Comentariile membrilor:

=  Ma vie sans moi	Tania Cozianu [28.Feb.06 01:15]
Ann, două luni și lista cu cele 10 lucruri de făcut, cu toate zilele lor de naștere care vor fi până la optsprezece ani, în care trebuie să le spui vă-iubesc de câte ori e nevoie cu soția lui, următoarea cu toți anii de după, pe care ți-i strângi în pumn strâns pentru că nu mai e vreme de amintiri, de regrete, de uitări.. "ea are o casă și casa ei are mărgele de sticlă la uși" și o pofta întreagă, abia născută de viață Ann: 8. Make someone fall in love with me Ann și bărbatul pe care-l iubești pentru încă o dată cu o patimă tristă, cea de pe urmă "If you don't kiss me right now I'm gonna scream." (She screams, he kisses her) Ann respiră acum aerul galben al păpădiilor.. hey, peter von no man`s land, nu știu să comentez poemele tale, dar sting lumina și proiectez subiectiv (neprofesional) în 16/ 9 and, like Ann: 6. Say what I'm thinking
=  Mihaela, Tania	Petre Moldoveanu [28.Feb.06 18:31]
Mihaela, voi modifica orele de dirigenție cu altceva, dar nu mai schimb acum, pentru că iar stau 12 ore pentru ca să mi se aprobe poezia. Mulțumesc pentru sugestie. Tania, și toate casetele și înregistrările pentru fiica ei când va împlini 18 ani și toate nopțile în care ploaia va trece și în toate zilele care au trecut fără ea. Fiecare avem oameni cu care trecem, oameni Invizibili. Mulțumesc. Tu ai scris mai frumos, ca întotdeauna.
=  who`s life	Ela Victoria Luca [01.Mar.06 11:01]
Interesant portret. Spun asta fiindcă am cumva o pasiune pentru portretele în versuri. Și, mai mult, aici portretul nuațează prin culori inclusiv registrele de trăire ale "personajului", într-un lirism cumva feminin ca stil al scriiturii și expresie. Îmi amintește foarte mult de stilul poeziilor unei poete bine apreciate de pe acest site și de pe altele, desigur. Atât ca mod de articulare a versurilor, a figurilor de stil, a alwegerii cuvintelor, cât și ca lejeritate de trecere, de translație, de pe un registru subtil pe un altul. În plus, nuanța mentală bine conturată, filigranarea stărilor, toate îmi par familiare. Ceea ce este bine, pe de-o parte. Pe de alta, citind toate poeziile tale, toate, felul în care răspunzi celorlalți comentatori, tonalitatea folosită în comentarii, grija cu care redactezi și textele și comentariile, îmi dau seama că am de-a face cu un om meticulos și care ține la imaginea de sine și la dialogul cu ceilalți. Fragmentele de poezie pe care le remarc acum sunt: "mărgele de sticlă" - hm, mai întrebam pe cineva curând unde mi-or fi mărgelele de sticlă? Nu doar cartea de Hesse. :) "ea poartă doar douăzeci și patru de ani și o leucemie acută de viață" - mi-amintește de alt portret, personal, în versuri, "ea e bolnavă de aer"... nu cred, nu știu dacă ai citit, nici nu contează acum în calea evidențelor nu mai poate sta nimic. "cei care trecem susul și josul dreapta și stânga pe holurile mozaicate" - ca niște oameni piramidali, nu? "ne creștem gazonul amintirilor în tălpile zilnice" - nu întâmplător ales paralelismul universurilor, al timpilor, al umbletului nostru prin diferite lumi, alinat de atingeri invizibile "în iarba violet din buzunarele morților" - tabloul transgresează lumi, nu? și ce de nuanțe... sfere prin care nu știu dacă un om simplu ar putea păși cu asemenea conștiință și esențiializare. de aceea, mă întreb "who's life? who's behind a name?" (desigur nu bush jr., pariez) "viața a trecut direct în centrul pământului prin fire de argint ținute între degete" - da, se continuă ideea, deja firele arginitii sunt țesute de "ea", acum e bine, se înnoadă și deznoadă secundele, trăirile, amintiri