| = Pune botnite , jivinelor tale Li | ciurtin octavian sergiu [22.Mar.06 19:25] |
| Beton! Li, beton ...dar! ai grija de jivine, daca nu sunt domesticite, ca s-ar putea ...nu stiu ce, cu ele sictirul e inspaimantator de dulce. Nu te mai retin ca ai treaba, cu jivinele, bine ca ciocanitoarea a ramas in oglinda diminetii ... acelasi cos si marseaza inainte. Pa. | |
| = jivinele,cetatence pasive? | nica madalina [22.Mar.06 19:45] |
| ciudat, pichetatul e printre cuvintele mele preferate. era clar, haios in sonoritate (aveam si un ritual de pronuntare pofticioasa si schimonosita a lui impreuna cu o prietena) si il abuzam in contexte fara ciocanitori. nu-l personalizasem suficient. voi fi insa o cetateanca activa si o voi face mai aprofundat. afland de sediul tau central, parca imi vine sa ma responsabilizez apolitic, sa mai iau vitamina C si sa sparg ziduri proprii. caci jivinele, ca specie (personalizabila), circula liber oricum, se pot integra insinuant dincolo in cetati. si voi sufla (in dorinte, ca jivinele sunt si mai perverse) mai preocupata, la gandul (absurd?) ca jivinele pot fi aclimatizate in frigider. *asta cred (a se citi reactionez)despre acest poem. *li :),tie iti raspund ca ma voi tot gandi(de la acest poem). | |
| = ganduri jivine | Ciprian Radu [22.Mar.06 20:20] |
| Sa fie jivine... ganduri jivine. Sunt incantat de titlu dar partea cu 'gonflabila' mi se pare ca nu intra in peisajul de altfel frumos incondeiat. Spor(t) | |
| = tot tragicul acestei literaturi | bazil rotaru [22.Mar.06 21:20] |
| nu stiu ce sa spun, textul nu prea e scris bine, dar daca ar fi fost scris bine ar fi fost plat, banal, anost. A.L.L. poate se crede buricul pamantului. Ocupand aceasta pozitie te astepti de la ea la dezvaluiri senzationale ca de la cineva care le stie pe toaate (nu radeti!). Dar nu dezvaluie nimic, nici o perspectiva, nici o genialitate, nici universuri personale nici framantari pubere, caci textele sunt prea mature. cum nimeni in ziua de azi nu e genial, nu are si nici nu a avut viziuni si universuri personale, sensuri si framantari reale, Alina Livia Lazar nu poate fi invinuita decat altii ca este lipsita de aceste proprietati. sunt sigur ca ea insasi se manifesta indoielnic asupra textelor sale, ceea ce insemna nici mai mult nici mai putin decat ca e greu de clasat, de categorisit. A scrie in ton cu generatia la ea inseamna a meschiniza orice fervoare, a aplatiza orice relief, fara necesitate, al carui unic farmec consta in a avea incretituri. Alina Livia Lazar este cea mai vie atunci cand este stangace, e mai viabila e mai vie, e in goana dupa identitate si nu este tradata, denuntata, inselata, ca de amant, de/prin expresie. Literatura, o stie o lume intreaga, dar nu o recunoaste, nu prezinta decat lucrurile gata anesteziate, babele gata violate si mediocritatea cea mai reprobabila! A.A.L. stie ca nu scrie bine, ca nu are nici macar ce sa scrie sau scrie despre ce se stie; daca nu are nici un pic de genialitate, ma veti intreba de ce bat campii riscand sa fiu injurat si contrazis. A.A.L. are ceea ce suplineste si intrece genialitatea: fervoarea. Toate manifestarile adolescentei traiesc in ea, de fapt e o adolescenta pe care cu greu ti-o faci prieten. Toti cei care se simt asa sunt putin geniali. In definitiv, fervoarea nu e genialitatea insasi? Desi pozeaza trista, sper ca Alinei sa nu-i moara niciodata fervorile, intrebarile, imbecilitatea raspunsurilor primite s. a . m. d. Si sa tina minte, orice hamlet moare cand ii mor cei 20 de ani. E cutremurata de febre, traieste halucinat, chinuit, nemenajandu-se. Si asta e mai mult decat conditia necesara si suficienta pentru ca viata ei sa fie mai vie decat a celor care au nivele, fie ei profesori, ziaristi, avocati, ministri, negeniali scapati din scoala sau bucatarese; care pot avea spiritual de la 60 de ani in sus; decat a multora de pe site a caror