| = parere | Enache Ionut Laurentiu [03.Apr.06 11:57] |
| ai cateva greseli de typo batiste si pe timp nu-l doare suferinta . apoi, parerea mea, tu fiu al părinților tăi este un cliseu urias. parerile mele, sper sa nu fie cu suparare.. in rest, placut, cel putin sfarsitul să nu spui – prezent într-o rafală de săgeți îngerii te poartă pe brațe întrerupe fugitiv neputința este super.. cu apreciere | |
| = Mila Lui imbratisaza neputina noastra. | C. Nicolae pacatosul [03.Apr.06 11:59] |
| Maria, maretia lui Dumnezeu sta in marea mila a milostivirii Sale, iar a omului, in a fi constient de neputinta lui. Ce este cu neputinta la noi, este cu putinta la Dumnezeu, de aceea nu putem nimic decat cu El. Mila Lui imbratisaza neputinta noastra. Iarta-ma pentru indrazneala. Nu m-am putut abtine. Mi-a placut prea mult! . | |
| = îi stric planul pizmaș – mă iubește cerul | Maria Prochipiuc [03.Apr.06 12:36] |
| Ionuț Laurențiu – îți mulțumesc pentru atenționare și doar citisem de câteva ori, dar uite așa, mai schimb câte o literă poate îmi iese un cuvânt nou:) referitor la: tu fiu al părinților tăi mi se părea că doar eu am folosit, dar dacă tu spui că e un clișeu uriaș, vină cu o sugestie, te rog, și nu uita - niciodată nu e cu supărare, mă bucură foarte mult comentariile constructive, a lăuda e foarte ușor, mai greu e să vezi acolo unde mai trebuie ceva. Mulțumesc mult! Nicolae – așa este fără Dumnezeu nu suntem nimic, dacă uneori neputința ne covârșește, mi se pare că doar ridicarea privirii spre cer, de cele mai multe ori a neputință, revarsă peste noi binecuvântarea. Nu e nici o îndrăzneală e o bucurie, mai ales că te-ai oprit. | |
| = Maria | Raluca Oprita [03.Apr.06 15:05] |
| Sclipitoare imagine... din rădăcini adânci ale sufletului și cerului. Mulțumesc pentru bucuria de a te afla. Cu apreciere | |
| = ...Marie dragă, ngerii cu tine! | Corina Mirela Dumitriu [03.Apr.06 13:45] |
| „aveam nervii decupați în batise – lacrimi aș fi preferat patul acela să rămână alb fără conturul tău ne-am fi adăpostit prin scorburi să fim culegători de flori” Însă sub ploaia de petale și muguri noi, gâlgâie rana încă, Pocale ce nu se golesc deși se scurg mereu, mă-neacă să beau din vinul boabelor tale viață ... „rânjește veselă așteaptă - dama în negru face apelul să nu spui – prezent într-o rafală de săgeți îngerii te poartă pe brațe întrerupe fugitiv neputința” Când la ruleta rusească iar am avut noroc, Și-am ciocnit într-o strânsoare cu șarpele-ncolăcit eșarfă, Lumina se-capățânează să Mă cheme la dans cu fluturi. | |
| = Imi place continutul, dar cred ca ar fi buna o alta forma | Pandele Maricica [03.Apr.06 17:11] |
| Ma aobisnuisem cu Blaga... El avea un fel de muzicalitate in ceea ce scria, cu toate ca folosea versul alb. In ultima perioada, s-a renuntat parca la acel ritm interior al poeziei, ceea ce o diferentia de proza. Bine, cel putin, ca nu suportati, ca si mine, "matele" si "maruntaiele" utilizate din abundenta, mai nou. E un poem care se apropie foarte mult de proza, dar continutul imi place. Cel putin expresia "pe timp nu-l doare suferinta" mi se pare chiar foarte reusita. Nu ma pricep la comentarii, dar mi-am permis sa-mi dau cu parerea. Cu respect, Mari | |
| = "undeva e primăvară ' | Erika Eugenia Keller [03.Apr.06 17:18] |
| "moartea ciulește urechile înfuriată îi stric planul pizmaș – mă iubește cerul crucea e pentru cei albiți de vreme forța din mine se zbate fixez privirea spre Tine întind palmele să te cuprind – milostivire" Maria, tu scrii de la suflet la suflet, mult departe de forțări pentru a șoca, poezia ta este un izvor al pasiunii. cu drag, erika | |
