| = da | Lory Cristea [11.Apr.06 07:07] |
| ,,eu râd indecent paradoxal dau ca un mânz rănit din copite când simte sfârșitul în glonț`` iata!... o poeta Lory | |
| = sau poate cand mor fluturi se face joi... | Florina Daniela Bordieanu [11.Apr.06 09:28] |
| Stiai ca voi veni aici, Daniela, nu-i asa? Stiai.Cumva stiai. Titlul cu joi si cu ingeri... L-am adulmecat si m-am asezat intre cuvinte, incercand aduceri aminte de mine insami uitata sau neuitata. Urmele pasilor mei. Nisip. Vremuri. Propria mea fantoma. Uneori ma sperii, alteori rad. Insa niciodata nu reusesc sa prind clipa aceea. Cea care ma poarta "cu talpile alunecand pe alt cer". Urmele mele pe aici sau aiurea... Nu ma pot opri sa nu le matur cu gandul. Si puhhh. Huhhh-puhhh. Vraja de copil, desi "nu mai am unghii lungi". Doar fantoma mi-o pipai fara sa tremur. Poate mi-ai mai citit cuvintele astea. Poate nu. Dar joia ...ingerii nu au aripi sa zboare. Au aripi fiindca au nevoie sa le ploua pe pene. Dar e mult prea complicat pentru mine azi, joi, sa inteleg. Era o vorba ca joia mor fluturi si apoi am uitat daca e adevarat ori ba. Probabil ca nu. Sau poate cand mor fluturi ziua se face joi... Asa o incurcatura prin vocabulare. Caut o poteca..Eu nu o stiu dar talpile mele poate da. | |
| = epilogul meu...o alta zi. | Florina Daniela Bordieanu [11.Apr.06 09:31] |
| si continuarea, venita intr-un alt text pe care l-am retras nu demult * când încă mai știam să umblu prin vocabulare scriam ușor acum e ca și cum rup din mine cuvinte niste pene să îmi fac un cuib dar bate vantul prea puternic noaptea e prea neagra și atunci mă așez și beau un ceai descântând în gând cuvinte pe care niciodată nu le-am știut nu le-am învățat nu le-am mirosit și încerc să fiu fericită ziua de joi a fost vândută deja urmează o zi de post apoi nu mai urmează nimic fiindcă sâmbăta și duminica nu mai urmează nimic sâmbăta și duminica fugim spre neființa noastră aproape de îngeri dacă există îngeri dacă nu există îi visăm o clipa pentru a îi crea apoi îi ucidem lunea înecându-i în marea noastra derută dar lunea se întâmplă rar o data în viață epilogul zilei de joi, daniela-ela. epilogul meu. ma iarta pentru ca ti-am napadit pagina. dar titlul acesta al tau...e o vorba atat de draga mie. mi-e draga dintotdeauna-zilelor-de-joi. multumesc pentru clipa, pentru memento. | |
| = Lory, Daniela | Ela Victoria Luca [11.Apr.06 09:37] |
| Lory, e locul unde tensiunea interioară era maximă, în poezie. Acolo te-ai oprit. Și e nedrept, în sensul onotologic al termenului, nedrept să simți deja atât de intens acel moment, tu, la anii tăi. Știu, îmi vei spune că simți de mult mai demult. Mulțumesc. Danielă-Florină, m-ai făcut să mai decupez o fantomă din mine. Nu știam că îți sunt atât de știute clipele de joi, când "fluturii" mor. Sau cum orice zi de-a moartea se face joi. La mine este o intersecție între real și literar: real, mulți mi-or murit joia. Literar: adolescentă fiind, am citit o carte, demult asta deja, "Joia mor fluturii". Nu mai știu autoarea, mi-au rămas însă vii pasaje întregi din carte. Nu mă miră, nu mă mai miră de la o vreme, interferențele în subtil cu anumite suflete. De aceea "Caut o potecă... Eu nu o știu, dar talpile mele poate da.". Am străbătut cu tălpile același cer. :) Ela | |
| = ... | Ela Victoria Luca [11.Apr.06 09:38] |
| mulțumesc pentru întregul lăsat, Danielă, acum pot avea o certitudine a interferențelor. :) | |
| = Ela. | Gelu Diaconu [11.Apr.06 10:01] |
| Mi-am adus aminte că Traian T. Coșovei i-a spus lui Mircea Cărtărescu odată că ar trebui să atașeze la fiecare poem publicat câte o lamă, ca să-și taie venele invidioșii. Deși mie în esență nu îmi place ideea, pare prea sângeroasă, cred că ai putea să faci acest experiment, adică să atașezi o lamă la poemele tale, iar această lamă să-i vizeze pe pseudopoeții care nu-și mai încap în fire de atâta geniu dar care de fapt sunt angrenați în fabricarea de producții manelistico-belicoase cât se poate de îndoielnice. Mereu cu apreciere, scuze pentru divagație, dar știi și tu cum este când vezi ceea ce vezi și îți vine să te tot duci. Mulțumesc pentru o lectură plăcută. Gelu. | |
