă și să mă mint iar că nu mă cheamă Amelie, că nu mai aștept nimic mă uitam la copaci semănau între ei le dădeam nume ei mă priveau de sus și nu-mi răspundeau niciodată îmi ziceam și mă gândeam că pot uneori să fiu patetică.. n-are să observe nimeni "Si bemol, fa, re diez, fa, re, fa, re diez, fa. Undeva, respira un clavecin... Un clavecin electronic interpreta în apropiere un minunat coral compus de Bach..."* Elia, nu-mi rămân prea multe cuvinte de spus.. să rămâi la fereastră și să dai tu nume copacilor. Eu merg pe linia albă. mulțumesc vouă * Sabin C. Buraga | |
| = My name is not Susan | Andu Moldovean [02.Dec.05 00:38] |
| Tania, un poem mai chinuit ca acesta e greu sa gasesc in panoplia poezie.ro. Atatea locuri comune (in care, nu zic, ne simtim confortabil, ca acasa) pe metru patrat de text iarasi e greu de gasit, de aceea ai merita o stea de canapea culoarea la alegere. Nu ma blestema, sa stii... sunt un om oarecare, caruia intamplator nu-i plac frantuzismele si nici truismele, om fi noi oficial francofoni, dar cred ca suntem mai destepti ca ei si deci ar trebui sa vorbim pe romaneste in poeme. Uite, eu am scris un text slab si cum nu ma pricep la titluri l-am botezat in cinstea ta "relache". Time-out (tot engleza face jocul :-) Bobadil. | |
| = cercuri | Alina Manole [02.Dec.05 01:06] |
| Deși poate pare comun, poemul are o anume stabilitate. Ar mai fi de lucrat câteva amănunte, recitește-l după un timp și ai să îți dai seama unde anume nu sună tocmai bine. Cred că ai putea renunța la cuvintele în franceză. Nu știu cum scriai tu înainte de a veni aici, pe poezie.ro, dar poemul acesta e cel mai bun dintre cele postate până acum de tine. * Sabin Corneliu Buraga? Salutări și invitație aici. Ce vremuri... Circles... | |
| = Tania | Mina Rogalsky-Cantacuzino [02.Dec.05 08:59] |
| Ai șterge poezia dar parcă nu-i poți face asta lui Carmen, Adinei, Ramonei, Eliei, Alinei Manole și acum, iată, și mie. În ultima vreme poezia e atât de despuiată de lirism încât aceste noțiuni s-au desinonimizat. Azi se scrie în forță, se fracturează, se ucid mistere prin scoatere la lumină, se diseca public intimitatea, se plâng complexele, se scrie – apoi se neagă. Lirismul e trecut, e desuet, e roz, e... oh, siropos. "Nu e pentru noi!" Sunt atât de drăguți uneori. | |
| = nu e rau | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| Acest hibrid merita slefuit, ai si pasaje bune si pasaje banale, poate fi si poezie, poate fi si proza, pare un pic cam incalcit. Totusi imi place, nu neaparat cat unei femei, dar are ceva melancolic, placut | |
| = Detaliile | Negru Vladimir [02.Dec.05 07:26] |
| Textul nu-i rau insa cred ca e prea lung iar formularile frumoase se pierd intr-o mare de cuvinte de sprijin... daca as avea de ales as pastra poezia si as incerca sa realizez o alta varianta mai esentializata, apoi as face comparatia. Succes in continuarea Rusalka, scrii bine dar nu esti atenta la detalii. | |
| = mie-mi pare o poveste | Monica Vajna [02.Dec.05 12:52] |
| am citit utin si din comentarii, textul l-am re-re- citit ... si ar fi fost cu adevărat păcat să-l retragi! părerea mea. mai trec! | |
| = Amelie - synopsis | Tania Cozianu [02.Dec.05 20:41] |
| Dragii mei cei care ați lăsat un semn la pagina aceasta .. cred că am să fac așa: voi pofti întâi doamnele mele cititoare în grădină la o dulceață de ce-vor-fi-dorind dânsele, iar pe domni în salon unde atmosfera este mai aspră, calmă și mai sobră, potrivită domniilor lor. Alina, înainte de a veni aici nu am mai scris decât în vreun jurnal din copilărie ori în scrisorile cele multe pentru cine-știe-cine.. Așa cum ai remarcat, acesta e un text comun.. l-am recitit, desigur, încă din clipa în care l-am postat și-așa, rupt și așezat acolo, l-am Văzut ..abia atunci l-am putut observa cu o anume detașare și am sesizat spațiile lui ne-sonore sau întunecoase. Dar am să-l las acum să respire.. poate voi reveni la el într-o zi, când am să-l pot privi cu ochi și mai reci, să-l netezesc. .. cu scrierile d-lui Sabin Corneliu Buraga m-am întâlnit cumva întâmplător, sau așa am crezut eu.. până