| + rosu imperial | Dana Stefan [02.Oct.07 12:18] |
| ...si stările din roșuri din geometrizate flori, se suprapun dintr-o joacă alăturând, în felii așezate într-o privire multiplicată de șapte ori câte șapte. Povești târâte prin culori sticloase, dispuneri inventive decorând, suprafețe tăioase prinse în rozete, spații răsucite, transparențe arzătoare de portocaliu, alaturări de cercuri, încolăciri ce stârnesc imaginarul, vise, eliberări ale gândului printr-o simplă învârteală reflectă tot atâtea alte posibile lumi în alte posibile imagini... Din simplul joc al imaginarului, tu răscolești, jucându-te translucid, dicționarul de simboluri al oglindirii tale, stârnind imaginea unui anume anotimp parcă încastrat tenace într-o spirală pentru a multiplica memoria clipei, pe care să o așezi spre păstrare, iremediabil, în ființa ta.. Linea | |
| = rosul primordial | Bogdan Nicolae Groza [03.Oct.07 11:20] |
| Inceput foarte sugestiv, sententios, metaforic pana la esente. Ghemuirea e starea cea mai incompleta a existentei. Pt ca presupune o stare intermediara, intre a sta drept si a sta culcat. Poate de aceea fatul, in uterul viitoarei mame, e ghemuit, asteptand "eliberarea" indreptarea existentei lui la forma verticala. Asa si poetul, a intuit starea asta imperfecta in "palma stanga", stanga care este mai mult indemanoasa, ca sa zic asa, fata de dreapta care este mai meditativa, "inzestrata" cu virtutii spirituale. Strofa a doua e diferita complet de prima. E o strofa indreptata nu spre interior ci spre exterior, spre "cel care striga tinand soarele de brat". Adica un zeu solar, fiul lui Jupiter, care e rugat de autor sa-i "aducă aminte de tălpile-i desculțe", adica de a-i arata lui si implicit zeului ca e simplu si deschis spre cunoastere. De aceea, acestui zeu "i s-a facut sete". prea multa "adastare" la brat cu zapuseala soarelui, cu rasaritul si apusul lui, rosu, iti provoaca dorinta de racorire. Spiritualizat, autorul duce in mana dreapta toate culorile, de fapt, curcubeul, insa asupra "rosului" se inclina intotdeauna. Rosul e culoarea primordiala, a inceputului si sfarsitului, si, recunoscandu-i-se suprematia asupra celorlalte culori, e normal sa "te pleci dintotdeauna acestuia" Simbolismul intregului poem e unul solar si... mult mai mult, cu final optimist | |
| = rosul primordial | Bogdan Nicolae Groza [02.Oct.07 21:10] |
| Off, am scris un comenttariuu care nu s-a mai inregistrat :(( Revin,desi nu cu aceeasi acuratete ca in primul comentariu. Deci: prima strofa e interiorizata. autorul simte cum e sa fii in staree ghemuita, o stare intermediara si incompleta intre verticalitate si/sau orizontalitate, starea fatului in uterul mamei. Din strofa a doua insa, discursul dcevine exteriorizat. Autorul se adreseaza 'celui ce striga tinand soarele de brat" adica unui zeu solar, poate fiul lui jUpiter. Acestuia ii adreseaza o rugaminte; sa-i aduca aminte de talpile lui desculte, adica de simplitatea lui, de deschiderea lu ispre cunoastere, caci talpilor, numai atunci cand sunt goale, li se activeaza simturile dactile. Dar amintindu-i de faptu lacesta e de fapt o dubla amintire, pt ca si celui ce tine soarele de brat sa ia aminte la ce zice, la transformarea spirituala care are loc. de aceia zeului solar i se face sete. Si nu-i de mirare, avand in vedere ca sta alaturi de arsita soarelui, de apusul si rasaritul lui, de rosul acela puternic care mistuie totul. autorul, urcat acum pe o treapta superioara, duce toate culorile in mana dreapta, mana spirituala, prin excelenta. Dar de fapt poetul duce curcubeul, si se inclina rosului, adica culorii primordiale, a inceputului si sfarsitului de lume, culorii vietii si a pasiunii. rosul este suveranul culorilor, de aceea e zugravit adesea ca simbolizand soarele, in fazele lui de apus si rasarit. Poetul e constient de puterea acestei culori si, cum zice el, "ma plec dintotdeuna culorii rosii" Un poem cu multe simboluri, un poem solar, cu un final optimist. | |
| = rosu | Darjan Tanta [03.Oct.07 11:20] |
| Va citesc cu multa placere. Succes pe mai departe. | |
| = Dana Stefan | Mahmoud Djamal [03.Oct.07 16:12] |
| Dana stefan, iti multumesc de trecerea si pentru apreciere, onorat de prezenta ta | |
| = O citire insorita | Mahmoud Djamal [03.Oct.07 16:20] |
| Bogdan, multumesc de trecere si de aceasta citire insorita. Darjan, ma bucur ca te afli printre citotorii mei. Mult respect | |
| = Semn de pe scară | Gheorghe Pașa [07.Oct.07 15:40] |
| Un text plăcut, semn că și tu te afli "în inima punctului roșu/ acel punct care este tatăl tuturor punctelor". Final bun, stării de contemplație urmându-i adorația. Semn că din spectrul de culori al sentimentelor ai ales culoarea fundamentală - iubirea. | |
| = Gheorghe pasa | Mahmoud Djamal [07.Oct.07 18:01] |
| Pasa, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. onorat de prezenta ta | |