| = Mahmoud Djamal, primul strigăt... | Teodor Dume [26.Jan.08 16:45] |
| Ca de obicei un poem împlinit, mesaj, continuitate... "doar atunci/ îmi voi desface palmele/și voi bate din aripi/continuu/în inima ta" Text citit cu plăcere Cu sinceritate, Teodor Dume, | |
| = Teodor Dume | Mahmoud Djamal [26.Jan.08 17:01] |
| iti multumesc de citire si pentru apreciere. cu stima | |
| = mi-a placut | Cristina Sirion [26.Jan.08 20:26] |
| Mi-a inspirat ceea ce spunea Da Vinci despre sculptura, ca formele exista in piatra dintotdeauna, sculptorul le scoate doar la iveala. Apoi, genialitatea e intotdeauna simpla. Nu merg pana acolo, dar m-a uimit cum ai reusit atat de simplu sa scoti frumusetea asta la iveala. Cel putin pe mine m-a atins. | |
| = Cristina Sirion | Mahmoud Djamal [26.Jan.08 21:10] |
| incantat de trecere, iti multumesc pentru apreciere. te mai astept cu respect | |
| = frumos | ioana bolba [26.Jan.08 21:17] |
| faci ce faci si atingi acea coarda care ne face sa tresarim..si chiar reusesti sa surprinzi inefabilul..si chiar iti vine sa taci si adulmeci doar trairea. ai reusit sa faci ca acesta seara de sfarsit de saptamana sa-si atinga coarda sensibilitatii si a iubirii. cu drag de dragul cuvintelor tale | |
| = Raspuns | Mahmoud Djamal [27.Jan.08 08:26] |
| ioana matei, Lacatus Daniel, ma bucur ca v-a placut poemul, va mai astept cu drag Djamal | |
| = ioana bolba | Mahmoud Djamal [27.Jan.08 09:35] |
| ioana, iti multumesc de citire si pentru apreciere. ma bucur nespus de mult c-am reusit sa-ti fac seara de sambata sa-si atinga coarda iubirii. incatat de vizita numai bine | |
| = cine naste si cine este cel nascut | Stancu Marius-Iulian [27.Jan.08 17:40] |
| Un poem plin de sensibilitete a carui dulceata reuseste sa nu ma imbolnaveasca de diabet...Mi-a placut in mod special ambivalenta dragostei din text in care nu se stie cine naste si cine este cel nascut. | |
| = Stanu Marius-Iulian | Mahmoud Djamal [27.Jan.08 19:14] |
| Stancu, iti multumesc de trecere si pentru semn. cred ca este prima ta vizita pe pagina mea esti binevenit oricand | |
| = îmi voi desface palmele | Maria Prochipiuc [28.Jan.08 00:25] |
| e o forfotă mare miliarde de păsări se adună în stoluri în palmele mele – Un poem concentrat, chiar dacă versurile sunt foarte scurte, semnificația cuvintelor și înțelesul lor au un mare rol aici. E o forfotă mare – momentul când totul capătă alte dimensiuni, când parcă și cerul își trimite spre palmele ce cuprind, spre palmele ce simt și mângâie miliarde de păsări. Palmele au un mare rol, palmele pot iubi mult mai profund, decât cuvintele. E poate aici momentul culminant al trecerii de la starea de extaz a conceperii, spre cealaltă stare, care e tot o formă de extaz, dar sub altă exteriorizare cea a durerii. sunt în travaliu acum strâng din dinți și tac – momentul culminant, nu numai al poemului, dar mai ales a mesajului ce se vrea transmis, fiind un poem de dragoste, masculinizat, iau acest amestec ca o curiozitate a trecerii prin stare în locul celei ce poartă această sarcină. Dar aici mai poate fi și altceva, e un fel de a ascunde dragostea, e un fel cifru…o dragoste pentru care ai luptat, iar așteptarea ei e ca un travaliu, dar e o stare plăcută, ți-o însușești ca poet. Versurile redau imaginea, dar dincolo de acestă imagine, în spatele tabloului e cu totul altceva ( așa cred eu, sau e doar interpretarea mea, e libertatea mea de cititor) tac până îți voi auzi primul strigăt până îți voi da prima gura de lapte- da, și aici, acel strigăt, e din nou momentul ce culminează cu nașterea ar crede unii, dar eu vreau să cred cu totul altceva, că acesta ar fi de fapt momentul dăruirii totale, că te simți ca un copil în acea încleștare doar atunci îmi voi desface palmele și voi bate din aripi continuu în inima ta – starea de relaxare totală, inima, palmele desfăcute, aripile pentru un nou travaliu, un nou zbor, pentru un nou strigăt. E doar o interpretare. Citisem poemul la apariția lui, dar timpul nu mi-a permis atunci să mă exprim. Am tot căutat să-i dau un alt nume poemului, pentru mine poemul parcă pierde din filozofia lui cu acest titlu. Îmi vine ceva în mint , dar s-ar părea că sunt eu prea exaltată, ce zici de : Frenezie? | |
| = Maria Prochipiuc | Mahmoud Djamal [28.Jan.08 14:17] |
| Maria, iti multuesc de trecere si petru apreciere, semnul tau intotdeauna e diferit si profund, ai vazut o alta latura nevazuta de altii, probabil aveti drepatate toti. Fiecare cititor e liber sa vada ce vrea in poezie, eu doar sugerez si scriu ce mi se inspira Ti-am urmat sugestia referitor la titlu. cu multa stima si respect Djamal | |
| = cuvinte-metaforă | Amalia Cretu [28.Jan.08 18:06] |
| versul, bine structurat și susținut de metafore, gravitează în jurul stării de travaliu necesară oricărei iviri pe lume; tematic, este prezentă ideea că natura umană își are propria sa logică a ființării și devenirii de sine potențată de sentimentul iubirii materne aprecieri, amalia | |
| = poem cu multe intelesuri... | ioana matei [28.Jan.08 19:51] |
| frenezia ar putea sa insemne fiorul (efervescenta) celui ce simte chemarea de a scrie poezie, "miliarde de păsări" alternativele inspiratiei ce poarta vrerea definirii zborului...iar "îmi voi desface palmele și voi bate din aripi continuu în inima ta" o plecare/ramanere a creatorului in propria creatie...ca o nastere... | |
| = Amalia Cretu | Mahmoud Djamal [28.Jan.08 23:02] |
| iti multumesc de citire spentru aprecieri. multa stima | |
| = ioana matei | Mahmoud Djamal [28.Jan.08 23:04] |
| mi-a placut perceptia ta, iti multumesc de revenire. cu respect | |