| = Portret de poet (-ă) | Nicolae Popa [05.Feb.06 22:47] |
| Ela, Ești sigură că ai văzut un bărbat? În fine, eu nu văd decât un poem de mare finețe. le aduce uneori pâine ca pentru ultima cină și tace la fiecare ieșire din ape el nu are loc nici casă nici țară când își amintește liniștea descoperă o femeie cu năframă prea albă să îl poată păstra Ah, și "herghelia de lacrimi"! Și finalul acesta demențial: "el merge cu Dumnezeu în loc de inimă își poartă ceasul la încheietura unui înger nu se întoarce prin viață decât pentru o poezie și atât" Păcat că nu am curjul lui Silișteanu să pot pune mai mult de o steluță pe zi! Nu am însă nici o îndoia lă va veni cineva să o aducă în prim plan. Îți mulțumesc pentru plăcerea lecturii la această oră de sfârșit de seară. | |
| = Nicolae | Ela Victoria Luca [10.Dec.18 14:27] |
| Mă impresionează sinceritatea și deschiderea ta spre această poezie. Ți-aș răspunde simplu, și cu ceva curaj, da, am văzut. Altfel nu aș putea scrie. Scriu despre oamenii văzuți, am deschis azi o serei de portrete. Mă bucură că poți rezona aici. Și chiar dacă nu ai curajul lui Silișteanu, faptul că poemul acesta îți pare bun, mă onorează, e îndeajuns. Mulțumesc, cu inimă. Ela | |
| = Ela, | Manaila Diana [05.Feb.06 23:39] |
| nu l-am putut aseza nici macar intr-o rama de lut...l-am invaluit cu ''o năframă prea albă'' si l-am lasat nicaieri, cautand secunde legate la ochi... Ela, indraznesc sa iti marturisesc ca imi suna mai bine: ''le aduce (uneori) pâine ca pentru o ultima cină'', precum si ''el caută (mereu) secunde legate la ochi''; cele doua adverbe temporale imi par contrastante...simt ca segmenteaza fluiditatea textului....e doar o parere fragila... | |
| + ...ca lacrima | Mădălina Maroga [05.Feb.06 23:56] |
| am venit eu să aprind lumina la acest "portret de bărbat", să-l vadă toate femeile, să aștepte fiecare un "portret de femeie" de la el, pentru că el... (nu are rost să citez toată poezia.) majoritaea metaforelor vin din câmpul dragostei și al preaplinului sufletesc, astfel, poemul tău capătă o lumină ca pentru o nuntă, o altfel de nuntă, poate "nunta de semne"... firește că nu mai este nevoie de nici o explicație, semnele vorbesc de la sine... acum, privesc acest portret, il iau cu mine, îl pun la loc sigur, pentru că la un capăt se află dragostea iar la celălalt capăt se află moartea, fiecare capăt e marcat cu un semn, semnul iubiriii divine... poate chiar al unui singur poem. Bărbatul din poemul tău are șanse de salvare, s-a salvat cu un poem, și dacă lumina este întotdeauna transparentă, lumina poate să fie ca lacrima... lacrima Lui. Madim | |
| = Diana, Mădălina | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 00:08] |
| Diana, da, mă voi gândi. Acel mereu cred că poate rămâne. Acel uneori cred că poate pleca. Niciodată mereu, îmi amintesc că spuneam. Acum prefer să las acel mereu, fiindcă uneori e mai bine să lași năframa prea albă peste orice portret. Mulțumesc. Mădălina, poemul acesta nu a avut nunta. Poemul acesta a rămas fără nuntire, e doar în cer. Acolo semnele au fost lăsate se să întâlnească un timp. Portretul acesta, dacă aș fi avut curajul lui Silișteanu - cum spunea Nicolae mai sus -, l-aș fi scris cu ochii închiși, a moarte. Silișteanu cred că știe de ce. Dar fiindcă în esturaul timpului, fiecare își găsește nunat în altă parte, iubește în alt semn, alt sens, atunci las portretul așa, în lumina lui cea de mine lăsată la intrare, celui ce se recunoaște în el, pentru totdeauna. Mulțumesc, Mădălina, pentru că știi să citești rostul. Urmează un alt portret, într-un alt timp. Ela | |
| = erata | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 00:12] |
| a se citi: nunta, estuarul | |
| = Poem bun | Andu Moldovean [06.Feb.06 00:21] |
| E greu sa faci "un portret de barbat" in ziua de azi, nu credeti? Ela reuseste de fapt un fel de "autoportret" aici, un fel de Gioconda in varianta feminina care are farmec in absenta culorilor. Cred ca jocul ala era totusi de-a v-ati ascunselea daca nu mi-a plecat etimologia de tot din cap. In rest, de bine. Un strop de afinata si pentru comentariul Madalinei care suna ok. Timpul trece si si si... Bobadil. | |
| = Andu | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 00:31] |
| Permite-mi imperfecțiunea, ca în orice lucru, om, faptă etc., să las în poezia asta "ascunsa" că nu îmi place deloc, dar deloc "ascunselea". Sper să nu fie cu supărare pt nimeni. Și-apoi, "autoportret", hm, interesant bărbat aș fi dacă ar fo să fie așa, nu? De fapt, după cum scria Nicolae mai sus, pare a fi un imago, ceea ce și este, un bărbat se poate recunoaște mai mult sau mai puțin în acest portret. Să mă uit bine și eu, poate văd și chipul meu, mai știi? Animusul ăla s-o oglindi p-aci. Mă întreb acum, gândindu-mă bine la Bobadil, cum o fi un portret de prieten? Mulțumesc pentru că îți lipsesc culorile. Ela | |
