| = hmm... | silvia caloianu [23.Mar.06 20:26] |
| interesant cadru: "ia-mă și pe mine bocea câte o rudă dar se speria când îi aluneca piciorul" nu prea inteleg finalul. se imbatau muzicantii si cantau "hore" si "sarbe"? nu cred. poate doar incercau sa cante asa ceva si se gasea cineva care sa ii roage sa nu? | |
| = silvia | Diana Iepure [23.Mar.06 20:33] |
| nu știu dacă se îmbătau sau nu, silvia. cert e că după înmormântări, se urcau în deal, deasupra cimitirului și cântau cu virtuozitate de la hore și sârbe la "ia-ți, mireasă, ziua bună". nu se mai îmbătau ei cu una cu două, deși erau clienții fideli ai lui arion, Dumnezeu să îl ierte. | |
| = death is a part of life zicea mama lu' forrest gump | Ioana Veronica Epure [23.Mar.06 20:50] |
| Știi, mai multe întâmplări nefericite m-au aduc în ultimii doi ani la mai multe înmormântări... prea multe chiar. Și am ajuns la o concluzie: că tot ritualul are o doză mare de cinism în el. Ai observat că ăia prin filme nu plâng decât așa, cu câte o lacrimă chinuită? Ironic, nu? La o înmormântare reală se plânge. Da știi ce e și mai ironic? O replică a unui vesel participant la pomană care nu se împăca cu ideea că nu vreau să mănânc: "Hai, ia și tu o sarma, un pahar cu vin, să ciocnim în cinstea mortului!" De dansat, n-au dansat ce-i drept... Mi-a plăcut sincer poezia ta, mai ales finalul care vine categoric pe neașteptate și: "ia-mă și pe mine bocea câte o rudă dar se speria când îi aluneca piciorul pe marginea gropii" pentru ironia fină. Nu te complici cu prețiozități inutile, iar simplitatea e extrem de fermecătoare, doar ai schițat o caricatură a ceva greu de caricaturizat. | |
| + dupa o caldare | Ioana Stefanescu-Bogdan [23.Mar.06 21:57] |
Nu stiu daca e caricatura, mai degraba o reproducere fina a realitatii. Fina prin observatia detasata, impersonala, prin exactitate. Pare un fragment de roman realist (din cele bune) poezia. Daca pui cap la cap versurile, obtii un tablou tulburator al vietii, suprinzand (surprinzator) ceva care i se opune: ritualul de trecere in nefiinta. Mi-a pacut cred din motivul asta. La care se adauga bucuria ca ai pus un text nou. E nou? | |
| = ... | Ioan Albu [23.Mar.06 22:40] |
| Mi-a plăcut poezia. M-a încântat mai ales simplitatea ei, lipsa de farafastâc și de "metafizică". Numai la urmă mi s-a părut că găsesc un fel de contrapunct care nu mi-a mai plăcut așa de mult. Poate că faptul horelor și sârbelor putea fi încadrat altfel în poezie, în spiritul atmosferei ei, al minimalismului și descriptivismului ei. Or, construcția asta, "după o căldare cu vin et." sugerează un punct de vedere care judecă, marchează trecerea de la un punct de vedere descriptiv, strict contemplativ, la unul interpretativ, implicat. Mi se pare că ghicesc o infuză judecată de valoare aici.Brusc, autorul ȘTIE mai multe decât apar în fața ochilor, de pildă că vinul e de la arion, înțelegi? Nu știu dacă m-am exprimat destul de clar. Poate mai revin. | |
| = mi-a placut | Horia Patrascu [24.Mar.06 07:20] |
| Am ramas putin consternat cand am deschis aceasta poezie (prima din aceasta zi), fara sa stiu de cine e semnata (am vazut-o la fierbinti), si am vazut ca e scrisa de Diana Iepure, pana aici treaca-mearga, dar apoi, citind comentariile, imi sare in ochi unul apartinand Ioanei Veronica Epure, toate astea, ma intelegeti, dupa ce toata noaptea am visat un iepure urias insotit de o iepuroaica, mai scunda si delicata, care in plus, vorbeau, erau fiinte vorbitoare si rationale. In sfarsit, am simtit nevoia sa semnalez poetilor de pe agonia aceasta coincidenta bizara, careia eu nu stiu ce semnificatie sa-i dau. Trecand la lucruri mai serioase, poezia mi-a placut mult, mai ales acele versuri centrale, de o conciziune inspaimantatoare "groparii băteau cuiele în capacul de lemn/ și ăsta era semnul ". Apoi, faza cu hora si cu sarba, nu mai fiti ipocriti, stiti foarte bine ca daca nu se joaca chiar pe mormantul mortului, toti se gandesc la ea, iar pomana de la sfarsit, acel banchet funebru, rareori se mentine intr-o jelanie solemna, de cele mai multe ori esuand in rasete, bancuri, voie buna, doar muzica mai lipseste si asta pentru ca nu se mai poarta fanfara, altfel s-ar intampla ca-n poezia Dianei. In plus, corespondenta este reciproca, mie si nunta mi se pare foarte asemanatoare cu o inmormantare, sa fie mentalul mi(ori)tico-ancestral al riturilor de trecere, cine stie... | |
