| = felicitări și mulțumiri pentru tot | Alina Manole [21.Dec.05 13:09] |
| Mulțumesc, Ela, pentru zâmbetul și lumina ta, acolo în Virtualia, aici, în fiecare zi. | |
| = blandete moldoveneasca... | Florina Daniela Bordieanu [21.Dec.05 15:01] |
| blanda lumina, blanda, moldoveneasca, Daniela, desi nu esti moldoveanca, semnul e ca te poti molipsi de blandete, uneori ma intreb de ce Iasi-ul are aceasta influenta asupra celor care ii trec-petrec strazile, colinele, bisericile. Dupa 5 ani de facultate acolo, am ramas ireversibil indragostita de acest oras, Daniela. Si, ori de cate ori am ocazia, din ce in ce mai rar in ultima vreme, ma duc acolo sa-mi regasesc entuziasmul, visele, trairile de la ...20 de ani. Frumos si bland ai zugravit aici, Ela-Daniela. Frumos si bland. | |
| = Alma, Daniela | Ela Victoria Luca [21.Dec.05 15:34] |
| Eu care pot rosti cu liberă respirație cuvintele, de obicei, acolo, în Iași, mi-era graiul stins. Uneori reușeam să râd, ca un fel de a revărsa bucuria. Mulțumesc pentru cum ați primit luminile. Ela | |
| = și eu, și eu, hai să mai facem încă un cenaclu! | Livia Ștefan [21.Dec.05 16:02] |
| Ela, vin și eu sub pagina ta de jurnal, mă adăpostesc ca sub o plăpumioară, e frig rău aici în Giurgiu... Mulțumesc vouă, tuturor. Alma, a ieșit cum nu se putea mai bine:) A fost, într-adevăr o atmosferă sărbătorească, ceva fain, fain... păcat că s-a terminat așa repede... Iașiul are farmecul lui, mai puțin porumbeii ăia, sperietorile alea, coșmarurile alea de păsări, brrrrr.:))) Și uite ce dor ni se făcu... | |
| = aivil și livia | Ela Victoria Luca [21.Dec.05 16:49] |
| No, eu cred că mai degrabă păturică, prietenii știu de ce. Și-apoi, dacă te supără păsările alea, știi ce e de făcut: ruladă. Că și pormubelu fu tăiat, la nevoie! Și mie mi s-o făcut dorela de ieșela, de fapt cred că nici nu am plecat de-acolo, cumva. Am rămas într-o haltă: "ale drrracului halte că sunt făcute numai pentru plecări!". Și te rog eu, până la Cenclul din Giugiu, învață-mă știi tu ce. Nu de alta, dar trebe să fac față la aruncările de cuvinte în stil explicit. ;)))) Aaa, era să uit: frumos brăduț aveam la Pogor, duminică. Și avea și crengi!!! Ela | |
| = virtualia | Dana Stefan [21.Dec.05 20:41] |
| mi-ai stirnit amintiri despre iarna trecuta cand in noiembrie, moldovenii au stiut incanta pana si ca sa se intample sa cada prima zapada, dovada ca noi oaspetii am fost pretuiti asa cum din tot sufletul am dorit sa le aratam cat ii pretuim, aflandu-ne in mijlocul lor, dintr-o calatorie,de dragul unei miraculoase seri dedicate poeziei. cu sufletul alaturi de voi toti, spre o noua revedere, in vara ce-o sa vina.. ela, multumesc pentru semne. multumesc pentru darurile impartite generos si celor ca n-au biruit anul acesta cu ATATA iarna. Linea | |
| + aici (și aici), altfel Iașul, același | Daniel Bratu [21.Dec.05 23:49] |
| aici se prind esențe în proces de modelare, cuvintele sunt luturi încrustate cu zbor de liniștea ultrasunetelor, emoția se ascunde în ritm și așezare de accente, ca într-un poem proiectat din ochiul deschis al sensibilității pe fraze, evitând căderea în sentimentalism prin firescul conturat, aici există transfer de termeni și referințe, simboluri intuite se înfășoară și sunt asimilate în acea atmosferă când “a închinare se poate rosti întâlnirea”, aici cuvintele au mângâiere de sfere și “sclipiri de cristal” aproape fluid, ca lacrima din care “vin cerbii să bea/ pe-nserat”, aici (și aici), altfel Iașul, același | |
| = Dana și Dani | Ela Victoria Luca [22.Dec.05 01:34] |