singura valoare este simpla cunoastere a alfabetului. Cu siguranta nimeni nu spune lucruri mai destepte decat A.A.L., dar Alina violenteaza lucrurile prin natura lor eterogene, inepte, insipide, inodore si incolore, le da viata, le amplifica, le da drama, le traieste apocaliptic si patetic. temele ei sunt bune sau proaste, nici nu intereseaza pentru ca sunt identice cu temele bune sau proaste ale tuturor scriitorilor; si nici prin valoarea literara nu iese in evidenta, desi ar trebui, dar exista gustul indoielnic al editorilor, deci sa nu ne intereseze nici asta, ca nu prin asta se deosebeste de ceilalti. Caracteristica ei este ca sufera, ca se fastaceste sau baiguie, ca printre frazele ei intelepte se vede ca o lava incandescenta marea sa framantare interioara. Ceea ce pot emotiona pot fi doar gesturile altruiste, framantarile, fervorile. Si toate astea sunt veritabile numai cand nu sunt bine exprimate, daca vreti. Sau cand Alina Livia Lazar, fara sa stie, le tipa. De fapt asta e Literatura. | |
| = deadly fast | felix narcis nicolau [23.Mar.06 01:24] |
| stii ce-mi place? faptul ca ai accelerat si ca poezia e mai bine lucrata,adica mai putin spontana,deci mai multa arta.Pentru ca arta e munca,cosmetica,epilare,pensare,vopsire.Nornal ca mai intai iti trebuie un corp si un par,dar de astea se pare ca ai facut deja rost.nu insist,pt ca vad ca deja sunt comentarii fabuloase pe aici... | |
| = el hombre quebrado | felix narcis nicolau [23.Mar.06 01:30] |
| O mare poezie dedicata barbatului cu ciocanitoare si care nu s-a debransat pt ca stia ce-l asteapta. Ufff,ce mi-ar placea sa scriu despre poezia asta!Serios, li,e o chestie care se preteaza la incesturi hermeneutice.Vorbesc sobru acum! | |
| = jivinele răspund | Alina Livia Lazăr [23.Mar.06 10:41] |
Ciurtin: pa ! Mădănică: detonarea zidurilor proprii e cea mai grea și importantă acțiune. :) cred. Ciprian Radu, am ales "gonflabila" din real. din umflările monstruoase ale dorințelor noastre. din satisfacerea lor în mod nenatural. și, evident, din iminenta lor dezumflare. pentru prima vizită aici, mulțumesc. Bazil: no comment! Am înțeles că nu ai vorbit numai despre acest text, ci despre multe altele ale mele. Tac rușinos. :) Să mai adaug ceva despre spiritul tău de analiză?! :) Felix: sunt convinsă că dacă ai fi avut și amendamente, le-ai fi enunțat. am nevoie de ele. la al doilea comentariu al tău, am râs cu lacrimi (mai ales, că nu mă așteptam să o fac. nu azi) :) Mulțumesc. prietenescu-vă, li | |
| = Li, | Costin Tănăsescu [23.Mar.06 18:03] |
| draga mea. ce se întâmplă...? Cu bărbatul tău, desigur... :) "bărbatul meu își lovește capul de calorifer. încearcă să o elibereze." | |
| = Costin Tănăsescu | Alina Livia Lazăr [23.Mar.06 18:39] |
ăăăăă, Costin, crezi că eu știu?! fiecare cu păsăricile lui. dacă mă înțelegi :) sunt însă convinsă că pricepuși ce am vrut să zic. am zâmbit. mulțumesc. li | |
| = înlănțuire cu sens | sorin voinea [23.Mar.06 22:18] |
| Livia, sper că ai zâmbit la parodia mea. În poezia asta a ta ai creat imagini punând preț pe un liant subtil, semantic, unul care adună imaginile într-un tablou unitar. Asta, știi și tu, e un lucru rar pe saitu asta. Jivinele sunt reprezentări potrivite pentru impulsurile noastre, adesea cenzurate, și pentru dorințe nemărturisite sau nemărturisibile, pentru care nu avem grai. După mine, poezia ta începe de la strofa a patra, de la pseudoalitarția aia cu nod. Înlănțuirea jivinelor îmi amintește de desenul acela de Nichita, știi tu, o amintire dragă. Doar caloriferul mai țipă un pic în poezie. Afară de asta e o încântare și e rară pe aici. Pe curând. sorin | |
| = Sorin Voinea | Alina Livia Lazăr [27.Mar.06 09:36] |
| Sorin, E minunat că te-a dus gândul la desenul lui Nichita. Și eu am fost pe acolo. :) Interesantă și descifrarea reprezentării jivinelor mele. Mulțumesc pentru trecere. prietenesc, li | |