| = viața bate filmul | Diana Iepure [24.Mar.06 08:28] |
| nu e o caricatură. e o reproducere a realității. (nu știu cât de fină). ai intuit tu bine, andia. satul meu de baștină avea și mai are o fanfară, așa că spectacolul ăsta cu "mozâcanți" îmi stă în fața ochilor mereu. mai mult chiar, un văr de-al mamei mele e trompetist( cu studii muzicale) și mai e și capul acestei fanfare. inițial, din dorința de a mă elibera, am aglomerat poate prea multe amănunte, apoi am renunțat la ele și îmi pare că așa e mai bine. despre hore și sârbe. probabil nu erau decât o sfidare, atunci când ultimul cuvânt în toată procesiunea de înmormântare nu-l avea moartea, ci viața. nu știu dacă vă puteți închipui ce impact avea muzica aia de fanfară pentru satul meu situat între două dealuri. | |
| = p.s. cu mulțumiri | Diana Iepure [24.Mar.06 08:36] |
| vă mulțumesc tuturor pentru impresiile lăsate aici. oricând e loc și de mai bine. poate voi reveni peste un timp și voi mai schimba câte ceva, poate nu... | |
| = cam asta e... | Dicu Victoria [24.Mar.06 09:43] |
| cam asta e viata:"ia-ma si pe mine...",dar cand "ne aluneca piciorul pe marginea gropii..." ne indepartam speriati zicand:"Doamne fereste!"...Dar pana la urma "te fereste pan'te nimereste..."(Gaitele-Kiritescu)...Succes si sanatate pana la proba finala!!! | |
| = horă | Dana Mușat [24.Mar.06 11:17] |
| Ce+ar fi să ne apucăm cu toții și să încingem horă la înmormântare? Ar fi mai vesel și nu s-ar mai urla atât. Să facem amor apoi care cu cine apucăm printre morminte, unde poyele răposaților ne fac binișor cu ochiul. Bun text, Diana, mi-a plăcut, titlul..ce pot să spun..m-a atras aici.:) | |
| = Este incercarea d-astra reusita de a realiza un moment de buna dispozitie | Chitoveanu Victoria [24.Mar.06 13:21] |
| Asa se intampla de cele mai multe ori, la parastase se mananca si se bea pana nu mai stii ce -i acolo, obiceiuri barbare zic eu mostenite din trecutul nostru istoric realist prezentate. Inmormantare cu muzica si ce mai urmeaza . | |
| = Sa stiti ca am ras amintindu-mi de inmormantarile cu muzica la care din pacate a | Chitoveanu Victoria [24.Mar.06 16:07] |
| Rectific D-voastra | |
| = iaca așa | Diana Iepure [24.Mar.06 16:18] |
| vreau să vă asigur că nu era nimic de râs. marșurile funebre mă întorceau pe dos. în momentul când băteau groparii cuiele în capac și fanfara cânta, îmi venea să îmi iau lumea în cap. nu știu, nu prea am văziut pe nimeni amuzat la faza asta. și încă ceva. în timpul copilăriei mele, că eu îs cam bătrână, dar nu tare, ci doar în comparație cu altă lume de pe aci, nu erau permise înmormântările cu popă. la noi în sat nici biserică nu era... | |
| = nemultumit | petru c.cretu [25.Mar.06 00:27] |
| remarc 'mai greu îi venea celui cu toba când dădea în pielea ei' si 'ia-mă și pe mine bocea câte o rudă dar se speria când îi aluneca piciorul' in rest, nimic poetic de semnalat, in ciuda corului de laudarosi... dupa ce spui: 'groparii băteau cuiele în capacul de lemn și ăsta era semnul ' astept sa se intample ceva deosebit, o imagine care sa-mi produca revelatii poetice, dar ce urmeaza? 'coborau sicriul încet aruncau peste el lutul cu lopata făceau o moviliță și înălțau crucea' te mai citesc cu placere, petru p.s. scandalos de banal vede poemul o distinsa stelutara, citez: 'Daca pui cap la cap versurile, obtii un tablou tulburator al vietii, suprinzand (surprinzator) ceva care i se opune: ritualul de trecere in nefiinta.' mari vorbe... | |
| = petru | Ioana Stefanescu-Bogdan [25.Mar.06 18:48] |
Petru, Cand dai o stea (galbena, ca rosie apare numai daca textul e recomandat de editorii rautaciosi), trebuie sa te explici. Alteori (cazul de fata) te explici, chiar daca nu te intreaba nimeni nimic. Dupa ce te explici, incepi sa ai emotii ca daca opera ta critica ajunge in plan secund si autorul criticat iese in fata. Fapt pentru care eu multumesc ca ne-ai adus in prim plan atat pe mine, cat si pe autorul comentat. E usor sa vii sa spui aici nu-mi place, pentru ca... La "si asta era semnul" se asteapta intr-adevar o rasturnare de situatie. Dar e un reflex conditionat. Al tau, al cititorului. Pe care autorul il evita, pentru ca el vrea sa fie original. Si de-asta nu se intampla ceva iesit din comun, nu apar strigoi, nu se surpa groapa. Justificarea ta nu tine. Citeste: "și ăsta era semnul ca sa coboare sicriul" | |