| = Fluturii Phonix, | carmen visalon [06.Jan.06 21:11] |
| Tania, La multi ani. As vrea sa pot sa pot inventa un comentari usor nedevart, dar nu te pot minti tocmai pe tine, si tocmai acum la inceput de an. Nici macar nu am putut sa citesc pana la capat. Ceva, mi-a inghetat privirea. Poate privirea domunului K. Poate urletul lupoaicei pe care nu o aud, nu o vad, nu este. Voi printa, voi citi, iti voi spune adevarul, voi matura urletul cu sau fara voia ta, voi deschide fereastra si am sa ...., habar n-am ce, dar gasesc eu ceva, dupa ce voi citi pana la capat. Si indiferent de ce este scris aici, indiferent ce voi spune, tu o sa-mi dai fluturii inapoi. Fluturii aceia mari cu aripi de oglinda. Hermafroditii. La multi ani si la multi ani. Si pentru tine si pentru domnul K. Si pentru fluturii tai, si pentru... | |
| = fără fluturi | Tania Cozianu [06.Jan.06 23:03] |
| .. nu, Carmen, nu vei inventa un comentariu ușor neadevărat, pentru că nu mă poți minți "tocmai pe mine și tocmai la-nceput de an". Desigur, e un text fără fluturi și-l voi lăsa aici, singur, să-i fie frig la mâini și la picioare tu îl vei citi când vei avea vreme, așa cum e iar eu, .. eu nu voi așeza lângă el nici o cheie de lectură La mulți ani și ție, Carmen. (într-o zi îți voi aduce și fluturii aceia înapoi) | |
| = Mi-e dragă... | Laurentiu Nastasa [08.Jan.06 21:02] |
| ...această lupara artizanală, atât de brut manufacturată dar atât de bine balansată. Am aliniat zece cartușe pe marginea biroului. … De data aceasta nu mai simt gustul de aperitiv al vânătorii. Am pregătit ritualic arma, fără excitantul mirosul de sânge, fără încordarea aceea de prădător, fără instinctul de vânător care-mi accelera pulsul când se trezea de sub pătura convenienței cotidiene. … Știu că nu-mi va fi de nici un folos. O să iau doar două cartușe la noapte. Fie și unul singur, ar fi suficient dacă aș putea trage în ea, n-aș rata cu o lupara de la distanța aceea. … Îmi privesc arma și-i zâmbesc. Am făcut totul ca de obicei iar asta mă încântă pentru că vânatul nu este același. Există o estetică a faptelor, o simetrie care-mi convine psihologic, un sentiment că se închid cercuri. O prostie, dar m-a împins să fac totul ca de obicei. … Nu-mi fac iluzii, știu că n-o să pot trage între ochii aceia hipnotici. Nu e o fatalitate, nu-i un sentiment de neputință. Nu e disperarea iminenței ci liniștea certitudinii, așezată frumos peste simțul obosit al uimirii. … Îmi doresc, ciudat și copilăresc, să îmi lingă mâinile. Nu pot afla altfel – nu voi trage cu nici un chip. Aceasta este împăcarea și certitudinea mea, sfârșitul groazei de colți și al fricii de durere. Ce seară, parcă fără sfârșit. O să dorm puțin. | |
| = spectator ca la teatru | carmen visalon [08.Jan.06 21:22] |
| Tania, Sambata seara, tarziu in noapte, am reusit sa-mi depasesc teama si sa citesc poezia pana la capat. Imi doream sa spun ceva despre cum: ar trebui să-i spun cum în fiecare noapte vine la mine o lupoaică neagră îmi linge mâinile nu tremur mă privește are ochii lucioși botul umed aș vrea să mă tem. îi cuprind cu amândouă brațele strâns grumazul e fierbinte și-mi vine așa un plâns nestăpânit și-un dor un dor de ierburi crude amare și melci și pădure cu fragi, dar nu stiam ce. Din fericire, la tine la castel, intalnesc mereu o prezenta agreabila...:)Sa fie de vina Amelie? | |
| = jardin aux papillons | Tania Cozianu [08.Jan.06 23:20] |
... preludiul încărcării armei, atingerii cu palmele goale, cântărirea trupului ei mai întâi în ochi, apoi în mâini, cu senzația de greu și plin a luciului metalic și viu ..iar dincolo de toate, iminenta apropiere a nopții, a orei la care ea va veni în chip de lupoaică.. nu-i așa că ți se vor încorda mușchii, că vei strânge arma cu un soi de frison scurt și rece cu sentimentul că-n palme îți pulsează carnea ei tare.. O vei privi adânc. Ochii ei vor luci scurt, întunecat până când arma va aluneca singură în ierburi, iar mâinile tale vor fi moi și calde și umezi de limba lupoaicei. Botul ei fierbinte în podul palmelor tale.. .. da, Laurențiu și-acesta va fi sfârșitul fricii și spaimei de durere.. apoi vei dormi, puțin.. Carmen, cumva te așteptam să-ți arăt până departe pădurea, să-ți spun cum uneori, în noapte vei vedea făcliile galben-ascuțite ale ochilor de lup.. Alteori aveam să-ți povestesc despre cum vine vremea ca fiecare femeie să-și lepede rochia și aripile și să-și îmbrace trupul în blănuri aspre de lupoaice, până li se sterg toate temerile, până le îngheață lacrimile și vor seca toate izvoarele lor, până-și vor simți inima întremată și sufletul tămăduit de vini, de plâns, de ne-iubire ori așteptare. .. abia apoi va renaște puterea re-venirii în odăile și-n acele niciodată-pierdute jardins aux papillons d`Amelie. | |
| = Am stat aici o vreme | Ciobanu Dan [13.Jan.06 23:19] |
| O printesa cu mainile mici si albe adunate scoica, citind palid din Henry Miller, razand moale si fad, ridicand cescuta cu lapte de pe tava de argint, se arata privirii ochilor celor doi… O lupoaica rostogolita prin ierburi crude, cu melci si padure de fagi, cu pielea de femeie alb-tematoare intinsa la interior, se ridica ochiului deschis inlauntru… Am stat aici o vreme… S-o vad… Si n-a aparut. Doar fata cu pielea calda, cu mainile mici si albe adunate scoica, cu impresionistii surghiunuiti la mansarda, cu prozatorii rusi iesind rand pe rand dintre copertile groase cu colturi metalice si cu vise de lupoaica stergand cu botul umed lacrimile iscate de dor si de ne-traire… Am stat ceva… si n-a venit, asa ca m-am retras in varfurile picioarelor… | |
| = lui Dan, un fel de offtopic | Tania Cozianu [14.Jan.06 21:37] |
| în cele din urmă vii, citești, lasi un semn, pleci eu încep să mă mir din-ce-în-ce mai puțin și mai departe.. în alt timp (te-)aș fi întrebat de ce. acum tac. doar uneori, în câte-o noapte, aștept lupoaica. cu ne-mirare. | |