| = SoP | dorin cozan [05.Dec.07 16:18] |
| unii dintre noi nu mor niciodata | |
| = dorin cozan | Adina Ungur [05.Dec.07 17:27] |
| Corect! Dacă ești iubit devii nemuritor! Nu știu însă dacă voi avea și eu acces la nemoartea asta. Mulțumesc. | |
| = etajul cinci e misterios | Cristi Marble [05.Dec.07 17:29] |
| forma textului parca iti fura privirea. vreo iluzie optica si nu ma prind io ? :)) mi-a placut imaginea apartamentului de la etajul cinci, unde se petrec atat de multe. | |
| = Cristi Marble | Adina Ungur [05.Dec.07 17:34] |
| :) Este un triunghi dreptunghic, în primul vers sunt cele mai multe cuvinte, în ultimul, cele mai puține. Doar că în pagina aceasta nu intră toate versurile din primele rânduri pe fiecare rând al lui. Dar pe o pagină de word, da. Mulțumesc pentru părere, mă bucur că ți-a plăcut oareșiceva. :) | |
| = imi place | Leonard Ancuta [05.Dec.07 17:43] |
| debarcarea de care vorbesti. e sugerata si de aspectul vizual... finalul ca hainele mi se pare bun. un singur lucru dec reprosat. prea multa cautare, e ca si cum ti-ai trece feelingul prin sita, ai schimba 7 ape si ai pune delikat. savoarea poate ca ar fi alta daca ai elibera monstrul fara sa+l inchizi in tarc. | |
| = Adina | George Daryoung [18.Dec.07 13:28] |
| Cred ca temporar toti avem acces la "nemoarte" dar cu timpul uitam si... Cu prietenie George | |
| = Leonard, George | Adina Ungur [06.Dec.07 02:22] |
| Hello Leonard, bucuroasă de vizită și că ai sesizat nuanța grafiei, din păcate, hainele cele negre chiar există și am senzația că doliul acesta, nu cel al hainelori, ci cel cuprins în ele nu se mai termină niciodată. Bună sugestia ta, cauză pentru care, iată că mă voi pune să scriu o variantă a poeziei. Bine că ai trecut! :) George, mai ales când suntem copii avem cel mai mare acces la ea. Uitarea e utilă și chiar își face treaba de minune în cazurile negative. Când trece dincolo și se instalează și pentru cele pozitive e rău, fiindcă putem fi fericiți și să uităm că suntem. Numai bine! | |