Comentariile membrilor:

=  ***	Laurentiu Nastasa [28.Dec.05 16:03]
Textele tale mi-au stârnit interesul – am citit câteva dintre ele. Aș vrea să remarc încă din capul locului natura acestui prim interes: el nu este speranța unei rezonanțe ci mai degrabă curiozitatea stârnită de un puzzle. Textele tale nu invită, de aceea cred ca lecturarea lor nu trece, în cele mai multe cazuri, de un superficial consum estetic. Și totuși… Totul este închegat ca o rețea densă ce dă impresia exterioară de amorf, un adevărat filtru pentru cititori. Cred că în cele mai multe cazuri, cititorul renunță contrariat – îi lipsește cheia. Mai cred că miza demersului tău literar este tocmai găsirea acelei chei de către cititor, speranța că cineva va reuși să te înțeleagă, restul sunt câștiguri secundare. Subiectele [mesajele] au o mai mică importanță, ele sunt cazuri particulare ale manifestării modului tău de a fi – ceea ce, în final, vrei să relevi de fapt. Acum, cheia… … Cheia nu este o formulă, un algoritm. Ea nu poate fi găsită prin studiu aprofundat ci printr-o sensibilizare sporită – cheia este însuși modul tău de a fi. Acesta, departe de a intra într-o schemă logică, este neinteligibil și poate fi asumat doar în bloc de către cititor, într-o străfulgerare empatică. Șansele ca aceasta să se petreacă sunt însă foarte mici. Cu atât mai mare este [într-adevăr] speranța și virtuala bucurie – bucuria acordului cu celălalt, bucuria că celălalt a săpat după tine dezinteresat. Cred că stilul scrierilor sugerează un rabat la coerență în favoarea timpului. S-a ajuns la acest stil din dorința de a cuprinde lumea cu mintea și asta încă rapid, dintr-o aviditate de cunoaștere. Capcana este însă că, pe măsură ce imaginea lumii este asimilată, posibilitatea de a o transmite celorlalți se diminuează. Cu cât înțelegi mai mult, cu atât devii mai incoerent pentru ceilalți. Aici începe Arta. Sfatul meu [dacă-mi este permis] este să scrii cu gândul la cel care citește - a fi inaccesibil poate alimenta o plăcută mândrie însă garantează solitudinea și, implicit, neîmplinirea. După împlinire abia, cred că vei știi să spui multele lucruri pe care le ai de spus. Mulțumesc.
=  o umbră de metal pe lama scândurii	Dana Mușat [28.Dec.05 20:34]
Victor, te regăsesc aici cu același tip de texte, pline de o profunzime uimitoare. Îți las și o poză.. Acum despre text, dacă îmi permiți... Se vede clar implicarea 'copilului' din tine..cum îi spuneam și Licuriciului. Limpezirea versurilor este, însă, puțin cam în ceață, datorită complexității pe care dorești să o impui. Structura circulară este de dorit la poezia postmodernă, dar un final, să-i spunem 'deschis', ar fi de preferat. M-a amețit puțin și înșiruirea de imagini stlistice. Nu mă pricep așa de bine la poeyie, dar atât cât deslușesc îți spun. Mulțumesc. Toate cele bune, Victor!
=  pentru voi	Marinescu Victor [29.Dec.05 11:21]
Laurentiu, sincer, nu ma asteptam sa primesc un comentariu care sa reuseasca sa ma lase fara cuvinte. ai reusit sa ma intelegi atat de bine...iti multumesc mult pentru ca ai reusit sa cauti in versurile mele omul. iti multumesc si pentru sfatul dat si am sa incerc sa tin cont de el. inca o data nu am cuvinte si as vrea sa ma intelegi. MULTUMESC Dana, asa este. copilul din mine ramas fara copilarie incearca sa depaseasca o perioada fara lumina si cauta raspunsuri pentru timpul trecut. iti multumesc pentru poza, iti multumesc pentru apreciere si ma bucur sa te gasesc aici. Va multumesc