| = ... | Dana Stanescu [13.Dec.05 10:45] |
| Un DA pentru un isus de pe crucea luminată cu neon , foarte vizuala, puternica imaginea, cel putin pentru retina mea. | |
| = sapte semne de marti, 13 | Florina Daniela Bordieanu [13.Dec.05 11:43] |
| am gasit textul astazi. textul pe care l-am citit spre dezlegarea la lacrima. cele sapte chei ca sapte semne azi, marti, 13. "gândul tău își trece transparentul amnestic" de ce nu uit, pre Dumnezeul meu. "carnea lipita".durerea arsurilor grave. autorule-Alină, poate nu te-ai gandit la mine dar aici sunt eu: "râzi mamă râzi și mama râde cu gura. ochii privesc spre țara de unde nici el nu s-a întors niciodată" acolo sunt eu. cea care rade cu ochii privind in tara din care. si-aici ma doare si aici."merg pe stradă îmi atârnă ventriculul stâng a tine" șearpelui?? alunec ondulat spre varful despicat al cuvantului. si,uite, asta esti tu: "nu dorm cu pernă nu scriu înclinat nu strâng luna între coapsa ferestrei" clar. cristalul acela care taie. oftez: "câtă iubire pe lumea asta doamne. și câtă moarte" cand ai strans atata poezie in tine, fată? durere, felina durere, taie, zambeste, hohoteste. m-ai intristat frumos. si adanc. o recitesc, stii? as comenta-o dar te-as face sa plangi. pentru ca as plange ca o bleaga, la dezlegarea de lacrima. asa ca tac. un gand ici - colo. pana la sapte. recitesc, alină. | |
| = nu scriu înclinat | Liviu Nanu [13.Dec.05 12:14] |
| Apreciez întregul poem, în special de la strofa IV. Am remarcat: - plâng pe stradă și eu să văd cum e. lumea crede că sunt steluțe în genele mele. - nu scriu înclinat nu strâng luna între coapsa ferestrei - salvăm un isus de pe crucea luminată cu neon. | |
| + "plâng pe stradă și eu să văd cum e" | Ela Victoria Luca [13.Dec.05 12:31] |
| Despre această poezie se tace, în inimă. E scrisă aplecat spre lume, ieșirile din cercuri se fac intrări în spirale, cât timp respirația rămâne între șapte semne. Voi face un alt "semn", din versuri adunate, încă unul pentru a merge pe vârfuri în urma lunii: stau așa nemișcată și poezia intră în mine dintr-o lume normală îmi ies linii din piele îți intră linii în piele iau fotografiile în mâini și le arunc așa cum arunci niște păsări în plus din tine. apoi toate cad am pietre în jurul inimii. merg pe stradă îmi atârnă ventriculul stâng a tine câtă iubire pe lumea asta doamne. și câtă moarte vii cu mine salvăm un isus de pe crucea luminată cu neon Despre iubirea-n-durere se poate scrie oricum. Aici, este scrisă în discreția unui strigăt abia auzibil. Poate doar câteva cuvinte aș fi schimbat: "îmi" de la "îmi decupez" și "sunt în românia și noaptea se întrerupe lumina" (fiindcă alăturarea lângă întinderea spațiilor și solstiții pare că tulbură imaginea, sau poate acesta a fost și efectul căutat). Și nu se întrerupe lumina. Un poem despre inimă spre reflectarea ei argintată în cruce. Ela | |
| = ........... | Marius Tudor [18.Apr.13 23:38] |
| aici chiar există o cruce luminată cu neoane, o cruce mare cu neoane albe și albastre, și în spatele ei e o troiță;treceam într-o noapte pe acolo și mă gândeam că e o imagine puternică, ce ar putea fi folosită într-un poem | |
| = Romanul s-a nascut de 7 ori poet | carmen mihaela visalon [13.Dec.05 13:55] |
