= "la capătul unei voci calde" | Doru Emanuel Iconar [04.Sep.07 10:53] |
Text dezarmant de simplu, sincer, convingător, impodobit cu mici pete de culoare, rosu, negru, foc, umbra, intuneric. Scris parca dintr-o suflare, cu o grație a cuvantului ce sensibilizeaza inima cititoruui. Poate mult prea trist? Cu respect Doru Emanuel | |
= Ema, | Marinescu Victor [04.Sep.07 11:14] |
da. trist asa cum e si trecutul uneori cand nu te invata nimeni sa uiti. cand scriu despre vise, invat sa uit ce nu ar fi trebuit sa se intample cu unele dintre ele. multumesc pentru ca esti pe strada mea. Victor | |
= mi-am amintit | Anni- Lorei Mainka [04.Sep.07 12:32] |
si eu de umbrele impielitatilor, am avut si noi foc cu lemne si mirosuri diverse de fum.... mi-a placut - sa nu uitit, e mai bine.....si daca uitit atunci cine esti? | |
= Inka, | Marinescu Victor [04.Sep.07 13:21] |
cine esti daca uiti? dar cine esti cand vrei sa uiti? cred ca acelasi fiindca nu-ti reuseste nici macar daca ai degetele incrucisate. cand se intampla sa trec prin locuri necunoscute si printre oamenii lor, uneori, mi se inunda ochii cu nefericire privind parca in urma. e clar ca voi ramane acelasi. multumesc! | |
= pe acolo pe undeva | Anni- Lorei Mainka [05.Sep.07 13:00] |
nu daca vrei sa uitit, ci , cine esti daca iti reuseste sa uiti....asta cu marea vointa care se da cu capul de lume este asa o poveste, .....multi reusesc sa uite, ptr ca au povestile lor inundate de zgura si apoi , iaca, devin altii si tot ei se bat pe umar ce bine e cu noua umbra...... si sa stii ca sunt multi.....ca asa e lumea, tot timpul se vrea noua si desconspirata.....ca mi se explica , suntem oameni si facem ce vrem, nu ca animalele.....nu prea sunt sigura pe cele auzite si uite ca poate de acolo mi se trage durerea de urechi | |