| = La multi ani , 2008 | Erika Eugenia Keller [01.Jan.08 01:15] |
| te-am bucurat si vreau sa te bucur si maine scoicile si pietrele de Mare mi-s martore imi soptesc în orbitele sufletului "urmele roșii sunt peste tot sunt doar o pata de sange ce vobeste... | |
| = deja am început să visez | Tudor Negoescu [01.Jan.08 04:31] |
| orb am fost... mesjul tău îmi merge la inimă. deja am început să visez marea...și e colea, la o aruncătură de băț... spasiba! | |
| = ... | Ecaterina Bargan [01.Jan.08 08:30] |
| Se pare că noaptea asta magică a făcut orbul să vadă. Am fost oarbă și eu dar în dimineața asta Moș Nicolae mi-a luminat universul. Mă alătur tăcerii muntelui, mă alătur sufletului tău, mă alătur bucuriei tale. Dacă nu intri tu, nu intru nici eu în casă. Alergăm toată noaptea și dimineața pe plajă căutînd pietre și scoici după cu urmele roșii din zăpadă. | |
| + Remarcabilă! | Ioana Geacăr [01.Jan.08 13:14] |
| Inspirată poezie, foarte modernă dar și cu urme arhaice(după credința că se poartă roșu în noaptea dintre!)Discurs simplu, suplu, super! Doar în final ai o ușăară poticnire de exprimare, ca și când ai fi stat mai mult sau mai puțin în altă limbă (nu-ți stiu drumurile). Corect ar fi (e doar o părere): "de sub albul zăpezii urmele roșii vin peste tot." An bun și inspirat, iată că-ncepe bine! | |
| = auriu/argintiu | Ioan-Mircea Popovici [01.Jan.08 21:00] |
| Multumiri pentru gand si rezonanta. Simt astfel ca-n orbitele sufeltului exista si un suflet al orbitelor asa cum exista un suflet al plajei, al tarmului si-al muntelui. Sigur ca "vin peste tot" schimba sensul lui "sunt peste tot". Sub magia tridentului imposibil, cu da si nu in impacare, recunosc forma si sensurile Ioanei mai aurii decat argintiul formei initiale. Probabil ca si strofa a treia trebuia sa aiba cel putin patru versuri intrucat in versul 4 din primele doua am pus cate o piatra. Erika, Tudor, Ecaterina si Ioana, fara semnele voastre eram pe cararea pierduta. Multumiri si un an rotund, precum zic cifrele sale. Poate-mi spuneti voi care e floarea anului care a trecut... | |
| = Iann, | Dana Banu [02.Jan.08 10:38] |
| cu siguranță poezia ta de aici e rezultatul unui moment de grație, un moment de autentică inspirație un text echilibrat, fără excese, senzual și în același timp de o gravitate aurie, de o sobrietate nostalgică și cuceritoare da, o poezie cu un colorit desăvârșit, ai stil și tu știi asta, nu îmi rămâne decât să te citesc mereu cu aceeași atenție și plăcere elian | |
| = "Părea că dintre nouri s-a fost deschis o poartă..." | George Pașa [02.Jan.08 18:02] |
| Rana era la vedere, întunericul s-a risipit dintr-o dată și lumina și-a făcut loc. Urmele nu se șterg, pentru că există în inima însăși a fiindului, în pulsațiile de dincolo de vedere. Ritmul rămâne se pare necunoscut, dacă nu vom deschide ochii sufletului. Mai ales că pe Plaja cu suflet "de două zile avem regină/ și nimeni nu vede". | |
| = Corectare și rugăminte către editori | George Pașa [03.Jan.08 04:04] |
| Corectează, în versul 4, strofa a doua "să se termina". Corectez și eu titlul comentariului: "Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă..." (M. Eminescu) Rog pe editori să șteargă unul dintre comentariile mele, pentru că au același conținut. Mulțumesc! | |
| = la mulți ani | Floriana Vîntdevară [03.Jan.08 13:16] |
| starea de "orb" este printre cele eterne, nu coexistă în toți concomitent, nici măcar în "eu", însă respiră odată cu omul și moare dincolo de lume. suntem orbi zilnic în ceva ce privim cu ochi. jocul cadrului, mare,munte desemnează un spirit omniscient între el și ea. eu văd urmele roșii... te-aș înstela, dar nu am cu ce. | |
| = acolade epistolare | Ioan-Mircea Popovici [05.Jan.08 08:11] |
