| = Harfa eoliană | Magdalena Dale [01.Feb.06 19:44] |
| Incintantă întrebare! Nu-mi mai amintesc exact unde am citit că nu vei găsi hotarele sufletului, chiar dacă ai străbate toate drumurile; atât de adâncă este taina lui! Când cunoști lumea cu sufletul, parcă culorile sunt mai deosebite și poți să auzi muzica vieții, a naturii! Singurătatea nu o mai resimți ca pe o povară, pentru că știi că nu mai poți fi singur niciodată atâta timp cât conștientizezi existența sufletului. Cu sufletul nu te poți mândri, pentru că așa cum spui și tu, nu asta este menirea lui, el doar te face să simți că trăiești, să nu fii un mort printre vii. Pe măsură ce sufletul devine mai vulnerabil, sporește în el chiar această putere a sensibilității superlative a lumii care îl bîntuie. Și aici nimic nu mi s-a părut mai demn de a-l releva în toată amplitudinea delicateței sale decît acel spațiu interior edificat asemenea unei harfe eoliene unde orice suflare devine cîntare. Unde soarta lumii se mărturisește asemenea unei epopei. Am luat pasajul care mi se pare cel mai edificator și care poate definește cel mai bine, din punctul meu de vedere, noțiunea de „suflet”. Foarte frumoasă mi s-a părut imaginea unei harfe eoliene, ca încercare de definire a delicateții sufletului. | |
| = Harfa eoliană | Magdalena Dale [01.Feb.06 19:44] |
| Incintantă întrebare! Nu-mi mai amintesc exact unde am citit că nu vei găsi hotarele sufletului, chiar dacă ai străbate toate drumurile; atât de adâncă este taina lui! Când cunoști lumea cu sufletul, parcă culorile sunt mai deosebite și poți să auzi muzica vieții, a naturii! Singurătatea nu o mai resimți ca pe o povară, pentru că știi că nu mai poți fi singur niciodată atâta timp cât conștientizezi existența sufletului. Cu sufletul nu te poți mândri, pentru că așa cum spui și tu, nu asta este menirea lui, el doar te face să simți că trăiești, să nu fii un mort printre vii. Pe măsură ce sufletul devine mai vulnerabil, sporește în el chiar această putere a sensibilității superlative a lumii care îl bîntuie. Și aici nimic nu mi s-a părut mai demn de a-l releva în toată amplitudinea delicateței sale decît acel spațiu interior edificat asemenea unei harfe eoliene unde orice suflare devine cîntare. Unde soarta lumii se mărturisește asemenea unei epopei. Am luat pasajul care mi se pare cel mai edificator și care poate definește cel mai bine, din punctul meu de vedere, noțiunea de „suflet”. Foarte frumoasă mi s-a părut imaginea unei harfe eoliene, ca încercare de definire a delicateții sufletului. | |
| = psihiatrie inversata? | luana zosmer [01.Feb.06 21:41] |
| Intr-adevar, sufletul e o boala iar bolilor de cap li se mai spune boli de suflet.Imposibil de definit diferenta si imposibil de marcat: aici ai un suflet si-aici ai o minte. Cind unul din ele e bolnav sint bolnave amindoua. Putem de dragul teoriei sa spunem ca sufletul e un abue, sufletul e o lumina sufletul e...sufletul. dar sufletul e nimic daca-n jurul lui nu e cineva sa-l minuiasca si indiferent cit de mic e un suflet, daca-si gaseste loc intr-un trup un om a cistigat. Cine citareste un suflet si dupa ce anume masuri? Poate de-asta exista fie si numai in mintea sau imaginatia noastra Dumnezeu, sa cintareasca el cine-i, ce-i. cum e.Noi, avem numai mintea noastra limitata si sufletul pe masura. | |
| = *** | Corneliu Traian Atanasiu [02.Feb.06 08:30] |
| Magda „Când cunoști lumea cu sufletul, parcă culorile sunt mai deosebite și poți să auzi muzica vieții, a naturii! Singurătatea nu o mai resimți ca pe o povară, pentru că știi că nu mai poți fi singur niciodată atâta timp cât conștientizezi existența sufletului.” Nu mai ești singur pentru că într-un fel preiei în grija ta lumea: o adeverești și o mărturisești. Sufletul tău sensibil o face să existe în toată plenitudinea ei. Iar tu exiști autentic, ca om în care încercarea lumii a izbîndit. E, cred, și un mod de a dovedi practic că sufletul este iubire. Te iubești pe tine în măsura în care te edifici ca o lume, căci nu ești prin definiție o lume, ci devii dacă o spovedești. Luana Pe mine mă interesează prea puțin cine și unde cîntărește cît valorează un suflet. Spun doar că sufletul este ceva care te obligă, e un fel de noblețe care te îndatorează, un privilegiu care trebuie onorat, un rang care trebuie ținut. Așa încerc eu să fac și bănuiesc că nu sînt chiar singurul. Chiar dacă sîntem limitați, asta nu înseamnă că acele limite ne sînt date ca ceva care ne amputează. Din contră, ele sînt limite de atins, către care tindem pentru a ne împlini. Sufletul este ca un ocean care trebuie străbătut. Limitat și totuși imens. Cît privește boala ontologică, cineva zicea că e sănătate de ordin mai înalt. | |
| = problema nerezolvata | luana zosmer [02.Feb.06 19:32] |
| Corneliu, sufletul nu e un privilegiu care trebuie onorrat ci este o stare de fapt cu care trebuie sa ne obisnuim.Nu ridici conditia spirituala la ordinul de bariera ci urci sa ajungi undeva fara a defini unde.Asta-i taina sufletului si din pacate daca nu ai si minte-n creier destula ramii fara sa zezlegi taina.Nu poate sa nu-ti pese.Nu exista limite. Probabil ca nu esti singurul.Cei care scriu pe-aici o fac tocma' fiindca au un suflet si-au in el ceva ce vor sa dea si altora. Si multi inca. dar asta nu ne rezolva noua problema . | |
| = buba | Corneliu Traian Atanasiu [02.Feb.06 23:28] |
Unde-i buba, pune tu degetul acolo. Am impresia ca ce incerci tu am descris eu mai sus: "Orice interpretare a textelor unor autori de dinainte de regimul victorios al revoluției proletare dezavua faptul că ele nu dădeau soluția adevărată problemelor pe care, dacă erau totuși progresiste, le sesizau și descriau." Tu esti cu cei ce scriu, cu cei ce citesc sau cu cei ce nu fac nici una, nici alta. A cui e problema, cine sîntem noi? | |
| = scriu citesc gindesc (mde) | luana zosmer [03.Feb.06 12:16] |
| Cu toti, scriu citesc si gindesc.Deformat poate. neputind sa despart una de alta.Nu facem interpretari ca vrem sa le facem ci fiindca asa judeca sufletul nostru.Nu critic,analizez.Fiindca proza asta da drumul gindului la analiza.Doar de asta-i scrisa. sau nu? | |