| = "acestea au fost osanda mea " | Erika Eugenia Keller [14.Mar.06 22:28] |
nu pot sa-ti intind ochiul de frica sa nu ma atingi cu vorbele tale ce dor, tu fluture ars de noapte iti ating doar straniu vis... Poemul tau doare, poemul tau e ca o mediatoare (nu mediana) prin propria-ti existenta de la radacini si pana la o dublare a adultului – copil cicatrizat de credinte ce au fost statornicite istoriceste prin legende “cu un altfel de sfârsit „ „se făcea ca era noapte o noapte adâncă fără de stele intr-o padure erai si tata era cu tine niciodata nu-l vazusem atat de tânăr era inalt si slab tu atât de frumoasă aproape un copil aveai in par banuti si pe frunte o umbră straniu vis am mai visat mama aveati un copil si nu purta straie il treceati de la unul la altul prin foc prin foc mama si el nu plangea „ in anumite credinte, atunci cand se naste un copil, placenta este ingropata intr-un loc unde se planteaza un copac, copilul se intoarce mereu la acel copac, udându-și rădăcinile... așa și adultul-copil isi cere legătura între mamă , el si soarta cum sa-ti faci aripi cand nu vezi copacul crescand cum sa te desprinzi cand inca te incalzesc flacarile ”spune de ce imi construiesc aripi dupa fiecare infrangere si incerc sa zbor noaptea cand nu ma vede nimeni si de ce cand ar trebui sa ma desprind imi incarc buzunarele cu pietre asta sa fie raspunsul mama focul acela peste care treceam infiorat plansul tau fara lacrimi „ Un Tata-Dumnezeu, cel ce este deasupra tuturor, deasupra adultului-copil covârșește la norocire. Iartă ca doar atat am putut sa vad acum, din poemul tau. erika | |
| = erika | amirpur shantinagar [14.Mar.06 23:41] |
| iti multumesc pentru timpul tau pe care l-ai daruit acestui poem...ai vazut mult si frumos dupä acest lung drum al zilei catre noapte...ma bucur ca te-ai oprit in loc un bob zäbava datator de emotii si curaj... | |
| + straniu nume mai ai | mihaela visalon [15.Mar.06 01:02] |
| Straniu vis am mai visat domnule Amirpur Shantinagar, se facea ca, din flacari, aparea ursitoarea si plangea si radea si spunea: mama, tata, copilul vostru o sa scrie versuri adevarate, versuri despre rolul focului in facerea omului, si va mai scrie el un fel de scrisoare despre osandirea la fericire...Poezia lui va avea ceva straniu, si va fi, pe cat de simpla, pe atat de complicata, pentru ca in spatele unui vis ciudat, povestit cu deosebita claritate se ascunde padurea si noaptea, dar mai ales chipul mamei copil cu "umbra pe frunte". Stii, din nefericire, ora tarzie, nu ma lasa sa dezvolt singurul lucru la care ma pricep un pic, banutii simbolici din pletele pamantului mama, dar nu pot sa ma prefac ca nu vad imagini care descriu viu moartea la care ne condamna viata, pentru ca apoi sa ne treaca prin flacari si sa ne planga in tacere, condamnarea la fericire. pune pentru mine tipa buha aceea si steaua aceea pentru mine nu s-a aprins Pe scurt, mi-a placut, si m-as bucura sa stiu cui spun bun gasit, sau cel putin ce inseamna pseudonimul acesta atat de diferit de numele din cartea de telefon. De ce las steluta? Pentru ca poezia asta chiar este scrisa cu sinceritate si reuseste sa treaca dincolo de ecran. | |
| = parere | emilian pal [15.Mar.06 09:23] |
| Ce ti-e si cu parintii astia!!! De cele mai multe ori scot frumosul din noi, de parca ar vrea sa suplineasca absentele. M-a impresionat in special copilul trecut prin foc de la unul la altul, dar nu numai. Un text bun, dupa parerea mea. Numai bine. | |
| = mihaela visalon | amirpur shantinagar [15.Mar.06 17:23] |
| icoana stelei ce-a murit incet pe cer se suie era pe cand nu s-a zarit azi o vedem si nu e :) ...o fi steau aceea care nu a vrut sa se aprinda atunci demult ?(e nici chiar atat de mult )merci mult mult mult | |
| = Amirpur | Stancu Ciprian Cosmin [17.Mar.06 00:09] |
| Ce sa-ti spun, chiar e foarte bun textul. Are sensibilitate, substrat si forma, toate in masuri ideale. Nu ma asteptam sa se termine intr-un ton atat de plin de speranta, pe de o parte, pe de alta pastreaza si confuzia omului pe care inca il bantuie visul din noaptea abia scursa. Cat despre comentariul meu la celalalt text al tau, nu o lua in nume de rau, chiar mi-a placut, numai ca nu cred in complimente gratuite. Sper sa te mentii la nivelul calitativ de care dai dovada si in textele ce urmeaza. | |
| = Amirpur | Stancu Ciprian Cosmin [17.Mar.06 19:46] |
| P.S. Ai uitat diacriticele, fara suparare. | |
| = ..."plânsul... fără lacrimi al mamei". | Liviu Ioan Copos [21.Apr.06 21:21] |
| ..."eu eram cel aruncat peste flăcări"...cred că este versul care definește întregul eșafod al poemului. Purificarea prin foc e o temă ancestrală.Aici însă, părinții se pare că-și spală păcatele primordiale acceptând tacit "osânda" pruncului neprihănit. Încercarea de a zbura, încercarea la "fericire", a fiului "după fiecare înfrângere", este din start sortită eșecului. Zeii, sau ursitoarele cele rele au decis "plânsul...fără lacrimi" al mamei. | |
| = liviu | amirpur shantinagar [24.Apr.06 10:42] |
| bine ai zis poate de aceea ne ducem pruncii atat de des la impartasanie... frumoasa trecerea ta pe aici | |
| = 30 | hose pablo [25.Apr.06 11:08] |
| textul e bun. dpdv tehnic e cel mai bun din cele postate. uneori un final poate distruge un text foarte bun sau chiar superb. asta s-a intamplat in textul de cauza. un final ratat, stiut inca din titlu. un pas deloc ingenios dar esti o clona ok. ha ha ha numai bine | |
| = hose | amirpur shantinagar [26.Apr.06 09:13] |
| pablo esti singurul care spune ca finalul poeziei este compromis eu nu zic nu poate ai dreptate insa m-as bucura sa stiu mai concret unde incepe finalul poeziei mele si ce sugestii ai am incredere in estetica ta cat despre povestea clonei nu e relevant nimeni nu e constant acelasi merci pentru trecere si mai ales sinceritate | |