Comentariile membrilor:

=  ioana	emilian pal [22.Mar.06 23:05]
Ca si tine Ioana, nu avem ce astepta. Un jurnal care miroase a saturatie si a toleranta la Xanax. Vom face piini pentru copii, si totul o sa ne doare. Pina si durerile ne vor fi a lehamite. Final potrivit pentru un jurnal. Impresionanta ziua de cauciuc si tot ce implica. Da, te citesc de mai mult timp si imi place. Multumesc Emil
=  "moartea e deja în noi. nici măcar nu mai avem ce aștepta."	Ela Victoria Luca [22.Mar.06 23:07]
"ca și tine, dragă poete, trag și eu după mine un cadavru", în seara asta port durerile tale în loc de mătănii, "vei scrie despre moarte sau despre viață cu o mare lehamite", aștept fiecare picătură de ser vital,în loc de puls ascult clipirea morții. "nu-ți ajung nopțile. nu-ți ajung neuronii și hematiile", sângele meu se revoltă de neputința sângelui tău atins în timp. "cadavrul tău se întinde în tine și miroase tot mai rânced a realitate". nu mă trăi în locul meu. Ela
=  De ce nu altfel?	Mihai Robea [23.Mar.06 01:45]
Si daca nu sta nimeni sa ne asculte pentru ca nu stim cum sa spunem ce avem de spus, sau nu credem in ce spunem? Poezia, ca forma a autoflagelarii? Dar poezia ca forma a iubirii, de oameni, de libertate, etc. aproape a ajuns sa sune jenant, penibil-cum ar suna? Prin destin sintem muritori, implacabil, dar putem astepta totul - tot ce este frumos, prelingindu-ne la capat din viata in nemurire.
=  Ganduri mai bune !	Chitoveanu Victoria [23.Mar.06 08:47]
macabra dar realista compozitie
=  si eu, de...compozitie	silvia caloianu [23.Mar.06 09:57]
eu zic sa nu facem publicitate (conform regulilor siteului :D), mai cu seama, xanax-ului (am în mine doza potrivită de xanax). macar sa ai ceva din asta, dar sunt sigura ca nu ai vreo intelegere cu distribuitorii sau cu firma de producere. de fapt, mai stiu eu? :D poezia suna bine, dar are multe locuri comune, spuse deja, de muuuuult si de multe ori pe site (de ex. "timpul-cauciuc-guma-elastic", "poezia-paine", "platitul facturilor" etc., chiar si "xanaxul"). parerea mea: ai putea fi mai...originala. doar sa iti doresti acest lucru.
=  parere	Lidia Muraru [23.Mar.06 10:07]
ioana, te-am gasit mai trista de cum te stiu. Speram ca ti-ai platit facturile vietii si... esti ggata sa zambesti zigomatic. ei!! e o parere.
=  Curgatoare-n poezie	ramona iancu [23.Mar.06 10:54]
Ioana, esti intr-o eclipsa, nu mai vezi speranta? Viata scade in noi cu fiecare zi scursa, dar creste balastul acela adunat in timp, care uneori poate genera visuri, altadata cosmaruri. Intrerupe treptat "tratamentul" si ia o superdoza de apa de izvor. Obsesiile vor iesi la suprafata, ca nuferi de apa curgatoare.
=  "moartea e deja în noi"	Alina Livia Lazăr [23.Mar.06 11:16]
Dragă poetă, "Ne e totuna": dar măcar să știm și noi cine părăsește ultimul corabia. Părerea mea, Ioana: "original" nu are grad de comparație. Și tu știi asta. Altfel, unii se hrănesc doar cu poghițe, cruste, coji. Adevărata foame înfige cuțitul și caută în miez. Ca să îi fac cu ochiul și lui "bodler" (aka Silvik), zic că probabil n-o fi avut îndeajuns xanax în sine, de vede "locuri comune" pe-aici. desigur, dacă e să feliem așa, cuvințel după cuvințel, am observa că noi înșine suntem așa de comuni, că ne-am mira de ce nu ne cunoaștem dinainte, dintr-o privire, așa, brusc, instantaneu. însă privirea de ansamblu și apoi scufundată nu e ușor de realizat. mai ales când ai tot felul de văluri pe ochi. sau n-ai ochi, și mai rău. Dragă poetă, eu am auzit țipete. Asta am vrut să știi. li
=  Post Scriptum	Alina Livia Lazăr [23.Mar.06 11:23]
Regret că nu m-am adresat, Ioana, așa: "Dragă poete" :) Chiar regret acum. :) Așa am simțit, dar m-am supus unei convenții. Tâmpite, de altfel. Dragă poete, Zău că nu am mai citit "obsesiile mele sunt ca niște șobolani care-mi rod creierul". Și am citit destule, zic, până la vârsta asta. :)Mai mult decât atât, mi-e ciudă că nu m-am gândit să o spun eu așa. Că așa o și simt. (apropos, crezi c-ar fi cazul să iau xanax?!)
