| = George Pașa, ritmuri discrete... | Teodor Dume [19.Jan.08 10:58] |
| tic-tacul e cel mai supărător fenomen din viața noastră căruia nu-i putem pune piedică, e uneori supărător și alteori dulce-așteptat... "și poți să îi strici mecanismul, poți să dărâmi și-un perete,/în zori,în amurg și în noapte, el bate-va-n ritmuri discrete" mult adevăr...precum ni-i și viața, discretă... Emoții și trăiri... Cu sinceritate, Teodor Dume, | |
| = bun | Vasile Mihalache [19.Jan.08 11:00] |
| Consider acest poem o miniatură reușită, unde spiritul poetului a reușit o concentrare mai îndelungă și în adâncime. Sună destul de frumos, mai ales prima strofă. Nu cred că este necesar deocamdată să forțezi în poeme construcții de acest fel "mereu 'n-așteptare". | |
| = George Pasa | Radun Gabor [19.Jan.08 14:47] |
| Oricine ar dori sa poata sa opreasca timpul, acest timp care se scurge vizibil peste fetele noastre, lasand urme de riduri pe frunte si cearcane.. fiecare din noi,am dori sa traim cat mai mult, sa infruptam din viata tot ce ne place, din viata aceasta cu bucurii si tristati, sa pasim usori cat mai mult spre vise si impliniri fericiti... bun poemul tau... Cu stima, Radun | |
| = poem... | ioana matei [20.Jan.08 12:07] |
| cu un anumut ritm al timpului, parca eminescian...armonii deosebite ce poarta in inima curgerea...intr-un spatiu "vizibil"... doar curgerea inimii poate sa masoare cu alt timp...in timp netimp..unde clipele pot incremeni sau pot crea universuri de sine-statatoare... "viitorul și trecutul sunt a filei doua fețe vede-n capăt începutul cine știe să le-nvețe"... tic-tac, tic-tac, tic-tac!... salutari poetului, | |
| = Răspunsuri | George Pașa [21.Jan.08 23:12] |
| Teodor, așa e, poate că sintagma "ritmuri discrete" e singura valabilă din text, zic eu. E și altceva aici, dincolo de obositorul motiv al trecerii, ținând de o realitate mult mai concretă. Vasile, sunt conștient de acea forțare, dar am dorit prea mult: să păstrez și ritmul, măsura, și ideea. Radun, într-un fel mă nemulțumește acel "reușesc dup-o aprigă muncă", e o construcție ratată, dar nu mai schimb nimic, nu mai contează. Ioana, cam departe de ritmurile și ideile eminesciene, poate numai trăiri asemănătoare, cum au toți oamenii, de altfel. Tic-tac, tic-tac! Salutări! Vă mulțumesc pentru atenția nemeritată acordată unui text banal. | |