| = sângele-vânător și ochiul-țintă | Ela Victoria Luca [19.Nov.07 22:11] |
| scriu f succint, picându-mi des conexiunea, e a 3-a oară când încerc. nu mă pot împăca aici cu ochii de căprioară (chiar de merge pe registrul pradă-prădător) și nici cu geamul de termopan ce plâng cu lacrimi de sticlă. așa cum te citesc eu de ceva timp (mult), știu că alegi cu rost lucrurile și de aceea în logica ta poetică nu vreau să intervin altfel decât prudent. oricum, percep în acest text atâta luptă și atâta ferocitate a fiarei din eu/celălalt încât scrierea nu face decât să dezvăluie alte și alte mecanisme de apărare, mai mult sau mai puțin lăsate vederii. intoxicația cu cuvinte a inimii este fatală, mai ales când se combină cu un surplus de analgezic. Ela | |
| + și | Ela Victoria Luca [19.Nov.07 22:12] |
| mă iartă, era și stea | |
| = părere | ecaterina bargan [19.Nov.07 23:04] |
| și mie mi-a atras atenția acest text al tău. e scris cu nerv, forță. înclină spre cugetare, decifrare, gîndire. o vînătoare de suflet în ritmul pulsației. noaptea ca pradă, lacrimile de sticlă, înjumătățirea singurătății, intoxicarea de cuvinte și alte momente asemănătoare susțin imaginea întreagă, îi dau gust și miros specific sinklino spre devorare. vis dureros palpabil pe dinăuntru. coloana ideatică a întregului e constituită din accente/ nuanțe axate în jurul circuitului vînător-padă doar cu alte trimiteri ca sens. | |
| = pradă și prădător, vechea ipostază | ioana negoescu [21.Nov.07 13:30] |
| Ela, ai simțit bine. am avut câteva ezitări aici. am încercat să expun un dualism care se petrecea în mai multe planuri. desigur am patinat puțin acolo cu doctorul meu cu tot...:) îți mulțumesc mult pentru aprecieri. Katy, uneori e greu de explicat. suntem pradă și prădător în același timp între aceleași limite. fereastra care plânge cu lacrimi de sticlă, metaforă desuetă rău de tot, își are rostul în economia de jurnal a textului, vine de undeva dintr-o memorie în care un poem se năștea dintr-un copil. mulțumesc. | |