=  părere	Liviu Nanu [23.Mar.06 12:14]
Eu cred că este o poezie frumoasă și tristă, și chiar dacă Silvia vede locuri comune sau clișee, acestea sînt de fapt niște teme expuse de-a lungul timpului de diverși autori, pe site. Important este ca preluarea să nu fie identică și dacă este posibil la un nivel estetic superior, comparație nu pot face, nu cunosc textele de la care se presupune că ai plecat. Dar în istoria literaturii sau a muzicii s-au mai întîmplat astfel de lucruri, să ne aducem aminte de istoria cîntecului "House of the rising sun", de exemplu.
=  comentatorilor, :D (nu cred ca e off topic)	silvia caloianu [23.Mar.06 13:39]
Alina Livia Laza, Liviu etc., acum ma simt dusmanul poporului :D oricum nu o incurajez pe Ioana in sensul precizat de mine mai sus. e ceea ce ni se intampla tuturor, cate pe undeva; ne mai repetam si pe noi insine. mai bine taceam: oricum nu am timp de dezbateri. cum altfel insa aveati sa veniti aici cu mangaiere si cu...altceva, in adresa mea? :D
+ doza cotidiană de revoltă	Mihai Leoveanu [23.Mar.06 14:29]
Mișcat. Rar mi se întâmplă să rezonez deplin într-o armonie căreia i-am pierdut punctul de plecare și de intersecție. Am trăit fiecare cuvânt cu doza mea zilnică (silnică?) de ursofalk (chiar dacă mai eufonic sună xanax). Sentiment de liniște și predare - cum spunea cineva MÃ TRÃIEȘTI ÎN LOCUL MEU. Și iar ne întoarcem la aceleași teme ale poeziei dintotdeauna. Mulțumesc.
=  Ioana	Ionescu Bogdan [23.Mar.06 15:56]
In general mi-a placut poate schimbi xanax cu laudanum sau absint este mai poetic si romantic. Si acele rate si facturi nu imi suna prea bine dar nu gasesc un inlocuitor. Iti daruiesc o poza( iarta-ma ca e asa de mare ) care cred ca iti va inrama si oglindii poezia
=  .	Costin Tănăsescu [23.Mar.06 18:00]
poezia merită aprecieri pentru: "mâine va fi tot o zi din cauciuc. o vom întinde la maxim , apoi îi vom da drumul. ea ne va plesni peste conștiințe. după un țipăt scurt vom uita și-o vom lua de la capăt.". o imagistică bună. in rest nu știu ce să spun...
=  doza potrivita	Iuliana Serban [23.Mar.06 18:09]
doar ca... nu toti au doza potrivita... Nu stiu inca daca din pacate sau din fericire. Trebuie sa mai traiesc ca sa-mi dau seama. Cand se intinde moartea prin-nauntru si "miroase ranced a realitate", ne agatam si noi de ce putem, mai dam cate-o forma la strigate... mai scriem... Mi-a ramas in minte imaginea cu ziua din cauciuc. Poate ca se apropie prea tare de zilele din/de langa noi.