| printre nouri trece luna jocul ei ca de fecioara/ zi de zi-n intarzaiere, cam de-o oara, intr-o doara/ si cand toate par ca-s spuse si numicul prinde rost/ vine tarmul, sparge valul. tu te-ntrebi: a fost? n-a fost?/ iei apoi un bici din trestii impletit din versuri fine/ si-ti legi sania cu renul cautand carari aplpine/ e facil? e gand prea tandru? e o rima ce-a mai fost?/ intra tu-n firescul vietii si de poti sa-i dai alt cost. am raspuns, precum ecoul, unui strigat de pe dig/ cand in briza dintr-o vara, tu-l strigai pe Pipirig/ te-as minti dar prea se vede ca orbirea-i din povara/ care eu o fac sa cante si-i fac rostu-n care zboara/ de aici, din locul tainic, Tymp de spatiu, loc de timp/ se aude iar cum latra si cum canta... (imp)/ Carul Mare-n loc se-nvarte, ursii joaca in colind/ eu cu machedonul vesel tregem acolade-n Pind/ si-n algebra cea trinara intr-o logica mai blanda/ ducem gandul impacarii unei vieti trecand bolanda/ o epistola cu (Y)-ci si cu gerul Bobotezei/ isi uschi din gand catrenul incifrand icul spetezei si de-ar fi sa-ti spun povestea folosind un inceput/ as lua peronul garii si-as incepe-o cu un mut... Vorba Floriannei. Te-as insela, dar nu am cu ce. Chiar asa s-a intamplat | |
| = cum au crescut | Maria Gheorghe [05.Jan.08 16:31] |
| ai ratacit intre scara si seara rostogoliri de pe scara mai aduc gandul spre tine astept ecoul tacerii ca albul zapezii de pe umerii mei iti dau gandul asta de-mi aduci un pumn de socici de la Zidul Alb sa-mi spui cum ajungi acolo sa vad cat au crescut scoicile si pietrele... | |
| = Ioan-Mircea Popovici | Teodor Dume [05.Jan.08 17:43] |
| Un poem bun, echilibrat, cuceritor, demn "urmele roșii pe albul zăpezii/nu-s de unde crezi tu..." Cu sinceritate, Teodor Dume, | |
| = o suflare | Fluerașu Petre [07.Jan.08 03:05] |
| Ioan, felicitari pentru alegerea titlului, imaginea este foarte puternica, iar repetarea ei in finalul poemului te ajuta sa sugerezi o stare aparte, o profunzime greu de atins. reusesti sa iti surprinzi si sa iti fascinezi cititorul, iar asta este foarte bine. din partea mea, felicitari pentru un poem cat o suflare. petre | |
| = Cercul lui Yann(elis) | Ioan-Mircea Popovici [07.Jan.08 06:33] |
| azi e ziua-n care duhul pogorase pe pamant/ sa se faca-n frunza gandul, sa-l boteze pur si sfant/ si sa bucure faptura de un grai in care omul/ isi inalta iarasi trupul, tinand ramuri pline pomul/ imbatandu-se-n lumina si-n culorile din cer/ orbul vede iar lumina fericit de-un alt mister... Petre, multumesc pentru piatra ta pe care voi inalta Turnul de pietre si scoici intr-o nota de complementaritate Turnului de abanos al amicului Fowles. Teodor, asa-i. Urmele rosii pe albul zapezii au in ele semnele care nu se vad. Sunt precum pestele-n ploaie de la fantana lui Ion Titoiu, din Peninsula. Maria, tu esti precum Sfinxul care pazeste piramida si pietrele si scoicile din desert le completezi cu frunze, petale si nisip, si le tii la un loc cu apa cea de toate zilele. Ai grija de batrana GenON... IN ea este povestea asteptarii, mereu insetata, intr-un continuu Craciun. Anul Craciunului este ca si anul florii. Zilnic ii dai din ceea ce n-ai, cum ar spune Parintele Isihie... Iau cercul vostru, pentru ziua de azi, si-i spun cercul lui Iann. Acum se vede altfel spusa amicului Zelkanu: Cu inchisele deschise si deschisele inchise, calaresc din nou pe plaja spre ecoul cu licorna... | |
| = Urmele rosii pe albul zapezii (Pierres et coquillages) | Maria Gheorghe [25.Jan.08 19:29] |
| din gandul fara ambitie si cost aparura urme rosii pe limba lui Voltaire... Les traces rouges sur le blanc de la neige (Pierres et coquillages) même si tu est aveugle maintenant tu verras… j'ai été moi aussi aveugle et aujourd'hui je vois depuis deux jours nous avons une reine et personne ne la voit les traces rouges sur le blanc de la neige ne parviennent pas d'où tu les imagines cette montagne sera notre montagne tu m'as donné le bonheur et je ne veux pas que ce bonheur finisse tous les invités attendent… si tu ne viens pas je refuse entrer dans la maison je resterai toute la nuit sur la plage ou sur la digue, dans les orbites de l'âme où nous cherchons nos pierres et coquillages en dessous du blanc de la neige les traces rouges sont à perte de vue | |