| = părere | Monica Mihaela Pop [07.Feb.06 12:57] |
Îmi pare a fi un poem de dragoste, asemuindu-l cu o perioadă de tatonare a sentimentelor, de descifrare reciprocă a dorințelor, încercare de a întinde o punte între peron și acel "încă puțin spre tine", pentru a putea desăvârși căutarea și a o salva în dubla uitare de sine, ca un abandon în pereche. Poate greșesc, poate nu, sunt sigură însă că poemul îmi place. Cele bune! | |
| = creștere poetica | Maria Prochipiuc [07.Feb.06 13:10] |
| Poemul tău chemare, poem – dorință , așa îl văd eu și mă pot modela după versurile tale, se mai întoarce roata, nu? Meriți cu adevărat o aprecire strălucitoare, dar eu azi voi înlocui această stea cu un alt dar, nu știu, cum e, dar altfel nu știu a răspunde decât tot în versuri. Poate se încumetă altcineva să ridice poemul acesta la locul meritat. Meriți pe deplin! în gara plină de zorii unui nou răsărit drumurile zâmbeau împestrițate a tristețe albastru privirii tale ca o blândă adiere de lumină noi – realitatea clipei ce tinde la robie falnicul zbor ți-aș smulge de pe chip dorința sălbatică chemare e doar o poveste cu-n tren și o gară ce-adună nebunii se fumează se zâmbește se visează pe geană o lacrimă prelinsă și toarce cuvântul cernit de durere e curată născocire capăt de drum tu nu mai ești! | |
| = despărțirea androginului in two pieces | Dana Mușat [07.Feb.06 13:39] |
| Mi se pare că textul tău, Victor, desparte ideea androginului ăn două...o împarte în bărbat și femeie. Cele două părți ar trebui să stea paralele una cu alta pentru reîntregire, dar, iată, întoarcerea înspre ființa feminină desacralizează eul. Frumos ai spus tu aici. să ne auzim cu bine! | |
| = ... | Felicia Flor Baltag [07.Feb.06 13:55] |
| ma gandeam sa intreb peronul cati pasi i-au vorbit de la cea dintai si ultima plecare si cate amintiri nu si-au baut cafeaua la umbra dintre - a fost candva si ce ar fi putut sa fie mi-e teama de ziua ce vine ca n-am sa te mai regasesc privind spre cel din urma peron ca in loc sa-mi vorbesti ai s-alegi departarea | |
| = cati pasi i-au vorbit de la cea dintai si ultima plecare | Maria Prochipiuc [07.Feb.06 14:17] |
| Poate nu e comentariu la comentariu, dar mi-a plăcut enorm acest poem, și apoi se vede că inspiră și acesta e un luicru important pentru un text... încerc o continuare la poemul Felicia, care poate fi considerat de sine statător, dacă te mai uiți un pic peste el, dacă ajută versurile mele... amintirile își beau tacticos și ultima plecare doar pașii își caută urma oglindind veniri parfumul nopții s-așterne dorințe râvnind știi ultima dată am dansat în ploaie peste cenușa trupului meu mi se părea da că îmi faceai cu mâna te descifram din umbre cuminte stins aproape era doar visul ce trăiește-n mine | |
| = raspunsuri | Marinescu Victor [08.Feb.06 13:09] |
| Mihaela, nu ai gresit. ai ramas cu ceea ce am lasat in versuri. ma bucur ca ti+a placut si sper sa te mai gasesc la fel in pagina mea. Maria, multumesc pentru versuri, multumesc pentru aprecierea lasata de tine aici si sper sa nu te dezamagesc in textele viitoare. Dana, pentru reintregirea eului, sfant sau nu, este nevoie de intoarcerea inspre fiinta feminina, asa cum bine ai spus. dar, cum intotdeauna exista un dar, intoarcere spre acelasi chip trebuie sa fie reciproca. bucuros de semn Felicia, uite ca Maria mi-a luat-o inainte :) si mi-a furat gandurile, dar am sa fur si eu ceva... ma gandeam sa intreb peronul cati pasi i-au vorbit de la cea dintai si ultima plecare si cate amintiri nu si-au baut cafeaua la umbra dintre - a fost candva si ce ar fi putut sa fie bucuros de trecere | |