=  Revin, apropo...	silvia caloianu [14.Mar.12 21:43]
As putea sa imi justific parerea cu lux de amanunte, dar asa ceva ar necesita si timp... Iata doar un exemplu (dar gasim si mai multe la Radu Tudor Ciornei; cred ca nexus a venit primul si cu "xanaxul", dupa care...am mai vazut undeva): "prefer sa imi lungesc secundele ca pe un elastic de chiloti sau ( mai bine ) ca pe o guma de mestecat oferita nadirului" aici poezia lui nexus
=  revin, apropos și eu	Alina Livia Lazăr [23.Mar.06 20:35]
din aceeași poezie - a lui nexus - s-a inspirat și silvik dar ea a fost modestă: a luat doar "chiloții" fără elastic aici poezia silvikăi :)
=  ioana	alexandru cosmescu [23.Mar.06 20:39]
imi place mult sentimentul de detasare pe care il induce textul asta... 'până la urmă obsesiile tale vor deveni simple țipete' atunci cand le vei scrie, probabil... imi amintesc de artaud si ma simt tare fain... xanaxul ajuta... odata aveam un proiect - vroiam sa scriu cat mai multe texte sub substante cat mai variate si dupa aia sa vad daca pot sa-mi instaurez aceeasi stare prin recitirea textului. multumesc ca mi-ai reamintit de asta:) 'și tu, dragă poete, vei scrie despre moarte sau despre viață cu o mare lehamite' lehamite care te impersonalizeaza si-ti face textul sa fie tare interesant la interpretat...
=  au fost folosite de alții, mai înainte...	Tudor Negoescu [23.Mar.06 22:22]
Dragă poetă, știu că nu pentru mine e apelativul acela (dragă poete), cu toate că am folosit și eu o imagie asemănătoare într-un poem drag mie, de la începuturi ("edecar păgubos, tragi după tine/ cadravul umflat al speranței" ). Dacă ești pe mînă cu producătorii de xanax, fă-mi și mie rogu-te, rost de cîteva cutii, dar fără rețetă, dacă se poate, și la preț de producător. Sper să nu se supere Sirena că am adus iar în discuție cuvîntul cu pricina, inventat de Nexus. Dacă vrei să fii originală, îți zic și eu: nu mai folosi cuvinte și expresii banale: moarte, cadavru, o zi din cauciuc, xanax, facturi etc. Nu mai folosi dacă se poate, nici un cuvînt. Că au fost folosite de alții, mai înainte... Acum, serios, eu te mai aștept cu... banalități.
=  Ioana...	Gelu Bogdan Marin [23.Mar.06 22:08]
De cînd ne naștem,începem să murim cîte puțin.Îndoielile,rugozitățile existenței. ciocnirile cu ceilalți ne fac să conștientizăm toate aceste nenorociri. Moartea dospește în noi dar...ne întoarcem impasibili la aceleași apucături, preocupări.Urlă realitatea la noi, urlăm si noi la ea și în noi... Trecerea prin mîlul zilnic nu este exact cum ne închipuim noi acest moment. Fiecare tragem o moarte după noi.
=  alprazolam și mulțumiri	ioana cheregi crișan [23.Mar.06 23:53]
Emil, cred că știi foarte bine cum arată această lehamite. Mă bucur că ești aici. Mulțumesc. Ela, sunt multe versuri memorabile scrise de tine. „nu mă trăi în locul meu” – voi ține munte aceste cuvinte. Mulțumesc mult de tot. Mihai, poate fi și altfel. De multe ori este altfel, așa cum spui tu, dar eu cred că realitatea ne ronțăie între maxilarele ei puternice întreaga nemurire cu toate visele. Poezia e o poartă. Dar de prea multe ori în spatele porții e un zid. De prea multe ori ne așteaptă un pluton de execuție...mai treci cu alternative luminoase. Te aștept. Victoria, cred că ai spus totul despre acest text. Mulțumesc.  