| = "relația fericită de sporire reciprocă a ființei partenerilor" | Alina Livia Lazăr [07.Feb.06 12:03] |
| Am citit și celelalte patru eseuri. Cu răbdare. Am ales să scriu sub acest "episod pilot" pentru că m-a înduioșat imaginea :) Glumesc. Adevărul este, Corneliu, că, așa cum zici, cota prieteniei a scăzut la bursa de valori umane. Deși inițial nu am fost de acord cu insistența ta asupra terminologiei, a familiei de cuvinte din jurul "prieteniei" - am înțeles, pe măsură ce citeam, că delimitările sunt necesare, măcar în planul denotațiilor termenilor pe care îi folosim. Dacă nu în faptă. Cred că cea mai fericită comparație este cea a prietenului cu un catalizator, făcută aici, către final. Din păcate, sporirea reciprocă e aproape un vis. De obicei, ne căutăm în celălalt împlinirea propriilor dorințe, venim către celălalt cu tot bagajul nostru de frustrări și nevoi, uitând că poate chiar în actul dăruirii stă împlinirea noastră. Mi-ar plăcea să citesc ceva despre iubirea bazată pe o prietenie solidă :) Despre cum alegem să ni-l facem pe celălalt mai întâi prieten și apoi partener :) prietenesc, li | |
| = Am avut norocul | Corneliu Traian Atanasiu [08.Feb.06 08:05] |
| să am puțini prieteni. Și am cultivat o prietenie care să nu riște diluarea. Poate că am avut și mîndria (sau exigența) de a căuta doar relații privilegiate cu oamenii. Asta m-a obligat să nu le înjosesc folosindu-le pentru ne-voi prea joase. Să le sus-țin astfel calitatea. Rostul. | |
| = Prietenia... | Magdalena Dale [08.Feb.06 18:35] |
| Se spune că trebuie să mănânci un sac de sare alături de un om pentru a putea să-ți dai seama dacă îți este sau nu prieten! Am citit tot ce ai scris în celelalte eseuri și sunt de acord că folosim cu prea multă ușurință cuvântul, lipsindu-l de greutatea necesară. Eu însămi greșesc adesea folosind cuvântul în mod superficial și eseurile tale m-au făcut să-mi revizuiesc felul de a mă exprima....Prietenii adevărați sunt rari, deoarece ca și pietrele prețioase sunt greu de găsit iar căutarea și cultivarea unei prietenii necesită trudă. Poate nu întâmplător se spune că omul nu are prieten mai bun și dușman mai rău decât pe sine! | |
| = cultivarea unei prietenii necesită trudă | Corneliu Traian Atanasiu [09.Feb.06 09:19] |
| "Prietenii adevărați sunt rari, deoarece ca și pietrele prețioase sunt greu de găsit iar căutarea și cultivarea unei prietenii necesită trudă." Mă bucur că și tu crezi asta. Că experiența ta te face să rezonezi la părerile mele. Ce-mi pare mie interesant este faptul că din cînd în cînd sîntem nevoiți să ne mai revizuim limbajul obișnuit, să reevaluăm cuvintele tocite, să le împrospătăm memoria scurtă apelăm la viața lor și la experiența noastră de viață. | |
| + pentru Prietenie | Elia David [09.Feb.06 10:01] |
| Pentru ca reusesti sa scoti la suprafata esentialul - indiferent cate cuvinte ai folosi pentru asta.:) Pentru ca esentialul, la tine, are intotdeauna o tinuta demna si eleganta, astfel ca nu poti trece pe langa el fara sa intorci capul. Pentru ca, daca intorci capul, nu poti sa nu intorci si mintea. Iata de ce mai pun eu o steluta pe pagina ta. "Legămîntul prietenilor este acela de a-și revela unul altuia făgăduința existențială și de a o stimula să se împlinească." Unii ar spune "prea frumos ca sa fie adevarat".:) | |
| = "prea frumos ca sa fie adevarat" | Corneliu Traian Atanasiu [09.Feb.06 17:09] |
| Poate că prietenia este și un fel de fidelitate față de valori comune și o loialitate în promovarea lor. În mărturisirea solidară. Faptul că te știu mereu în preajmă mă face să îndrăznesc în continuare. Și, dacă n-aș mai face-o, aș avea de cine să mă rușinez. | |
| = Mihail | Dănilă Florentina-Loredana [10.Feb.06 22:15] |
| Am senzația că prietenia este un dar mult prea minunat (pentru cine-l cunoaște) pentru a fi descris în atât de puține cuvinte (și nu doar puține, dar destul de sărace pentru scopul în cauză). Deci nu mă înțelege greșit, ceea ce ai scris tu aici eu nu m-aș fi priceput a scrie; mai mult, sunt de acord cu tot ce spui. Există numai un "dar", anume acela că lipsește trăirea, modalitatea de prezentare e mult prea academică, sau poate pretențiile mele sunt prea mari. Din tot ce-am citit despre prietenie, cel mai drag îmi e Panait Istrati (vezi Mihail). Te citesc. | |
| = Cred că am citit | Corneliu Traian Atanasiu [11.Feb.06 18:49] |
| "Mihail". A fost o vreme in care m-a pasionat Panait Istrati. De la o vreme nu mai citesc totuși povestiri. Poate voi reveni. Și în sensul bun sînt poate mai multe genuri de prietenie. Foarte aproape de felul în care o simt și am și trăit-o eu este cea descrisă de C. S. Lewis în "Cele patru iubiri". Din fericire și academia are pretenții mai mari ca tine. | |