când mi-am amintit de toate cercurile care așteaptă să fie închise. Mulțumesc, Alma. Mina, am lăsat textul pentru că era nevoie atât pentru el cât și pentru mine de trecere prin toate stările și ne-stările.. la început senzația dintâi este aceea că vrei să pleci unde vezi cu ochii, să dispari pur și simplu, pentru ca apoi să înțelegi că trebuie să îi dai drumul, să se chinuie, să se purifice și să se clătească prin privirea și judecata celorlalți.. e un fel de ispășire.. l-am așezat așadar în grădina publică.. e, în cele din urmă, un exercițiu de sinceritate și pentru mine. Monique, tu cred c-o înțelegi pe Amelie.. da, ea spune altora poveștile ei, nereușind să se desprindă din propria ei poveste.. uneori ele se amestecă într-atât, încât nu mai știe unde începe și unde se sfârșește cealaltă.. sunt planuri suprapuse pe care într-o zi va fi nevoie să le ordonez. Andu, mai întâi trebuie să-mi exprim cuviincios mirarea vederii tale pe pagina mea.. și-ți mărturisesc că și dacă nu ți-aș fi citit comentariul, aș fi știut ce ai scris aici. E de la sine înțeles că acesta nu este un text pe gustul tău.. și nu m-am îndoit nici o clipă de aceasta încă de când am avut prilejul de-a sta câteva momente într-un delicios, poetic și pitoresc "relache" cu domnii GigeLU și Stan. Andu, nu o privi pe această ne-Amelie cu patimă și mai ales nu te înfierbânta.. take a deep breath.. it`s only a personal page, like a private window, Not A Poem, you know.. :) Ionuț, ai dreptate, matematic vorbind nu este nici poezie nici proză.. îl poti numi hibrid, dacă dorești.. textul e încadrat la personale, iar dacă ai avut răbdarea să treci peste locurile banale și-n cele din urmă să afirmi că nu e rău, eu respir ușurată. Vladimir, mă onorează aplecarea ta asupra acestui text. Ai dreptate.. deseori ies din ecuația lirică și ajung pe-cine-știe-ce străzi.. uneori mă întorc.. Acum, dacă tot m-am simțit frumos îmbujorată ca la școală, când m-ai privit pe deasupra ochelarilor (fie ei și virtuali) și mi-ai spus drept și înțelept "Rusalka, nu ești atentă la detalii", am să-mi îngădui, totuși, să îți spun că, știi? Vladimir, poate că esența a tot ce scriu este el însuși - detaliul- .. a-l înăbuși e ca și cum aș astupa toate ferestrele prin care privesc dinlăuntrul meu, afară, lumea. Mi-ar fi făcut mare plăcere să ai vreme să păstrezi poezia și să scrii varianta masculin-esențializată.. Tu ai deprinderea tencuirii cuvintelor în forma lor pur poetică.. și aici trebuie să-ți spun că mi-amintesc mereu cu drag de poemul tău "Știi" - este întâia mea lectură de pe poezie.ro. Mulțumiri și zâmbete tuturor, Amelie | |
| = Si ce daca nu te cheama Amelie ? | constantinescu constantin [02.Dec.05 21:40] |
| Fara frantuzisme si razbunari sentimentale, care paraziteaza textul si -l sufoca. Altfel traire exista, deci si poezie pe strada aceasta ...Amelia cu bine.Raul | |
| = lupt-o! ...cum traducea margareta | ioana barac grigore [02.Dec.05 22:12] |
| mie imi plac frantuzismele. dar nu imi place tristetea asta fara o concluzie. deci? ce concluzie sa trag? macar eu pun o intrebare. si mai pun una, chiar retoria: nu-i asa? | |
| = ...nistor | ioana barac grigore [02.Dec.05 22:13] |
| erata retorica | |
| = Atemporalitatea , Misterului & Amelie | carmen mihaela visalon [02.Dec.05 22:58] |
| Tania, Ioana, Pana sa citesc commul Ioanei, nu m-am gandit ca o posibila definitie a dorului ar fi tristetea fara o concluzie. Mie, cel mai mult pe pagina Taniei imi place dorul femeii de ea insasi. | |
| = De la basic instinct la femeie, egal Amelie | carmen mihaela visalon [02.Dec.05 23:15] |
| De la 13-"..."n ani,o femeie poate sa-si traiasca feminitatea dand bice calului. De al "..." la +100, o femeie isi traieste feminitatea raspandind parfum Amelie. Si daca tot a venit vorba de Margareta Nistor, de film si secvente antologice, o rog pe Ioana sa revada Basic Instinct si Unora le place Jazzul. Nimeni nu este perfect. Nici macar Amelie. | |
| = Amelie | Ciobanu Dan [02.Dec.05 23:58] |
