| + Să intre faima unor vremi nescrise - e zi de 24 ianuarie | Maria Prochipiuc [24.Jan.08 14:46] |
| Pasiunea pentru cuvântul așezat în fluxul versului are o mare importanță, lejeritatea folosirii lui, indiferent dacă este un sonet de dragoste, unul de peiasaje, altul de realitățile înconjurătoare, face din orice moment o bucurie. Citesc aici la tine și îmi aduc aminte că am ajuns acolo, la acea biserică, e un fel de pelerinaj al cititorului, mai ales a celui ce vrea să colinde Brașovul însoțit de sonetele tale. Sonetul în complexitatea sa, poate cuprinde o gamă variată de manifestări, citind și recitind, îți dai seamă, că totul vine nu numai din construcția rimei și a ritmului, ci mai ales din suflet. În versul acesta e pus sufletul celui ce trăiește printre cele descrise aici. Remarc: Mihai Viteazu-n prag, într-o firidă ...Priviri de sfinți, decise, Îmi par că sfarmă vremea cu obidă Dar tu-n înalturi neclintit mai crezi. Construcții deosebite, ce îți desenează imagini pe care le poți percepe cu ochii minții. Semnul aprecierii sonetelor închinate Brașovului, câte am citit până acum. Uite poate așa, ca un fel de a ne da mâna peste munți, ca semn al unirii ai venit azi cu acest sonet, pomenind de un alt domnitor al unirii, își dau mâna peste veacuri, Mihai Viteazu și Al.Ioan Cuza, în ceas de sărbătoare a neamului nostru. Și pentru bucuria acetui moment, toată aprecierea mea! | |
| = Maria | Adrian Munteanu [27.Jan.08 15:14] |
| Cer iertare pentru răspunsul întârziat, datorat de probleme ale calculatorului. Sper ca aceste sonete să păstreze dramul lor de atractivitate atât pentru cei care cunosc locul, cât și pentru cei care pornesc în călătoria imaginară pentru prima data. În fond este o parcurgere cu un însoțitor care își lasă în palma turistului/cititorului toată aroma călătoriilor sale prin timp. Este un parcurs văzut, întradevăr, cu ochii minții și cu trăirile reînoite și recuperate din măruntaiele deceniilor trecute pe lângă tâmplele celui ce s-a încumetat să lase un semn. | |