| = "am aflat despre moarte..." | Ela Victoria Luca [16.Jan.06 01:47] |
| "Anii se măsoară în copii și în părinții noștri morți. În prietenii muribunzi. În inundații și molime. În nunți și botezuri. Eu mă trezesc cu tine deasupra și plâng. Înțeleg că sunt pe drum. Înțeleg ceea ce tu nu vei ști niciodată. Ar trebui să mă bucure taina aceasta." Eu nu mă trezesc din starea asta de umbră, beau dimineața lumina cu înghițituri mici, de teamă să nu dispară, privesc spre răsărit să îmi amintesc toate numele celor pierduți, atingând cumva orizontul măcar în gând, acolo unde păsările nu mai pot fi albastre. Și fără să plâng, trăiesc totți morții ce vor fi să fie. Și am aflat despre cum este să simți un om când moare atunci când eram prea copil. Ela | |
| = :) | Ruse Andrei [16.Jan.06 10:23] |
e bine ca ai aflat. :) | |
| = CLICK | adrian grauenfels [16.Jan.06 10:31] |
| nu cred ca plansul poate schimba mersul, sensul. In "Smoke "cineva fotografia o intersectie populata zi de zi, timp de ani. Privind pozele vedem ca nimic nu se schimba doar personajele care intrau \ ieseau din frame. Copii cresc, devin batrini, dispar. In between apuca sa treaca efemer prin fata camerei. Unii zambesc, alti pling, alti nu au chip de loc..Dar ei functioneaza, clocotesc iubesc si mor fiecare intr-un ritm personal. As zice ca important e ce facem la iesirea din frame, cum ne modelam timpul, afectiunea , cunoasterea si dupa ce vom epuiza toate acestea vom privi molimele si inundatiile cu o alta intelegere a tranzitiei. CLICK uite am luat o noua poza .. | |
| = plânsul nu schimbă nimic | ioana cheregi crișan [16.Jan.06 14:20] |
| Ela, eu am aflat despre moarte mult mai târziu. ea e secvența din care ne rupem spre eternitate, e locul de întâlnire al nostru, al tuturor. Andrei, poate că e bine... Adrian, plânsul nu schimbă nimic. de fapt totul se desfășoară după scenariul unui destin enigmatic. un stop cadru e dragostea care te face nemuritor...pentru o clipă :) mulțumesc! | |