| = jumătate de dragoste, portret întreg | ioana cheregi crișan [06.Feb.06 00:40] |
| Ela, portretele acestea mi-au redecorat pereții sufletului. au reușit chiar să mă facă să sper că într-o zi se vor dărâma pereții și va răzbate dragostea. poate simt asta pentru că ai spus că el "îi lasă un sărut orbitor și o jumătate de dragoste plecând mai departe într-o herghelie de lacrimi" îmi plac mult poemele tale din ciclul portrete. și nu numai :) ioana. | |
| = Ioana | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 01:24] |
| Când e jumătate de dragoste, rămâne un timp și atât. Când e un portret întreg, nimic nu îl poate șterge. Nici nu mai știu a cui era de fapt herghelia aceea. Dar oricine o poate trăi la un moment dat, nu-i așa? Mulțam pentru că păstrezi colecția în camera de taină. Ela | |
| = impresie de amator :) | Ion Diviza [06.Feb.06 14:22] |
| Întrebarea mea din "portret de femeie" rămâine în vigoare - deja cu referire la autorul acestui text. :)) Frumos portret și parcă îl cunosc de undeva pe protagonist. Însă, cel puțin pentru mine, femeia femeie rămâine. :) | |
| = Lui Ion | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 14:33] |
| "Însă, cel puțin pentru mine, femeia femeie rămâine." (Ion Diviza) Nu știu zău cum o fi mâine Dar tu astăzi vrei femeia Numai ție să-ți rămâi(n)e Sau alta ți-o fi ideea? Mulțam, Ioane, mă inspiri la catrene. Poate faci tu portrete-epigrame? Ce zici? Ela | |
| = . | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 14:33] |
| ramă închisă. | |
| = Ela | Ion Diviza [06.Feb.06 14:47] |
| Iată care-a fost ideea De sub textul-poezie: Să rămână doar femeia, Iar bărbatul ți-l las ție. | |
| = Odă bărbatului sfințit prin literă | Erika (Eugenia) Keller [06.Feb.06 14:48] |
| "ocheadele femeii ce pururea îl îmbie ca albă rază - a lunii alunecând spre noi, când vrea să-și scalde gândul în versurile moi" cioplita-i frumusețe din vin își ia tărie si scrie dezmățat dând suflet poeziei las semn mic pe furis la lucru drag,erika | |
| = fiul risipitor | luana zosmer [06.Feb.06 18:19] |
| Ma repet. Vesnicul fiu risipitor, vesnicul barbat.Poezie frumoasa. | |
| = Ion, Erika, Luana | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 20:15] |
| Ion: Drept grăit-ai divizarea Fiecare ia ce-i aia Eu jumatea mea absentă Tu jumatea ta prezentă! Mulțam fain! Te mai aștept sau poate vin eu pe la epigrame, că nu m-am mai prezentat demult p-acolo-șa. Erika, îmi place mult această sfințire prin literă. Îmi lași inspirație pentru noi versuri, ceea ce înseamnă mult. Mulțumesc mult pentru cât de multe dăruiești. Luana, cred că acesta este "animusul" meu, gata, am decis. :) Văd că orice aș scrie despre un bărbat, risipitor îi e atributul definitoriu. Mulțam pentru că te găsesc exact acolo unde îți este locul. Ela | |
| = da | ioan peia [06.Feb.06 21:50] |
| poem de o mare sinceritate! și, ca tot ce e sincer, extrem de inspirat. dovadă, rezonanța pe care a stârnit-o în cititori. chițibușarul din mine se retrage respectuos într-un colț. | |
| = Ioanule | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 22:08] |
| Mulțam, era o poveste când eram io mică: "Chițibuș și Boroboață", așa că îți stă bine în rolul acesta, dar nu la colț. :) Ești destul de înalt ca să ocupi anumite spații potrivite ție. Ela | |
| = M-ai strigat!!! | Florin Borobot [07.Feb.06 00:26] |
| Chitibus a fost... asa ca am venit si eu poezia este de o sensibilitate rara, de fapt mint, autoarea este de o sensibilitate rara... insa eu nu am vazut nici un barbat in portretul asta :P ba sa-mi fie cu iertare... as vrea sa ma ajuti sa patrund si eu profunzimea versului "își poartă ceasul la încheietura unui înger". oricum, scuza-mi nedumerirea, insa cred ca ar trebui sa schimbi numele in "portretul lui" pentru ca tocmai am aruncat o privire pe pagina ta de autor si imi dau seama ca este vorba de un "el" nu de "un barbat"[oarecare]. :P | |
| = Florin | Ela Victoria Luca [07.Feb.06 00:40] |
| Citind comentariul tău, m-am uitat și eu iar pe pagina mea de autor, dar zău nu-i nici un bărbat nici aici, nici aici. Ca să zic după reclama aceea. Însă uneori întâlnești în viață și astfel de "chipuri", firește, aici este cumva metaforizat, chiar idealizat. Și totuși... Mulțumesc pentru semn. Ela | |