| = Ela V. Luca | Paul Gorban [26.Jun.07 09:53] |
| Ela, cu o maturitate poetica si filosofica ne prezinti treptele "posibile" ale trecerii, ale pierderi si ale spiritului. Placuta lectura. Invitatie la meditatie. Probabil lectia pentru ziua de astazi sau pentru toate zilele. :) | |
| + un text lucid și extrem de sensibil | Adela Setti [26.Jun.07 10:04] |
| te situezi în chiar miezul procesului, pe care îl schițezi ferm, cu o mână sigură, în imagini delicate și sugestive. este un text de care m-am simțit atașată din clipa în care l-am citit întâi pe blog. curajos, în sensul în care este curajos cel ce taie în carne vie, pentru a înțelege și a se înțelege, mai degrabă decât spre a se face înțeles și amintit. cum spui, de altfel, în ultimul vers. nu știu în ce măsură este adecvat acest com, pentru că nu vine dintr-o privire critică, ci dintr-o reacție subiectivă - dar am convingerea că steluța mea este perfect justificată. Adela | |
| = steluță | Ligia Pârvulescu [26.Jun.07 10:13] |
| Poate și la mine e o reacție subiectivă, dar pun alături de steluța Adelei și steluța sufletului meu, pentru ce am citit azi la tine. | |
| = părere | nica mădălina [26.Jun.07 10:16] |
| particularizarea unei maladii a spiritului nu poate suna decât ca un armistițiu. deși e aici o revoltă senină și tristă. eu las semn pentru că am început ziua cu acest text și am citit aici un om care se așază, care se roagă pe sine să nu se uite. suntem făcuți din pierderi. ele dau uneori mai mult sens decât primirile. acum tac. sper să văd. | |
| = verdict asupra inimii | Tamara Zub [26.Jun.07 11:59] |
| Mă dezarmează tonul de metal, asumarea calmă a sfâșierilor, formularea exactă a inefabilului, felul cum pronunți verdicte asupra propriei inimi și găsești limbajul potrivit pentru drame, fără a recurge la ingrediente lirice. M-a izbit constatarea: "Când inima trece prin colaps, este al doilea moment al pierderii". Uit de evaluarea estetică a textului, dar e impecabil fiindcă produce o emoție puternică. | |
| = mulțumesc vouă | Ela Victoria Luca [27.Jun.07 09:13] |
| Paul, pentru că ai mers pe aceste trepte, da, asta s-a dorit, o parcurgere interioară, în urma pre-simțirilor și o trecere peste praguri. Adela, mulțumesc pentru rezonanță, nu știu să rog a fi ținută minte, sunt. Fie și doar prin texte simple, uneori. Amprentele rămân, cu sau fără conștientizarea noastră. Ligia, te-ai încolăcit printre rândurile acestea ca printre alge, acum eliberează-te, aruncă-te în mare și revino la țărm, mult mai curățită de lume. Mădălina, mulțumesc fiindcă nu uiți. Și aș spune că nu suntem făcuți din pierderi, ci suntem făcuți din ceea ce rămâne în noi, lăuntric, în urma pierderilor. Iar eu pot păstra, până la capăt. Mulțam, fără bosumfleli. Tamara, când am scris aveam un ton pietros, piatra aceea de Dobrogea, albă și seacă, piatră de cheile dobrogei. Nu e nevoie de lirism uneori, nici măcar de literaturizare. E gândul pur și simplu, liber să trăiască. Mulțumesc frumos tuturor, Ela | |