| = Gelu | Ela Victoria Luca [11.Apr.06 11:20] |
| Cred că cel se se transformă, se metamorfozează frumos în al său decor interior, cu timpul aduce poezie poeziei și viață vieții. Eu cred în poeți, fiindcă de felul meu cred în nesfârșitul spirit. Mulțumesc pentru crezul tău. Ela | |
| = De joi pana mai apoi | Andu Moldovean [11.Apr.06 12:07] |
| Un poem care mizeaza, desigur, pe impresionarea cititorului, Elei incepe sa-i iasa aceasta "schema" din ce in ce mai bine, odata cu renuntarea la o anume raceala hai sa o numesc "egoista". Daca ar fi sa-mi spun o parere si eu pe aici (ca doar de asta ma aflu aici acum, nu?) ar fi ca debutul poemului lasa de dorit, acea plasare a lui "perfect" dupa "linii" intrerupe lectura intr-un aparent dezacord, referindu-se la verb si nu la substantivul care il precede. Apoi ma gandesc ca acest dezacord isi gaseste motivatia in substanta poemului, dar nu, poemul in rest curge in imagini firesc inlantuite una in alta. Metafora cu joia si fluturii este poetica, dar are niste conotatii probabil personale si diminueaza din forta de transmitere a mesajului catre cititor, autoarea se plaseaza, folosind aceasta metafora, pe o reduta la care esti obligat sa privesti de jos in sus si sa exclami "tiii... ce mare e"... si cam atat. In general, o lectura placuta, Bobadil. | |
| = Andu, de la Ela explicitare | Ela Victoria Luca [11.Apr.06 12:29] |
| Andu, mă faci să mă explicitez, ceea ce nu îmi place: citește cu atenție, nu e vorba de linii perfecte, ci de modalitatea în care se trasează liniile (perfect, imperfect). Dacă tu vezi dezacord, este fiindcă eu am lăsat să se vadă dublul sens, iar tu ai ales atributul, nu acțiunea și modalitatea ei de a fi. O altă explicitare este titlul scris în italice, prima oară fiind în ghilimele, fiindcă este de fapt citat titlul unei cărți, din câte am scris și în comenatriul către Daniela Florina. Și a treia explicitare: oricât de metaforic, de științific, de abstract, de simbolizat am scrie, ceva personal tot lăsăm. Ceea ce nu cred că este de acuzat, acesta este de fapt travaliul creator, o perlaborare, o secundarizare, o metamorfoză a tot ceea ce există inconștient sau conștient în noi. Nu cred că joia poate fi transformată în acuză. În plus, dacă era atât de "personal" textul, l-aș fi încadrat la rubrica respectivă, fără nici o reticență. Mulțam pentru că m-ai scos din eticheta "egosim"-ului creatorului. :) Ela | |
| = reAndu | Ela Victoria Luca [11.Apr.06 12:34] |
| ia uite cum ar fi inversat, dar nu vreau deloc sa inversez: trasez perfect linii peste moarte (o hasurez, na) Ela | |
| = am găsit... | Tite Florin [11.Apr.06 12:42] |
| Catina Oana - "Joia mor fluturii" , Bucuresti 1987 Cu surprindere am găsit cartea și în biblioteca UTCN, ce are în principal cărți pentru domeniul tehnic. " v era numele mamei de aceea nu îmi cere să trasez linii perfect peste moarte" Cu bine Florin | |
| = Florin | Ela Victoria Luca [11.Apr.06 12:43] |
| Mulțumesc, nici nu știi cât. Eu am citit-o la un an după apariție. :) Îmi place cum cauți prin biblioteci virtuale sau reale. :) Ela | |
| = ela | mircea lacatus [11.Apr.06 15:18] |
| victoria daca facem o socoteala...asa zece pagini ori cel putzin cincizeci de texte fac cel putzin sase sute de poezii..plus de cel putzin zece ori mai multe comentarii...se aduna o cantitate insemnata de material care poate rivaliza cu orice mare autor al lumii daca mai tzinem cont ca esti tanara si in plina fortza si daca vei scrie in acelasi ritm inca vreo douazeci de ani...vei pune in genunchi pana si marea literatura orala a indiei plus alte cateva culturi pierdute...asadar eu itzi recomand sa mai iei o pauza ca o metitzi cu prisosintza du-te la munte plimbä-te in natura mai asculta si tu cantecul pasarilor si susurul izvoarelor o doina din caval si o toaca de biserica... si vei vedea ca o vreme nu mai inghitzi coconi fie si ei pui de curca... cu toata dragostea... | |
| = Memento | Andu Moldovean [11.Apr.06 14:57] |