din timpuri diferite, nici nu mai știm de unde începe acest fir și încotro duce... "ea nu va mai trece pe lângă oamenii invizibili" - da, cei piramidali, cum scriam anterior "ea respiră acum property of lions gate" - aici e un alt "film"; și neîntâmplător aleasă poarta leilor, era firesc să fie aceasta și nu a vântului sau a vulturilor. fiindcă ea are cumva amprenta leului pe destin. :) și, pntru ca acest portret să fie complet, se adaugă și galbenul. culorile care apar frecvent în acele poezii despre care spuneam la începutul comentariului se întregesc: roșu, verde, violet, argintiu, galben. În altă parte, în altă poezie, apare și indigo. Nelipsit ca stare de fond. :) Nu îți spun bun venit, fiindcă ești demult. Și nu îți acord stea fiindcă știi ce înseamnă. Și mai ales fiindcă am promis cuiva că atunci când îmi dau seama de ceva anume, nu mai înstelez până când nu se disting bine who's this "life", what "person" and "poetry". Admirația mea există, fiindcă altfel nu aș fi spart tăcerea. Ela
=  răspunsul lui petre zis și clona lui van der nomansland	Petre Moldoveanu [01.Mar.06 23:03]
Dacă n-aș sta de 1 an să vă citesc, aș întreba cu uimire: ce e aia clonă? Chiar dau impresia că sunt venit cu pluta pe aici? Chiar credeați că am descoperit saitul pe 2006-01-20 și m-am repezit începând să postez? Vă “cunosc” destul de bine pe mulți dintre voi, evident, din citit, de la Ioan Peia și Florian Silișteanu, până la Florin “Rudy” Rădulescu și Dorin Cozan, de la Sorin Olariu și Atropa până la Ina Scaietina Cârlan și Mihai Zabet, de la Florina... la Andu Moldovean. Știu de Eliad, de Virtualia, de Antologie, de concursurile voastre, de cărțile voastre. Vă cunosc “micili” voastre dispute, bisericuțe, e normal într-un grup, așa cum normal a fost să săriți cu toate în capul meu. Doamnelor și domnișoarelor (că domni n-am zărit prin preajma textelor mele), iubitele mele, dragelor!!! Ce s-a întâmplat de a izbucnit tot scandalul ăsta? Toată demonstrația asta de logică și intuiție feminină? Să vină FBI-ul, Interpolul, Mossadul!!! “Am citit comentariul Ioanei și îndrăznesc să te întreb: Ești clonă?” - zău, eu speram să mă întrebi ce cadou am oferit de 1 Martie. Chiar credeți că la 40 de ani, cu familie și copii am timp de pierdut cu clone și alte copilării? Chiar credeți că “ăștia” mă plătesc să stau la servici non-stop pe agonia.ro? Am încercat să scriu despre bubitze în fund, muci și alte posibilități de inspirație, dar nu mi-a ieșit. Mai încerc, poate iese ceva… De 1 an de zile știu că imediat ce apare un nume nou pe sait puneți lupa pe el, studiindu-l ca pe o insectă, bănuind că e clonă. Ah, ce o ador pe Tania Cozianu că nu-și pune probleme de astea... "ea respiră acum property of lions gate" - aici e un alt "film"; și neîntâmplător aleasă poarta leilor, era firesc să fie aceasta și nu a vântului sau a vulturilor. fiindcă ea are cumva amprenta leului pe destin. – Ela, draga mea, mulțumesc pentru analiza exigentă și amănunțită, mi-ar fi plăcut mai mult dacă analiza ar fi fost exclusiv în slujba textului și nu a poliției, din dorința de a demonstra ceva ce nu există. Încercarea de a arăta că eu sunt altcineva decât sunt m-a făcut să mă duc să-i întreb pe băieți dacă eu sunt tatăl lor și pe nevastă (care este "leoaică", aici ai avut dreptate) dacă eu sunt bărbatul ei ori ba. Din câte țin minte, răspunsul lor a fost “dap”. Mai mult, m-am uitat și pe ușa de la casă, scrie clar acolo. Vă invit pe la noi, când aveți drum prin Elveția, cu mare plăcere. Mihaela, mulțumiri pentru răspunsul tău în numele meu, ai făcut tu oficiile, ești de-a casei, pot spune.
