| = cam veridic | Mihai Robea [04.Dec.07 21:28] |
| in alienarea sa acest tablou, te citesc. | |
| + lume gregara | Bogdan Nicolae Groza [04.Dec.07 21:51] |
| Uite si altceva pe acest site decat poezie. Un eseu ce m-a surprins placut prin acuratetea observatiei unei anumite tipologii identitare. Demne de retinut sunt, in opinia mea, pasajele de inceput, aceasta descriere a insingurarii "În contextul colorat al globalizării, omul e supus la numeroase încercări și experimente care se dovedesc a-i fi nefavorabile pentru că își iese din sine, desigur, nu e vorba de o ieșire din trup dintr-un preaplin, ci de o însingurare pentru care întoarcerea-n peșteri ar putea fi chiar o blândețe. Această însingurare a omului o vedem zilnic fardată de teama de celălalt. O vedem zilnic pe stradă într-o societate în care urmărim pățaniile triștilor Columbeni din lipsa trăirii propriilor noastre vieți. Într-o societate în care nu mai e mult și vom inventa sângele care devine apă numai din avariția de a vinde chiar și perlele posibile ale scoicilor acelei ape." "Mulți aleg să nu își folosească numele lor proprii, ci porecle, nume de idoli, jocuri de cuvinte, alinturi, de exemplu [email protected], [email protected], [email protected] , [email protected] etc." si explica apoi de ce aceste nickname-uri, intr-o maniera proprie. Foarte plastic e pasajul " Chiar și acest „@” ne arată pe noi, parcă închiși într-un cerc autist, într-o singurătate alarmantă, labirintică" Frumos spus. Insa, piesa de rezistenta care face eseul puternic e finalul. " Prin adresele e-mail se vede singurătatea ca printr-o mască transparentă fața. Și ea plânge că n-are direcții. Niciodată nu mi-am închipuit că singurătatea e depistabilă în adrese. Poți fi la fel de trist pe strada Birlic pe cât ești de vesel pe strada Bacovia, dar pentru că adresele virtuale, față de cele locative ni le putem alege mai lesne, ne dăm de gol,ne dăm de neant. Nu mai e mult și ne vom reîntoarce în singurătatea peșterilor, ca asceții. Sau ne-am întors deja și nu ne-am dat seama fiindcă peșterile sunt conectate la internet?" Acest "Poți fi la fel de trist pe strada Birlic pe cât ești de vesel pe strada Bacovia" surprinde prin analogia si totodata inversarea personajelor pomenite. un Bacovia vesel pafre imposibil, iar un Birlic trist pare de necrezut. insa mastile oamenilor se dau jos si in insingurarea pomenita de autor, acestia isi arata fatza lor reala. Un text scris pe alocuri cu ironie, care insa spune multe lucruri adevarate despre lumea in care traim | |
| = LOL | Fluerașu Petre [05.Dec.07 00:05] |
| Acestea arată fără îndoială o problemă de personalitate, de identitate Eu zic ca arata pur si simplu niste oameni care se bucura de viatza. ;) @ - ei, asta e chiar marfa. Te invit sa citesti incepand cu decembrie ARCAD@ :D Sau ne-am întors deja și nu ne-am dat seama fiindcă peșterile sunt conectate la internet? ar fi super tare, iti dai seama, facem un LAN intre pesteri. LOL :D acum vorbind serios, globalizarea e o tendinta fireasca, iar oamenii trebuie sa se adapteze. Fireste, vor fi si multi cei care nu vor reusi sa faca asta, insa asta e viata. Pur si simplu, supravietuieste cel mai puternic. Pana la urma, tot ceea ce psihologii catalogheaza ca aberant, sar putea sa fie pur si simplu BANAL si perfect natural! :) sa vezi atunci revolutie. pe scurt, relax and get a life. adrese de mail, LOL!!!! petre | |
| = erata | Fluerașu Petre [05.Dec.07 00:17] |
| erata, s-ar dezlegat, evident. petre | |
| = hmmm | Darie Ducan [05.Dec.07 09:11] |
| da, ms de aprecieri | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [08.Jan.08 02:01] |
| Darie, am citit si eu. felicitari! textul de fata mi se pare un eseu foarte interesant... atat prin abordare(ca tema) cat si prin tratare... Bogdan a remarcat foarte bine nuantele lui... fara a fi sceptic(i) in fata problemelor si fenomenelor legate de globalizare, este bine sa stim, sa analizam si sa propunem, chiar, uneori, solutii... e un punct de vedere demn de luat in seama. discutia ramane deschisa.......... cu prietenie, | |
| = Petrut Parvulescu | Darie Ducan [22.Jan.08 09:44] |
| da,asa e, sunt lucrugrave pe langa care trecem zilnic,inevitabilele limbaje de lemn folosite zilnic,mimica, aceeasi, robotizarea, toate ne robotizeaza si ne fac chiar mai comuni decat ne facea comunismul. | |