| Raman la parerea ca exprimarea "sa trasez linii perfect peste moarte" genereaza o suita de ambiguitati nepoetice. Daca tie iti suna bine ok, eu gata, am tacut. Ma duc sa ascult niste Lisa Stansfield (treat me like woman, desigur :-) Bobadil. | |
| = Mircea, Andu | Ela Victoria Luca [11.Apr.06 15:40] |
| Mircea, scriu de foarte mult timp. Ce se vede pe site e nimica toată. Și iubesc deopotrivă natura. Dar asta e viața mea personală. Și e doar alegerea mea ce fac cu ea. Andu, am înțeles perspectiva ta, sper că și tu ai înțeles-o pe-a mea. văd că mă tratezi - peioratvi cumva - ca pe-o femeie. Dar nu-i bai, nu ai fi singurul. :) Spiritualitatea este esențială, indiferent că se întrupează la masculin sau la feminin. Nu cred că inversarea aceea este nepoetică, iar dacă este, mi-o asum. Nu ar fi prima dată când o folosesc. îmi pare rău că tocmai aici deranjează simțul tău poetic. Eu te tratez ca pe un spirit înalt. Așa am prins obiceiul. Mulțumesc pentru memento, stau bine cu memoria. Ela | |
| = eh-rata | Ela Victoria Luca [11.Apr.06 15:42] |
| peiorativ, desigur | |
| = Ela, | keller victor-theodor [11.Apr.06 18:28] |
| Asa este, tu nu ai cum sa trasezi linii perfecte peste moarte cand litera V e in corpul si inima ta, adica in tine "ei și ce mamă nu am unghii lungi nu am dinții detartrați nici colți pentru cruzime sunt oarbă e suficient pentru oameni" Ela, in poemul acesta tu vrei sa spui ca nu accepti sa vezi rautatea din oameni si iti spun asta fiindca eu am invatat la religie ca daca cineva te ia de fraier e problema lui deoarece constiinta lui este oglinda lui Dumnezeu. | |
| = Teddy | Ela Victoria Luca [12.Apr.06 09:51] |
| În versurile de mai sus tu ai văzut că pot trasa perfect linii, cercuri, spirale, orice peste moarte, ca să nu o mai văd. Însă cu răutatea oamenilor Teddy cred că e mai greu, orice aș trasa, oricât de perfect, tot o văd. Așa e de când lumea. Mi-e greu să accept răul din om decât moartea. Dar nu am de ales, în cele din urmă, iertăm cu măsură și știm că moartea este și ea parte din viață. Mulțumesc mult. Ela | |
| = Petica, Prevert et Ela,sans doute, elle meme | felix nicolau [12.Apr.06 22:14] |
| Ela,dupa cum vezi,apar si eu cu intarziere levantina.Am vrut insa sa asimilez cum trebuie substanta ta poetica. Cand am deschis volumul tau m-am gandit, cum era si firesc,la Stefan Petica cu Fecioara lui in alb. Exista si la tine un simbolism al puritatii exprimate prin nuante de alb.Dar mai este si o feminitate a exprimarii care te aduce adesea aproape de cantec. Desi nu esti adepta imaginilor sau formularilor socante, nu reusesti ,totusi,sa-ti plictisesti lectorul. Si asta pentru ca nu lungesti la nesfarsit si nu te imbeti de cuvinte.Nu-ti place atat sa te asculti,cat sa te canti si sa te incanti. Daca o sa reusesti sa te tii departe de patetism si de sentimentalism desfasurat, cred ca te vor citi cu placere si cei firoscosi si cei care suteaza direct pe poarta. Mai am de citit inca, dar imi place ce citesc si cu siguranta voi citi integral,ceea ce mi se intampla rar in ultimul secol | |
| = gracias, Felix | Ela Victoria Luca [12.Apr.06 22:18] |
| Am reținut mai ales ce am de adunat, să nu mai dea pe-afară. :) Deja am luat măsuri interioare în ultimele 2 luni, după ce am primit anumite păreri ale criticilor. Și am început să mă înfășor și să nu mai cânt atâta pathetica. Mulțumesc, chiar însuși faptul că poți parcurge un volum întreg fără să îl lași deoparte spune mai mult decât își închipuia umbra umbrelor mele. :) Ela | |
| = que sea come dices | felix nicolau [12.Apr.06 22:47] |
| nu glumesc,am un milion de buchi incepute si am intrat in faliment cu ele. Daca imi dai asa carti bune nu stiu unde o sa ajung,mai ales ca eu prefer sa fiu dur.Dar daca n-am incotro... | |
| = felix | Ela Victoria Luca [12.Apr.06 22:51] |
| știu, știu că nu ai glumit, nici eu nu am glumit când am spus despre temerile mele din umbră. acesta nu e un volum de librărie, nu va fi vândut. e doar o încercare. la următorul sper să fiu mai aproape de autentica poezie. mulțumesc, impresia ta este în acord cu alte impresii critice, rămâne să mă decid și eu spre dezvăluire. :) Ela | |