| "îmi ies linii din piele îți intră linii în piele. avem mâinile lipite, carnea lipită. doar oasele se plimbă în jurul nostru de la unul la celălalt" Ti-am descoperit poezia astazi, 13 Decembrie, cu ochii pasari, decupati dintr-o fotografie, in care te vad impreuna cu NICHITA. Osul cuvantului trece de la unul la altul pe drumul oaselor de pamant albastru fosforescent. Evident, m-a durut doamne si isus atat de tare incat am inceptu, ca la 17 ani, sa-mi pun mii si mii de intrebari despre tine, despre mine, despre linia orizontala a vietii si firul albastru al iubirii. orfan legăn un copil lumea mă crede naivă (nu dorm cu pernă nu scriu înclinat nu strâng luna între coapsa ferestrei. apoi vii tu cu norii tăi care cresc din pământ precum tălpile înainte de treceri) câtă iubire pe lumea asta doamne. și câtă moarte Pe scurt, mi-ai insemnat ziua cu toate cele 7 semne. Multumesc. | |
| = superb.aplauze!!! | Voicu Ionela [13.Dec.05 14:39] |
| pe scurt: e superb | |
| = Alina de la sapte | Andu Moldovean [13.Dec.05 17:00] |
| N-am priceput "orfan legăn un copil lumea mă crede naivă"... o constructie stranie, aproape agramata. Despre poem? Usor fortat, in rest, de bine. Bobadil. | |
| = parere. | Dan Dediu [13.Dec.05 19:05] |
| Ilizibil text. Cu greu pot intelege ceva. Inteleg doar ce ai vrut sa spui, dar n-ai reusit sa transmiti nimic din ce s-a vrut spus. Ultima strofa e oarecum frumoasa pentru ca imi aduce aminte intr-un mod straniu de Pinocchio lui Benigni. Finalul, mai exact. Iar strofa V, daca sunt ingaduitor, imi aduce aminte de Beatlesii mei, ceea ce e un lucru bun. Dar cu niste pocnituri livresti sau aluzii to music, movies&stuff, nu cred ca poti sa construiesti un poem. Chiar in ritmul asta, construit asa amorf, din piese si bucati de vitraliu, cu aluzia hermetica din titlu, textul nu se sustine, nu are coerenta interioara, imagistica, s.a.m.d. Cred ca l-ai scris intr-un moment nashpa:). | |
| = comentatorilor mei, cu mulțumiri | Alina Manole [13.Dec.05 20:40] |
| Dana, și pentru retina mea a fost puternică. Măcar pe Isus să îl putem salva de kitschul contemporan. Mă urmărește imaginea asta de câteva luni. Abia acum am spus-o. Florina, despre lacrimă vorbeam cu cineva, despre lacrima în contextul celor șapte semne de mai înainte. Liviu, strofa IV e reală. Am rescris textul (nu fidel) după ce s-a întrerupt curentul în Iași, România. :) Ela, într-adevăr, e despre iubire, despre durere, despre viață, moarte. Voi ține cont de sfaturile tale. Doar curentul se mai întrerupe. Lumina e continuă. Dominic, întrebarea e dacă avem sau nu nevoie de acele cruci de neon și luminate. Carmen, aceleași semne mi-au însemnat și mie zilele. Tu știi cum e cu semnele. Unele rămân cicatrici, nu? Fie ele și albe. Ionela, mulțumesc pentru aplauze. Nu este un poem de citit la cenacluri. Sau, poate, cine știe... Andu, de la ușor agramată la agramată nu e decât un cuvânt. Nu e deloc agramată construcția aceea, doar lipsesc virgulele. Dan, nu e scris într-un moment nashpa, ci very nashpa. Cam atunci se scrie poezia. Textul nu e necesar să se susțină, pentru că fragmentele vor face parte dintr-un volum de fragmente, cândva. Vă mulțumesc pentru comentariile voastre, aici. | |
| = Salutari poetilor de la Iasi ! | Bianca Marcovici [30.Aug.06 12:31] |
| Chiar ieri am fost la Turnul lui David si imprejurimile sale la Ierusalim! Am crezut ca o sa simt magia ceruta prin titlu poemului! | |