| = ... | emilian valeriu pal [07.Oct.07 11:19] |
| Poate ca alaturarea preeriei cu duzii si acel "iti vii toate plecarile" mi se par putin fortate. In rest, imagini surpinzatoare, atmosfera stranie de tandrete, acel "vino cu mine nebunule" m-a fermecat. Dupa parerea mea un text foarte bun. | |
| = pt dl Ciornei | Molnar Andreea [07.Oct.07 11:43] |
| O imagine bogata in acea invocatie a eu-lui: Vino, ingere! Ori poate fi muza care a venit tocmai la timp?:))) Spun la timp, deoarece expresiile au inmugurit deja in minte....Frumos | |
| = "Vino iar îngere" | Doru Emanuel Iconar [07.Oct.07 12:02] |
| Greu de făcut un comentariu urmând celor ce se pricep. Am să încerc totuși pentru că versurile mi-au plăcut. Sensibilă, caldă, tristeți, simplitatea cuceritoare. Pătrunde adânc, frumos in mintea mea. Îngerii v-au fost aproape. Am ales, desi tot mi-a plăcut: „nebunule tu care îți vii toate plecările îți amăgești orele și le spui zile îți pui săptămânile în palmă Nu, nu o să pleci nu atâta vreme cât orele ți le-ai făcut zile zilelor le-ai spus săptămâni în care iubești cât alții în toate cinci anotimpurile” Cu respect Doru Emanuel | |
| = sa nu mai vii ingere | Radu Tudor Ciornei [07.Oct.07 12:22] |
| http://www.poezie.ro/index.php/poetry/55620/index.html | |
| = comentariu | sebastian brei [07.Oct.07 12:26] |
| Un poem frumos, dar parcă nu suficient de inovator ca să impună (noi căutăm noul – baudelaire din memorie). O poezie neo-romantică - poate tocmai de aceea noutatea este pusă de la început între paranteze – care reușește totuși să creeze o stare receptorului și să se depărteze de clișee, iar aceste două reușite sunt poate cel mai mare merit al autorului. Desigur, apar idei precum comprimarea temporală (în ultima strofă – anii tăi se trec ca clipe etc) dar ele sunt redate astfel încât să se îndepărteze de clișeu (îți amăgești orele etc). Se poate vorbi și de un anumit limbaj poetic propriu, în interiorul căruia trebuie însă să pătrunzi. Nu poți să nu accepți duzii din preerie, dar să treci cu vederea amintirile unui colibri. De fapt, astfel de construcții sprijină starea transmisă și probabil nu pot fi acceptate decât în interiorul unui anumit tip de discurs poetic, pe care îlguști sau nu. Dacă aș avea, totuși, ceva de reproșat textului în sine (scris aproape impecabil), căci stilul de a scri astfel pe mine mă atinge prea puțin, acest reproș s-ar lega mai ales de versul “Ulise o să înceapă o pânză, Penelopa are ceva treabă în seara asta”, unde inversarea e redată parcă neatent. Penelopa are ceva treabă în seara asta îmi pare nereușit, mai mult, modalitatea de a spune asta parcă e dintr-un alt poem, făcâd notă discordantă aici. La final cred că ai vrut să spui “cinci anotimpuri”. | |
| = Emilian, Andreea, Doru. | Radu Tudor Ciornei [07.Oct.07 12:30] |
| Va multumesc dragi prieteni poeti pentru comentarii. Numai bine. Si vechilor prieteni le spun : buna dimineata. I'm back. For good. | |
| = Sebastian. | Radu Tudor Ciornei [07.Oct.07 12:34] |
| Sebastian : asta am vrut sa spun. Nici mai mult nici mai putin. Vezi linkul de mai sus. Multumesc pentru comentraiul elaborat. | |
| = scuze | sebastian brei [07.Oct.07 12:50] |
| citisem cu o virgulă pe acolo. iubești cât alții în toate cinci anotimpurile, eu citisem iubești cât alții în toate (ce iubești?) - 5 anotimpuri. | |
| = o schimbare de paradigmă | Tudor Negoescu [07.Oct.07 13:47] |
| Te așteptam să revii în peisajul agonic, doctore Nexus, cum îl așteaptă detectivul pe ucigaș să revină la locul crimei! Ai revenit un pic melancolic, un pic visător, un pic obosit, invocînd protecția îngerului păzitor, acest personaj desuet, repudiat cu vehemență de către lupii tineri ai noului val. Eu cred că această schimbare de paradigmă poetică îți va asigura acel echilibru interior, acea liniște după care tînjesc mai toți muritorii... | |
| = Dorunului | Radu Tudor Ciornei [07.Oct.07 14:30] |
| Sunt prada perfecta dragule prieten. Cam cum as putea sa ma schimb sa imi iau palarie noua in acest vechi trup ? Dar stii si tu : de ma voi intoarce pre multi voiti poeti am sa popesc eu :) | |