| Tu, Dană, de erai colo cu noi, cred că eu deja descompuneam toate nuanțele în infinit și te îmbrăcam toată în fir din ele, doar căutându-te cu o privire de senin. Îți mulțumesc pentru alinarea dinspre un an spre altul și tare mi-aș dori să vină ziua aceea când îcnhinare fi-va-ne întâlnirea. Dani-cel-cu-rostire-blândă, tu desprinzi lutul din palmele mele, m-ai văzut modelând fiecare respirație cu truda celui ce își frământă emoția ca niciodată mai alb în decembrie, de Daniil. Cristal ți-e inima atunci când irizări de suflet reverberează în tăcerea poemelor. Mi-e drag să știu că podul este de nedărâmat, oricâte ape l-ar străbate. Și vin cerbii, cu boncănitul lor ritmat, a cânt de munte, și apele or străluci precum lacrima pe înserat. Mulțumesc pentru stela. Fiindcă, știi bine, "astăzi toate cuvintele s-au sfârșit în ela", cum scrise poeta acceea cu brăduțul. Fie prietenia așa precum scrie în carte. Ela | |
| + și îmi las în urmă lacrima să vină cerbii să o bea pe-nserat | Maria Prochipiuc [22.Dec.05 08:21] |
De e cronică, jurnal, impresii, gânduri, toate își găsesc rostul în urma unui anumit eveniment, ca e vorba de lansarea unei cărți a unei întâlniri de cenaclu, a unei întâlniri atunci când vine un prieten dintre poeziși, toate acestea sunt momente de bucurie, simțite de fiecare într-un fel anume. Mă gândeam să scriu și eu, dar despre ce să mai scriu, voi toți ați cules toate nestematele și le-ați împrăștiat cu drag celor care și-au dorit să ajungă și nu au putut, celor care poate nici nu s-au gândit ce înseamnă o întâlnire de genul acesta…Poeți de Decembrie, adunați sub cupola poeziei.ro. Am citit pe rând și la rând așa cum au apărut ( și încă mai am) toate impresiile, fiecare are stilul lui de scriitură, la tine găsesc multă nostagie, de ce oare, fiindcă ți-ai reamintit Iasiul, dar altfel, l-ai văzut acum, nu doar cu ochii vizitatorului de frumos, ci ai trăit momente în care te-ai implicat direct cu toată ființa ta. Scriitura ta e un poem în proză, cu imaginii pline de metafore, cu emoții și trăiri, încât cel ce citește se simte vinovat de faptul că nu a trăit momentul la fel, ca nu a reușit să guste din acest moment prin lipsa la acest evenmiment. Aici s-a adunat nu numai o lasnasre de carte ci 4 autori fiecare cu scriitura sa, și așa cum bine ai menționat au venitîn alb de vis, cu tălpile dezvelite de colb, ca și cum doar a închinare se poate rosti întâlnirea Da, realizare deosebita, indiferent de tenta personală sau mai puțin personală, acest jurnal ne aparține, fiecare dintre noi trebuie să-l aibă în coșul cu amintiri, au fost zile și nopți pe măsură și din nou: Fiecare privire pe care am întâlnit-o avea sclipiri de cristal de stâncă, pentru câteva secunde. Cineva cred că a inventat seara aceea pentru noi, i-a dat un nume, a lăsat-o sub aura Sfântului Danil și ne-a spus: „Fiți fericiți, oameni de inimă bună!”. | |
| = Mariuca | Ela Victoria Luca [22.Dec.05 11:05] |
| Mie Iașul îmi va rămâne la loc sfânt, oricând îl voi trăi și retrăi, iar asta grație frumosului din oamnei și din locuri. Cenaclul din Pod Pogor a fost, pentru mine, primul. De aceea, ca inedită întâmplare între inimi și gânduri, între cărți și muzică - Doamne frumos cânta Enio Morricone în timpul recitărilor noastre - am simțit fiecare minut și fiecare suflet altfel decât chiar și eu însămi mă așteptam să fie. Trei zile am încercat să mă desprind întrucâtva de acele ore ale noastre, pentru a scrie măcar câteva rânduri din viața din noi. Ieri, dintr-o suflare, am lăsat cuvintele libere. S-au scris singure. Nu am recitit nici măcar să verific de greșeli. Mulțumesc, Maria, pentru cum aprinzi candele în oamnei și luminezi locuri. Și pentru cum îmi asculți tăcerea și umbrele ochilor. Drag, Ela | |