| = să mori într-o lacrimă, în nunta de semne, cu fratele tău Dumnezeu | Ela Victoria Luca [11.Mar.06 22:34] |
| Mădălina Maroga nu descrie un Poet, nu descrie un Om, ci ni-l re-amintește, nouă, celor care l-am Întâlnit, l-am Citit, l-am Ascultat, l-am Urmat, l-am Iubit, l-am Uitat, l-am Primit, l-am Lăsat. Ni-l lasă deschis ca pe o carte fără titlu, fără coperte, doar pagini sccrise la infinit, unde sufletul nu mai are loc de trăit. Florina Silișteanu este și Poet, și Om, și Trăitor, și Cel ce Zămislește un Sat de Paseri, din care se aude eternitatea plângând a Femeie. Este greu să îl oprești pe Florian Silișteanu din Căderea în Poezie, din Căderea în Umbra care îi poartă Ceasul. Este infinit de greu să îi spui tatăl Nostru și să îl faci să își simtă Inima. Este Deosebit de sensibil la orice atingere. Cred că Simte și mișcarea din urma mișcării, și umbra din umbra umbrelor. Fiindcă acolo unde el scrie, pe Sine se dezvălui. Nu știu dacă am mai întâlnit un astfel de om, nu știu dacă voi mai întâlni. Este fascinant și totodată încremenește când îl vezi. Are neînchipuite transparențe și neînchipuite opacități. Este într-o hoinărire continuă. Nimic nu e mai aproape de el decât mersul omului prin lumea creată de Domnul. Florian nu are o acasă, fiindcă locuiește peste tot, el ESTE. "Eu, sincer, aș vrea să se simtă aici ca acasă, prima casă unde își poate lăsa liniștit toate gândurile și unde poate porni pe drumurile sale. Drumul poeziei lui să înceapă cu noi, cititorii și susținătorii lui. Căutătorul, cum singur își spune, este de fapt, călătorul, călătorul spre frumos, spre inima oamenilor, a iubitorilor de poezie." El ESTE îniante de toate POEZIE. El își știe limitele de OM. Uneori se revoltă pe oameni, se revoltă pe el, până la marginea distrugerii. Dar o știe foarte bine. Nu face nimic fără să știe de ce. Mai presusu de toate este în căutare de sens, chiar dacă rareori simte că are sens sensul găsit. Și Caută mai departe. Nu pot să scriu mai mult. EL va SCRIE mai departe. Și va lăsa Poeziei Românești încă un volum de Poeme care eu am convingerea că va rămâne în istoria literaturii noastre. Mulțumesc pentru acest articol. Fiindcă e greu să trăiești în controverse și paradoxuri, într-un mozaic de umbre, într-un spațiu fără busolă. Florian, amintește-ți TIMPUL. Mădălina, pentru acest portret-jurnal-reamintire-monografie, las lumina mea. Atât de nesemnificativă acum și totuși cu sens și semn. Daniela | |
| + și lumina | Ela Victoria Luca [11.Mar.06 22:34] |
| Și fiindcă am simțit lumină, să o aștern, am trimis într-o secundă. | |
| = erata | Ela Victoria Luca [11.Mar.06 22:54] |
| Florian Silișteanu... Tatăl Nostru. Și care mai sunt, iertare pentru. | |
| = Privilegiata... | Elena Toma [11.Mar.06 23:44] |
| Nea Florin De`l Silisteanu...sunt in deplasare, nu am cuvintele cu mine pentru a descrie "imaginea ta'..din unghiul meu de vedere. Sufletul este ferecat cu 100 lacate, cuvintele sunt amorite, oricum citesc si recitesc articolul scris de maestrul Marin Ionita...(cred ca tot el a scris si despre mine ca nu am nici macar diploma de Bacalaureat:))si m-am trezit eu, o "madama de cartier"..sa scriu si sa public...cuvinte nebune:))))!!!!Te caut ...maine, sper sa ne vedem la o cafea amara, mai ceva ca sufletele noastre... neintelese. Oricum...nea Ionita ti-a ridicat STATUIA NEVAZUTA, intuita elegant in sensibilitati absconse:)). Imi permit sa revin si sa descriu momente petrecute alaturi de tine si de nume sonore care te iubesc si te respecta...ca multi rataciti... pe strada fara nume fix a poeziei.ro | |
