| = atat | silviu dachin [30.Dec.07 10:31] |
| dureroase "de ce"-uri... nici nu e sigur ca asteptam raspuns cand punem astfel de intrebari. teologic vorbind, dupa moarte e doar somn si atat. atat... | |
| = Eminescu spune: | Lacatus Daniel [30.Dec.07 13:08] |
| "Toți se nasc spre a muri și mor spre a se naște" Moartea e o nouă naștere, în altă lume, altă eră. | |
| + intoarcerea acasa | Bogdan Nicolae Groza [30.Dec.07 13:05] |
| tulburator poem. Hermeneutica lui e una vasta. Incerc sa descifrez sensurile de dincolo de cuvinte. "doamne, urc muntele de piatra/esti prea departe..." o escaladare dificila a intelectului inspre teritorii neprietenoase, reci, dure. Cu cat escaladezi cu atat te indepartezi de destinatie. E dureroasa aceasta urcare anevoioasa care nu duce nicaieri. In versurile urmatoare unesti elementele. Dumnezeu e carne, deci pamant, natura umana; gheata, structura minerala, apa, "simbol de pus sub haina" adica un medalion, o cruciulita, un "ceva" nedefinit dar cu puteri miraculoase, ca o amuleta impotriva raului. Intrebarea din finalul primei strofe e una metafizica "unde esti cand moare un om?" Raspunsul nu-l gasesti, sau daca il gasesti nu=l intelegi, si de aci dubla amaraciune. Plasarea schiurilor in poem e bine gandit. alunecarea pe zapada, la vale, iti goleste mintea de tot si te afunzi in meditatie, esti tu cu vantul, cu zapada, cu tine insuti, de aici si confesiunea " Pe schiuri gata să pornească prin păcate și colinde cântam colinde și vara cu atât mai mult acum când ne bate neaua-n ochi" Finalul e trist, tineretea curmata brusc, de neinteles. sufletul detasat de trup, in ascensiunea lui catre "prima vizita in cer' se racoreste i naripi de inger. trupul nu mai are importanta, suflarea ajunge inapoi la Creator. Unesti practic primul cuvant al poemei , "doamne" cu ultimul cuvant, aratand locul, "domiciliul" domnului "cerul" . e ca o intoarcere acasa a sufletului, ca o muzica ce il cheama inspre stele, si de aici gestul firesc pomenit in titlu, cel al "muririi cu zambetul in gura". Poate era mai indicat , "zambetul pe buze" dar tu stii cum ai dorit imaginea. Per ansamblu , un text reusit cu imagini care, cel putin in mine, rezoneaza. | |
| = Laura Șoltuzu | Teodor Dume [30.Dec.07 14:47] |
| Un poem curat, cu sufletul mereu acasă.Un poem care îndeamnă la meditație. Un poem îmbrăcat în alb fie vară fie iarnă cu imagini și metafopre de rezonanță. "acum ești carne/ și gheață și simbol de pus sub haină" și iată întrebarea durere- ecou;"Unde ești când moare-un om?" Un text de ținut minte. Felicitări! Cu sinceritate, Teodor Dume | |
| = a se citi | Teodor Dume [30.Dec.07 14:48] |
| metafore | |
| = Vesnica pomenire | carmen mihaela visalon [30.Dec.07 20:12] |
| Nu as fi scris aceste randuri daca poezia ta nu ar fi fost o exceptie fata de toate pretiozitatile care se publica in aceste zile. Primele versuri sunt intradevar remarcabile pentru ca ating simultan starea "celui care priveste" si a "celui privit" pintr-o invocatie imposibil de circuscris unui timp si spatiu mundan. Intalnirea cu Dumnezeu privita ca o experienta totala, deci ultima, ca o cadere in urcare este surprinzatoare prin personalizarea si universalizarea sa. Si chiar daca cea de-a doua strofa si titlul ar putea fi imbunatatie, pentru final pe care il percep ca pe un epitaf scris pentru toate fetele frumoase care la un moment dat devin vesnice si pentru prima strofa, te felicit si il felcit si pe Bogdan fara luminita caruia nu te-as fi descoperit. Cred ca prietena ta, acolo pe aripi de inger se racoreste si cu adierea curata a versurilor tale, care ai reusit prin poezia acesta sa ne transmiti vestea nemortii. | |
| = Prietenii sunt ca stelele, nu-i vezi mereu dar sunt mereu aproape | Laura Șoltuzu [30.Dec.07 21:49] |
| Mulțumesc Silviu, Daniel, Teodor pentru comentariile voastre așa de frumoase. Le iau ca pe niște sincere condoleanțe. Vă mulțumesc și apreciez gestul. Îți mulțumesc Bogdan pentru că ai căutat mai adânc și pentru timpul acordat comentariului, sunt plăcut surprinsă. Mulțumesc Mihaela pentru vizită și pentru cuvintele frumoase. | |
| = semn in semn.... | Petruț Pârvescu [31.Dec.07 22:20] |
| Laura, am citit si cuvintele nu au rost. sunt alaturi de tine si de totii viii si nemortii nostrii (vorba lui Carmen)... pe pamant si in cer. m/a impresionat poemul tau(Adevarat). cu prietenie, | |
| = Petruț | Laura Șoltuzu [01.Jan.08 21:09] |
| Mulțumesc Petruț. Ai un fel de a scrie care aduce mângâiere. La mulți ani, fericire pentru 2008 și mai departe. | |