+ "douăzeci și patru de ani și o leucemie acută de viață"	Ela Victoria Luca [02.Mar.06 00:06]
Petre, eu nu am luat în considerare decât ce ai scris. Și cred că e limpede că apreciez ce ai scris. Acum ce te rog este să colinzi prin pagina Alinei Manole și să îți dai seama de asemănarea (spun doar asemănare, nu identitate sau altceva) între anumite porțiuni din poeziile tale și ale ei. Asta m-a frapat în ultimele tale poezii și asta am vrut să spun mai sus. Cât despre joaca printre interpretări a fost ca să cochetez cu ideea. Fiindcă mi s-a întâmplat să înstelez un text al cuiva care s-a dovedit ulterior că a fost clonă și am fost avertizată. Ei, bine, lăsăm poliției ce e al poliției, Elveției ce e al Elveției, eu - mărturisind că nu știu și nu vreau să știu dacă ești clonă sau nu - dau stea pe această poezie acum, argumentația este scrisă în comentariul anterior. Sper să găsesc în pagina ta poezii cel puțin la fel de bune ca ultimele 3. Ela
=  petre	Enache Ionut Laurentiu [02.Mar.06 02:38]
"ea nu poate spune că viața a trecut direct în centrul pământului prin fire de argint ținute între degete ca la un joc de elevi plictisiți în ultima bancă " am citit textul, am plecat, am revenit, dar nu eram hotarat daca sa las sau nu comentariu, fiind convins ca pe un asemenea text imi ia cel putin 10 min. sa palavragesc in jurul lui, si in final pentru ce ? sunt convins ca te simti mai bine si fara comentariul meu, dar, sunt de asemeni convins ca semnul meu de apreciere nu te va incalzi prea mult. deci, imi place mult poezia. ai un cliseu in titlu. :my life without me", pai, daca e without you, nu mai e your life :) . un tablou inedit, frumos pictat si asezat pe acest sevalet poezie.ro, sevalet care murdareste uneori creatia, pacat, sunt convins ca stii la ce ma refer. si, mi se pare josnica treaba cu clonele, de care am auzit de curand, chiar daca-s membru din 2003. sunt curios la ce ajuta, oricum putini sunt cei care citesc e acest site altfel decat superficial, acordand o importanta absurda propriilor texte. e totusi un atelier literar, si scopul acestui site este de a perfectiona si a primi sfaturi. Incearca sa fii un om de valoare si nu om de succes sau e prea mult pentru unii contemplationisti ai propriilor creatii? inchei aici acest monolog partial off-topic cu speranta ca ma vei contrazice, si ca aprecierea acestor oameni va insemna ceva pentru tine, :) multumesc pentru lecturare. cu apreciere
=  revin	Enache Ionut Laurentiu [02.Mar.06 02:40]
si nu, nu am stat 10 minute pentru acest comentariu, :)iar "acei oameni" sunt cei de mai sus. te salut
=  pentru Ela	Petre Moldoveanu [04.Mar.06 17:20]
Ela, mulțumesc pentru comentariul elaborat și amănunțit privind poezia și pentru steluța acordată. Nu am publicat pe agonia.ro poezii scrise mai demult, ci am încercat să scriu eu, e drept, cam în stilul vostru, probabil că se cunoaște că v-am citit poeziile. Salutările mele doamnei Alina Manole și cenaclului Virtualia.
=  pentru Ionuț Enache și comentariile offtopic	Petre Moldoveanu [04.Mar.06 17:47]
Domnule Ionuț, mă simt mult mai bine cu comentariul tău din care sigur am de învățat. Aici în Elveția oamenii au succes și... valoare. Valoarea contează cel mai mult, apoi vine el și succesul. Te invit să vizionezi filmul "My life without me", este impresionant, m-a inspirat, recunosc acest fapt. E vorba despre o fată de 24 de ani care află că mai are 2 luni de trăit și lasă pentru mai departe copiilor ei și soțului doar vocea ei imprimată pe casete, din acest motiv este "viața mea, dar fără mine", pentru că de fapt e viața ei, trăită prin copiii ei. Viața noastră trăită mai departe prin tot ce lăsăm după noi, prin cei care ne iubesc. Nu știu cât am reușit să redau în poezia mea, dar aceasta era ideea. Mulțumesc și celor care m-au comentat și au fost clasificați drept offtopic. Ioana, draga mea, mi-ai lăsat adresa ta de email, acum am spre ce să trimit o felicitare de 8 Martie. Mulțumesc și eu pentru lectura comentariului tău.