| = Tunelul | Ioan-Mircea Popovici [10.Sep.07 22:21] |
| chiar daca ar fi o dubla... ea ar aparea la diferenta de 5 ore... vreme in care au aparut alte doua comentarii si eu am facut o mare curba prin Tymp... spre norocul meu am salvat si comentariul apare ca un fel de motiv... caruia ii spuneam Tunelul si caruia ii spun la fel... mi-e nebulos criteriul dupa care un text ajunge in "atelier". Intamplator sau nu (se zice ca nimic nu este intamplator, doar ca noi suntem atat de ignoranti si trecem iute pe seama intamplarii legaturile care nu le vedem, si astfel, extremele cu legaturi multiple le tratam prin eroare ca extreme libere, si apoi ne miram ca nu ne ies punctele stationare ca puncte de extrem... si neclasificabile) ma opresc din mirare si spun doar ca textul acesta ma introduce intr-o pagina din Tunelul lui Sabato, pentru care-l invidiez de cate ori stau si exploatez structura arborescenta cu care-si construieste romanul plecand de la Maria Iribarne (vizitatoarea din expozitia care vazuse ceva intr-un colt de tablou). Pot spune multe despre acest text, si cred ca "ce te legeni plopule" este cheia textului... dar nu spun asta pentru ca sunt mai multe chei... inclusiv chestia cu fotografia... care are destule puncte intermediare cat sa poata fi construita interpolarea,... selecte bucata din text cu care intru in Turnul de scoici, de unde se vad Turnul de abanos, Tunelul si multe altele... dar le trec sub tacere, ca sunt grabit la o bere (evident. cum unde? la cadranuil solar din Piata Ovidiu... deocamdata, cel de la Dig este inca inconjurat de o terasa de vara...) Eu, într-un colț din tablou, dârdâiam amestecat de teamă și emoție că ceasul, ce curge ascuns prin nisip, începe din nou să meargă și să-mi bată în inimă un timp necunoscut, să-mi ia clipele și să le curgă pe pânza sub forma de așteptare, din deșert, să facă o mare lipită de ocean, fără nici un țărm, unde să se odihnească floarea din teiu' etern....."ce te legeni plopule?"..... acum zic sa te joci cu ebosa de fata si sa faci tot drumul... ai multe note acute care pot fi armonizate cu ecourile de alge din Ignoranta lui Kundera... | |
| = "ce te legeni plopule" | Maria Gheorghe [11.Sep.07 00:17] |
| care e criteriu ca un text e la atelier?...cand am emigrat, niste vecini si-au zis ca vor sa vina si ei,...indeplineau toate conditiile posibile din "cartea de aur a emigrantului pentru Canada"...erau entuziasti si siguri ca vor "castiga"...dpv al "conditiilor", ma depaseau cu multe trepte...au fost respinsi...cand am ajuns aici...si am vazut ce "candidati" reusisera sa "pacaleasca", am incetat sa ma mai mir si sa mai pun intrebari..."nebuloasa" e foarte luminoasa:...dupa cum ii e in "dimineata" aceea agentului de emigratie (printre altele)...si n-ai ce-i face, el are "tribuna", el are "puterea"...tu ai adevarul tau care nu intereseaza pe nimeni... da, sunt mai multe chei aici, sperand ca macar una sa se potriveasca Adevarului...dar vezi si tu ce se intampla "intr-un colt de tablou"...sa nu crezi ca-i usor....cu "algele" lui Kundera...iar "cheia" cu "ce te legeni plopule"...mi-e crezul ca ceea ce am mostenit (in sens impersonal) trebuie inmultit, sporit, aparat,...ca o proprietate ce ne-a fost lasata in eritaj, cu increderea ca nu va fi instrainata, nici abandonata...ci pretuita cu ceea ce faptuim in jurul ei... iti multumesc pentru trecerea-popas si ca ai pus mana pe cheie, mi-ar fi a mare buburie sa nu ignori nici teiu'...fara el nimic nu e posibil din cele bune, Cuvant si Fapta... | |
| = "trotuarul condiției umane" | bargan ecaterina [13.Sep.07 15:54] |
| excepțională prin evocările luminei, textul "Doi orbi și o chitară" ne aduce o curgere ușoară de expresii, cuvinte atît de bine alăturate. Îmbinarea asta a imaginarului cu realul în primul gînd organizează ideile succesiv, acestea, parcă născîndu-se una din alta. mi-a plăcut mult-mult : " să-mi ia clipele și să le curgă pe pânza sub forma de așteptare, din deșert să facă o mare lipită de ocean, fără nici un țărm, unde să se odihnească floarea din teiu' etern....." aud și acum în ecouri teiu etern... teiu etern... teiu etern... fain și al doilea gînd despre orbii care văd pozele. super. continuă să scrii așa cum ai scris acest text și sunt sigură că vei avea mare succes. Katerynna | |
| = Ecaterina, | Maria Gheorghe [13.Sep.07 18:28] |
| daca-ti spun sincer ca nu-i o surpriza sa te vad pe pagina mea la acest text, tu ce-ai zice? Uite ce-ai zice: si tu ma citesti! Acesti doi orbi si o chitara cauta impreuna Adevarul, cel dintre doua ganduri, pentru o "istorie" cu mostenire. Nu este usor,...acel caine orb exista...si este un caine ghid. Inca nu stiu, dar poate la el se afla cheia...impreuna, sper sa afle si usa cea buna, inchisa spre o deschidere de vis... multumesc pentru vizita si ca n-ai trecut fara sa simti "teiu' etern..." maria | |
| = hm... | Alberto M. Popesco [15.Sep.07 03:28] |
| Al doilea gând: peste cinci zile, m-am întors în același loc. Din geantă am scos două fotografii și le-am dăruit celor doi orbi. Bărbatul cu chitară mi-a cântat ceva să-mi multumeasca. Îi plăcuseră foarte mult pozele... dacă era orb cum de i-au plăcut pozele, s-a inventat cumva un aparat foto braille? amical, | |
| = Alberto, | Maria Gheorghe [15.Sep.07 13:08] |
| s-o fi inventat, lumea inventeaza multe...ce, caine-ghid orb s-a inventat? ce-a fost, asa a fost...doar ca eu am zis ca i-a placut pozele...era vorba de increderea oarba pe care ti-o acorda cineva, tu il cinstesti cu adevarul....sau ii pacatuiesti c-o minciuna... poate se prefacea ca-i orb, vorba cuiva care a trecut prin asta...dar eu asa ii stiu pe amandoi...si nu i-am banuit niciodata de prefacatorie... multumesc de trecerea ta logica... tot amical, maria | |