| = Bună seara, domnule Silișteanu! | Ina Simona Cirlan [12.Mar.06 00:08] |
| Mă bucur că, Mădălina, a deschis poarta, vin cu pîine și sare să mă adaug listei de invitați. Mereu trec pe la dvs. pe acasă, dar nu las semne, plec în vârful picioarelor să nu deranjez Poezia. Să fiți iubit așa cum iubiți! Mădălino, frumos știi să desenezi:) poeți, felicitări! | |
| = ? | Andu Moldovean [12.Mar.06 00:46] |
| Ce, e ziua ta batrane sau ce-i veni lumii sa se adune p-aci? Pai sa ne traiesti dac-o fi asa si sa ne infloresti ca marul si ca parul care nu-ti lipseste de prin partile tale inspirate. Cat despre celelalte, o sa treaca, o sa vina... eu te mai astept in piata la alba iulia sa-mi mai dai niste ziare si eu la schimb sa ma transform dup-aia intr-un fel de piatra seaca, asa cum bine zice aici Madalina a lui Maroga si a lui Madim. Aferim! Bobadil. | |
| = "amintiți-mi că m-am născut într-o dimineață de 9 octombrie" | Ela Victoria Luca [12.Mar.06 00:55] |
| Eu când am citit acest text, am stat o secundă irespirabilă, din motivul umbrei, nu al nașterii. Andu, e doar o altfel de zi a lui. Florian Silișteanu avea un motto cândva pe pagina sa de autor. 9 octombrie. 11 martie este doar o zi din casa poeziei.ro, unde Mădălina l-a reașezat. | |
| = oom | Sorin DespoT [12.Mar.06 06:03] |
eu l-am văzut o singură dată pe omul ăsta. ei da! are o privire blîndă! și mai avea atunci vreo trei sticle de vin la subțioară și ne-a povestit cum că ar fi de la dinescu sau așa ceva... :))) mi-e simpatic omul ăsta! că e om! și asta contează cel mai mult! sd | |
| = . | Alexandru Dan-Alexandru [12.Mar.06 12:51] |
imi pare bine sa va cunosc da si? si imi pare bine sa va cunosc si? si sunt onorat sa va cunosc bine ma (zambet) atunci era sile grabitul. mai tarziu l-am aflat si pe sile de obiceiul, cautatorul eu: tu ce faci cand ti-e lene? sile: mor sile: dar inca nu mi/e lene omul care prima si prima data mi-a dat 21 de ani, eu care mai am de terminat 2 ani juma de liceu si inca 3 de facultate pana atunci | |
| = O omisiune, | Luchi Tenenhaus [12.Mar.06 14:34] |
| În rândul 3: M-am apucat să câteva cuvinte... ai pierdut pe undeva un verb, probabil "scriu". | |
| = mulțumesc | Mădălina Maroga [12.Mar.06 18:46] |
| Luchi, :) verbul există. cred că nu se vede de la tine. și mie îmi place să caut nod în papură. :) p.s. - mulțumesc celor care au lăsat un semn aici. Madim | |
| = Mulțumesc oamenilor....NU PLEC.... | florian silișteanu [13.Mar.06 15:20] |
| Mulțumesc celor peste 500 de oameni care au intrat pe poarta unei case. Am fost cât pe ce să fac o mare greșeașă...să plec din poezie ro Gestul mădălinei, telefoanele primite m-au convins să râmân să rămân și să le-o dau peste bot unora dintre noi care își permit să se joace de-a Dumnezeul prin poezie, care nu-i respectă pe cei valoroși pe cei care au reușit să construiască și să demonstreze prin faptele și dovezile lor că merită respectați, pe cei foarte tineri atât de talentați,....Mi-e silă de unii care se dau bărbați prin poezie și când e să se arăte le tremură poponeața iar atunci sar repede și aruncă noroiul din inima lor spre aproapele tău, spre femeia pe care o iubești, spre amicul spre fratele ori sora... Rămân căutător de oameni...Pe javre le duc să latre la marginea lumii...De ce? Simplu...ca să putem lăsa câinii cei frumoși să latre poemul semn că îl merităm pe Dumnezeu....Încă sunt sub o stare deloc prietenească.....încerc să mă obișnuiesc din nou cu...BUCURIA mulțumesc Madim | |