| = Brașovul vechi, trezit de-o adiere | Maria Prochipiuc [21.Jan.08 20:26] |
| Frumusețea peisajului descris în versurile de aici, te duc fără să vrei spre lumea, care, ți se aștene la picioare. Așa cum bine spune poetul, cu ochii închiși poți visa, dar visul acesta e a unei realități pe care a parcurs-o apoape zilnic, măsurată cu pasul, cuprinsă în privire și așezată sub formă de imagini în minte ca apoi să le coboare în inima, iar azi când preaplinul își cere soarta, versurile se destramă din inimă și se aștern pe pagini, pe pagina unui oraș numit Brașov. Recunosc drumul l-am făcut de câteva ori și azi citind versurile, filmul se derulează în fața ochilor mei. E o mare bucurie! | |
| = Maria | Adrian Munteanu [22.Jan.08 08:08] |
| În cadrul proiectului meu cu desfășurare anuală, am considerat că măcar un colțișor merită ocupat de orașul natal, cel care mi-a dat dreptul să ies la lumină și să viețuiesc, cu bunele și relele lui, cu gradul lui de influențare a realității și devenirii, cu vina lui la constucția sau disoluția individuală. Sigur că privind cu ochiul celui obișnuit cu peisajul, haina în care este îmbrăcat fiecare text are nota ei subiectivă. Sper însă să mai rămână loc de taină și pentru cel care intră pentru prima oară în contact cu spațiul descris. Mergem înainte. | |