| = locuințele absenței | Ela Victoria Luca [03.Feb.06 15:39] |
| Mă întorc în locuințele absenței să aprin clopot de lumină, să ascult cântul lumilor și apoi să îți spun: aici scrie un om ca într-o biserică încă neîncepută. Fiindcă aici se dă încă un război. Și fiindcă m-aș bucura să existe un titlu, îți ofer unul, tu îl păstrezi sau nu: "locuințele absenței" Eu mă aștern la etajul șapte, mereu. Tu spui: "nu-ți mai rămâne decât să aștepți să vină careva până nu se termină aerul" Nu se termină aerul... Ela | |
| = depersonalizare personalizată | Mihai Leoveanu [03.Feb.06 16:16] |
| Crezi sau nu, așa se numea astă-noapte. Am vrut (azi, la postare) o mai mare depersonalizare. Lungimea de undă a avut, după cum vezi, prioritate. Mulțumesc, Ela.... | |
| = ... | Ela Victoria Luca [03.Feb.06 16:22] |
| Cred, întotdeauna am crezut în undele acestea. Și mă bucură că ai re-dat numele inițial de tine așternut, de mine între-văzut. Parcă la cetățuia aceea nu erau și tunuri, doar clopote. :) Ela | |
| + ascultătorul de clopote, eu | mihaela visalon [03.Feb.06 16:56] |
| bat clopotele și își încarcã auzul un timp nu auzi decât clopotele Bat clopotele chemând la raport muzele.Astazi slujește Cuvântul-un Om.Bat clopotele, veniți, adunați-vã de sub ape! Viața pornește în pas de zbor. Bat clopotele: Dreptul, stângul, drept... etc, etc, sunt prea mulți pașii, pe care-i deschide poezia aceasta, ca sã-i pot numãra pe toți. Sunt prea multe amprentele, lãsate în cititorul de suflet ce sunt, ca sa le enumãr pe toate, sunt prea exorcizante imaginile cu care viața topește efemerul plumb, răsunând pentru a nu alege mesajul optimist: Dupã ce a auzit toate notele bãtãii de clopot, poetul este uns mãrturisitor. El trebuie sã se așeze în faþa altarului cu potirul de versuri, sã slujescã și sã-i împartãseascã pe enoriașii care au auzit chemarea, și vor veni, cu inima lor de duminică pe pagina aceasta ca sa invețe tainele poeziei." nu-ți mai rămâne decât să aștepți să vină careva până nu se termină aerul să ridice puțin clopotul și să-ți spună ieși că bat clopotele Acolo unde este oxigen, se aprind stelele. Unele pe cer, alta în semn de mulțumire pentru ding-dong. | |
| = De remarcat | Daniel Puia-Dumitrescu [03.Feb.06 17:08] |
| Inca o data ma plec in fata unei poezii marca Mihai Leoveanu. Remarc secventele auz/ vaz/ auz din primele strofe, remarc apoi acoperirea/ descoperire clopot-tun, claustrarea din strofa urmatoare si ideea de scapare prin prieteni, prin cineva-ul care ne ridica acel clopot, ne da acces la aer, la prietenie, la iubire ... Cu respect, Daniel | |
| = . | Ela Victoria Luca [03.Feb.06 17:39] |
| revin doar ca să închid tagg. | |
| = felicitare | Florina Stan [03.Feb.06 18:56] |
| Remarcabil poemul! Cu consideratie, Florina | |
| = Stele pentru MIhai | luana zosmer [03.Feb.06 21:17] |
| Putine poezii reusesc asa de bine sa spuna ce gindim pe-o cale diferita.Auzim pacea.apoi auzim tunurile si-apoi auzim clopotele si revenim ( cine mai revine) in casele parasite. Multumesc Mihai.Imi pare rau ca nu pot pune stele.Nu le am.Am numai de aproape o viata de om tunuri si clopote si soptiri de pace repede amutite de tunuri si clopote...da-n sufletul meu ai trei stele. | |
| = părere | Liviu Nanu [03.Feb.06 21:23] |
| Mie mi-au plăcut primele 4 strofe. Pe urmă parcă mesajul de diluează. Sau poate sînt eu atins de alcool acum (și cj'hiar sînt) și nu mai sesizez-. Oricum., impresie mai mult decît bună. | |
| + mă sonorule leoveanule | Florian Stoian Silisteanu [03.Feb.06 22:46] |
| Bătrâne știi bine că tu nu ai să mori Mă tu ești surd-sonor ești olog de vedere mă leoveanule bulgarule sârbule românule POETULE știi bine că locuim cu chirie ...da io mă dau de-o parte și mă înclin Viețuitorule! | |
| + mai mult decât impresie | Ion Diviza [03.Feb.06 23:44] |
| bat tunurile si bat clopotele... a viață bat - căci viața e o luptă, nu? - și a dincolo de viață. emoționant, răscolitor bat - în locuințele absenței s-a încuibat atâta dragoste și dor, suferință și speranță conștientă de condiția sa de a fi nimic mai mult decât sumplă omenească speranță. Mihai, vibrez, vibrez și mai vibrez sub clopotul poemului tău... "într-un precar echilibru / ce-mi încarcă auzul". | |
| = dar de fapt nu imi place | george vasilievici [04.Feb.06 08:35] |
| "bat clopotele și îți încarcă auzul un timp nu auzi decât clopotele pe urmă bat tunurile și îți încarcă auzul un timp nu mai auzi decât tunurile și vezi clopotele bate și pacea de pe urmă și îți încarcă auzul un timp nu auzi decât pacea de pe urmă și vezi tunurile de sub un clopot" ai prea multe cuvinte si pe alocuri suna total aiurea. in limba romana mai exista si cratima. in poezie ea te ajuta sa eviti repetarea frecventa a unor litere. negatia aia din al doilea vers nu este nici ea necesara. locuințele absenței poezie [ ] jurnal apocrif 53 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Mihai Leoveanu [leoveanu] 2006-02-03 | | *** bat clopotele și-ți încarcă auzul un timp auzi numai clopotele pe urmă bat tunurile și-ți încarcă auzul un timp auzi numai tunurile și vezi clopotele bate și pacea de pe urmă și-ți încarcă auzul un timp auzi numai pacea de pe urmă și vezi tunurile de sub un clopot | |
| = Un simplu semn... | Ovidiu Oana [04.Feb.06 12:16] |
| de la un iubitor de poezie și de clopote. | |
| = superb | balan mihaela [04.Feb.06 17:08] |
| superba poezie mihai! o da, absenta aceasta a spiritului, a respiratiei, a ginurilor, restul vine invaluit de sunete.... :) | |