| Amelie… ce-si vantura ziua copacii semeti prin privirile trecatorilor, pentru ca seara sa-si macine in bocete visele… Amelie… ce-si impleteste noaptea tristetile in razele lunii, pentru ca ziua sa-si schimbe rochia si sa citeasca cu ochii senini scrisori de dragoste niciodata desfacute… Amelie… ce a ajuns cu ochii inchisi de pe dunga alba a strazii (pe care credea ca o poate tine dreapta)…pe dunga alba a cerului. Grija mare la deschiderea ochilor… P.S. Ce lume multa in camaruta mica cu tablouri de anticar…. Pe domnul colectionar nici nu am apucat sa-l zaresc, dar stiu ca este aici pentru ca i-am vazut manusile din piele de caprioara si umbrela pe marginea fotoliului de la intrare… | |
| = Versurile tale au imaculare... | Elena Munteanu [03.Dec.05 00:35] |
| Tania, versurile tale au imaculare, prospețime, culoare. Am traversat o stare specială de spirit, când le-am citit. Mi-au plăcut multe imagini, dar dintre ele aș cita:"dorul meu va-ncepe negreșit diminețile la 6.30; "nu născoci nume copacilor mei/n-am să-ți povestesc despre nici o patimă astăzi/hai, du-te acum/pe strada aceasta nu mai așteaptă nimeni". Un singur amendament: "errée", în loc de "erré", de acord? Felicitări! Ingada. | |
| = oaspeților mei | Tania Cozianu [03.Dec.05 14:23] |
| D-le Contantinescu Constantin, presupun, cu îngăduința dumitale, că, de va fi răsărit o respirație vag poetică de sub corsetul prea strâmtelor "franțuzisme și răzbunări sentimentale" cum le numești dumneata, fie și-atât de-ar fi fost și-mi este destul ca să merg drept pe linia albă. .. cât despre întrebarea pe care mi-ați adresat-o drept întâmpinare, îmi voi permite s-o încadrez la "retorice". Ioana, nu căutam să ofer eventualului cititor o soluție sau o concluzie la o anume tristețe pe care ai simțit-o aici.. am să mă gândesc însă la asta.. venirea ta precipitată a tulburat oarecum aerul salonului.. și-am simțit-o așa, ca pe o privire onestă, tonică și fermă până în adâncuri. și a fost necesară aceasta acum.. Carmen, cumva mă așteptam sau așteptam să revii și uite, acum mă bucur că ai găsit răspunsul pe care căutam să-l dau Ioanei.. căci, da, acest intraductibil și indefinibil dor vine din "dorul femeii de ea însăși", cum ai știut spune.. Nu am să mă străduiesc s-o scuz sau s-o învinovățesc pe Amelie, să-i caut explicații sau s-o fac mai credibilă ori contemporană măcar, nu cred că doresc să fie pe placul nimănui, ciudat.. O las așa, imperfectă.. doar am să trec să o mai văd uneori. D-na Elena Munteanu, mulțumesc pentru șederea dumneavoastră aici.. mi-ați lăsat așa, un fel de împăcare și liniște și cred că mi-era necesară acum. Versurile asupra cărora ați zăbovit îi aparțin lui Guillaume Colletet - "La nuit er le jour": "Claudine, absent de toi, je t'aperçois en songe, Ton image éclatante erre devant mes yeux" .. presupun că forma lui "erre" este scrisă astfel pentru respectarea grafiei din vremea poetului (1598-1659).. nu știu.. am să modific, totuși, după cum ați recomandat. Multumesc. Dan, a trecut multă lume, da, pe-aici prin atelierul de tablouri.. iarăși senzația aceea că trebuie să mă așez, să deschid ferestrele, să respir, să mă adun, să capăt un punct de sprijin printre atâția pași, atâtea priviri, atingeri, vorbe.. Într-un fel mă gândeam că de vei veni, ai să rămâi printre cei care vor pleca ultimii, vei arunca o privire înspre mănușile și pălăria domnului.. sunt la locul știut, desigur, a fost aici ca-n alte dăți, vine negreșit, asta mi-a rămas cea de pe urmă temere.. Cu mulțumiri pentru toți oaspeții ei, Amelie | |
| = Împărțim greșeala... :))) | Elena Munteanu [03.Dec.05 15:42] |
| Ei uite, împărțim greșeala. Dacă nu ai fi scris "erré", ci "erre", aș fi înțeles din capul locului. Nu era vorba, prin urmare, de un participiu trecut, care se cerea acordat, ci de un predicat verbal: "erre" ("rătăcește").. :))) Așadar, varianta corectă este: Amelie, "...absent de toi, je t'aperçois en songe, Ton image éclatante erre devant mes yeux" (Guillaume Colletet - "La nuit et le jour"). Mai verifică originalul, da? A, să nu uit, sunt Ingada, atât, bine? :))) | |
| = Ingada, | Tania Cozianu [03.Dec.05 16:55] |
| am verificat și am modificat. Acum este bine. Mulțumesc :) À bientôt | |