| = pe timp | valeriu dandes ganea [03.Apr.06 20:00] |
| pe timp, nu-l doare suferința, așa-i, dacă și moartea ar fi prinsă de obsesia neputinței, rugăciunea ta ar ajunge mai ușor la EL, să lași așternuturile neatinse, să te muți în scorburi, atunci, poezia ar înflori din urma pașilor tăi printre stânci. Primăvara renaște aproape totul, poate împreună cu acestea însăși moartea. Pe curând | |
| = "dama in negru face apelul, sa nu spui - prezent" | Nuta Craciun [04.Apr.06 01:31] |
| daca invidiez ceva la tine (in sensul admirativ al cuvantului), este curgerea versului. la tine versul nu se rupe, nu creezi imagini izolate, exista un tot unitar cu imagini vii, care curg unele din altele, exista un fluid care te curge odata cu poemul spre calea unui "timp apus", in scorburi cu amintiri unde tineretea mai cauta raspunsuri, iar "dama in negru" are mult de furca cu dragostea de viata, cu dragostea de cer, de Dumnezeu, degeaba ciuleste urechile, ea nu e decat... o nastere in plus. admir lumina ta cum sta drept cu drag Anana | |
| = întind palmele să te cuprind – milostivire | Maria Prochipiuc [04.Apr.06 09:06] |
| Raluca - trecerea ta prin pagina mea e o bucurie, dacă ai reușit să culegi măcar o imagine și să pleci cu ea în privire e suficient pentru mine. Sufletele se caută uneori în neștire! Corina Mirela – Versurile tale sunt pentru mine ca o rază de lumină, muguri și petale, boabe de viață așezate la cina cea de taină, cu norocul parcă e altceva, poate doar dansul de fluturi să ne ducă spre lumea minunată a visului. Te-am simțit aproape aici, lângă sufletul meu și contează foarte mult. Versuri din versuri, asta îmi place enorm! Maricica – Nu înțeleg trimiterea spre Blaga și muzicalitatea în ceea ce scria… poate îmi vei da mai multe puncte de reper. Să înțeleg că poemul acesta e lipsit de muzicalitate, de ritmul interior? Da, așa este prin anumite versuri, dar aici e o muzică a unui clopot dogit, cred că doar cei inițiați o pot auzi, e muzica înserării. Mi-aș dori tare mult să-mi explici în ce sens se apropie de proză, e interesantă sublinierea ta, pentru mine contează orice părere. Erika Eugenia - de cele mai multe ori nu scriu eu, e o curgere din interior spre exterior, un suflet care se așterne cuvânt, ar fi bine să fie izvor, dar sunt momente când totul se închide sub mii de lacăte și este atât de greu să poți exprima. | |
| = liliacul pocnește în ciorchine goliciunea cuvântului | Maria Prochipiuc [04.Apr.06 11:24] |
| Valeriu - pe timp, nu-l doare suferința e o sintagmă pe care o folosesc prima dată, mi-a tot umblat prin minte și aici mi s-a părut locul potrivit, mă bucur că a fost sesizată, există în poemul acesta o rugăciune spusă într-un mod cu totul intuitiv, există acolo un vers care punctează acest lucru. Așternuturile neatinse au altă semnificație aici, e cu totul altceva, și așteptăm să înflorească poezia, chiar și acolo unde terenul e arid. Primăvara anotimpul Învierii, poate de asta iubesc așa de mult verdele! Anana – nu mă invidia că nu ai avea motiv, îți place ție cum curge și mie atunci când îl scriu, în momentul când mă întorc mi se pare că nu mai este al meu, versul curge de cele mai multe ori la mine în frânturi, fiindcă eu sunt o fire prea exaltată, dama în negru, am vrut să găsesc altă sintagmă care să definească moartea dar nu am reușit altceva, poate mai târziu, dragostea cerului asupra noastră, să renaștem cu noi și noi cuvinte, să le lăsăm în curgerea lor spre sufletele celorlalți | |