Silvia, nu fac reclamă la xanax, dar nu puteam să scriu alprazolam că nu-mi place cum sună. Despre locurile comune ca și despre gropile comune nu cred că ar trebui să vorbim. Toți știm că ele există. Nu numai Radu, pe care îl admir foarte mult, a scris despre xanax. Și mai cred că s-a scris despre toate câte sunt, nouă ne rămâne să rescriem la nesfârșit despre aceleași dureri, iubiri, pierderi, fericiri, clipe și ani, să intrăm în bucla unui timp care ne consumă și ne redă acelorași întâmplări. Uneori e mai bine să nu-ți amintești totul. Eu sunt hotărâtă să uit și să reinventez unele lucruri. Li, draga mea, sunt de acord cu tine. Dacă ne-am privi mai atenți ne-am recunoaște. Eu simt acest lucru citindu-te. Îți mulțumesc mult. Nu cred că trebuie să iei xanax, decât atunci când lumea ți se pare o oală sub presiune și nu-i mai poți să suporta zarva. Vrei o rețetă? Lidia, nu sunt mai tristă, cred că dimpotrivă, dar cotidianul meschin mă întristează și mă obosește. Te mai aștept pe la mine. Ramona, îți voi urma indicația și voi încerca o supra doză de limpezime...:) mulțumesc. Liviu, maestre, mă onorează și mă bucură prezența ta aici. Mulțumesc. Maestre Mihai Leoveanu, sunt onorată și foarte bucuroasă că ați rezonat cu acest text. Mulțumesc mult. Da, cred că Ela a cuprins totul foarte frumos când a spus... Bogdan, am primit darul tău cu mult drag. Îți mulțumesc. Costin, nu ai mai trecut de mult pe la mine. Mă bucur că ți-a plăcut totuși ceva și ai avut răbdarea să citești și să lași semn. Te mai aștept cu drag. Iuliana, mi-a plăcut mult cum ai spus „trebuie să mai trăiesc ca să-mi dau seama”. Aici e esența. Cred că puțini dintre noi ne vom da seama cu adevărat... Alexandru, mă bucur că ai sesizat un fel de detașare a mea față de întâmplările mele. Nu pot să evadez decât devenind un observator. Uneori substanțele despre care-mi vorbești îți oferă aceste porți prin care poți ieși din tine, dar nu știi niciodată spre ce se deschid ele, uneori mult mai adânc în prăpastia propriilor spaime. Tudor, uite că apelativul ți se potrivește de minune. Din păcate îmi scriu rețete și mie, nu am în stoc alprazolam. Cuvintele sunt uzate, bănuiam eu. Nu știu cât ne vor mai ține, dragă poete...:) Gelu, ai dreptate, tema textului e aceeași de când lumea. Moartea cu care trăim. Mi-a plăcut cum ai spus tu că urlă realitatea la noi și noi urlăm la ea. Eu încerc să devin observatorul detașat al acestor încleștări ce se petrec în mine...mulțumesc.
=  in felul lor,si mortii sunt vii.	cosmin octavian [24.Mar.06 00:40]
trist,interesant,dar morbid pentru mine... "nimeni nu mai sta sa ne asculte"?abia acum suntem ascultati asa cum trebuie;ascultati de oameni care vor cu adevarat poezie.acum 50 de ani oamenii consumau mai multa poezie,dar acum 50 de ani nu exista tembelizor,net samd.pe atunci poezia era la moda si,in lipsa de altceva,se mai citea si poezie.nu toti oamenii pot simti poezia,dar,daca ai atatea alte alternative si alegi poezia... cat despre moarte,ai dreptate.suntem cu totii morti;dar,in felul lor,si mortii sunt vi.
=  parere	Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55]
uite ca mai au si altii curajul sa scrie despre poeti, bine, tu nu ai ales metoda mea directa si mergi pe un alt tip de psihologie, vrei sa impresionezi cititorul, sa-l sochezi, cauciuc, hematii, cadavre, obsesii. Si eu consider ca folosirea xanaxului pentru a indica cititorului depresia este prost aleasa, nu se face publicitate gratuita unui produs, puteai gasi ceva metaforic, daca tot vorbim despre poezie. Ai si chestii frumoase, imi place ideea lemingilor, felul cum ai transpus-o, aici este mult mai stilat. Deci si bune si rele. Imi spusesi si eu parerea, poate ajuta.
=  și...	ioana cheregi crișan [24.Mar.06 15:47]
Cosmin, nu știu cine mai stă să ne asculte, dar e bine că deocamdată ne ascultăm unul pe celălalt în acest spațiu. mulțumesc. Ionuț, nu cred că a fost în intenția mea să șochez cititorul. nu fac decât să mă raportez la realitatea imediată. mă bucur că ți-a plăcut ideea cu rozătoarele. xanaxului nu îi fac reclamă, îmi e doar foarte la îndemână. mulțumesc de citire și semn.