| = Univers personal concentraționar | Plopeanu Petrache [03.Feb.08 15:54] |
| Carmen, rețin cu plăcere fără comentariu amănunțit, azi: -îmi pierd un ochi, am zis, mai bine mi-l smulg singură decât să mai văd corbii cum îmi dau ocol -venele în mine orbesc -îmi vând picăturile pe care trecătorii și-au șters pantofii murdari -gratii între poeme -inima pierdută la jocul de cărți Toate acestea cuplate cu titlul și subtitlul, mă face să exclam grăbit: când ți-ai construit acest univers personal concentraționar? Atât de plăcut Felicitări încă o dată Cu prietenie | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [03.Feb.08 17:41] |
| referitor la acest lagar de concentrare ca un univers interior nu e mult spus, doar ca poezia acolo se naste, din cand in cand mai arunca cineva cu pietre la fereastara si zice, hei deschide-mi si mie usa, afara e frig, ploua, nu am de niciunele, atunci, mai primesc un locatar, nu pt multa vreme. mcm | |
| = Carmen-Manuela Macelaru, respir, am găsit puțin aer... | Teodor Dume [03.Feb.08 18:37] |
| concentrare-eleganță-stil și imagini deosebite întru împlinirea poemului. imi place "venele în mine orbesc, o iau razna pulsează haotic, sângele devine ceva mult mai rar atât de rar, încât îmi vând picăturile " și final plăcut "respir, am găsit puțin aer în inima pierdută la jocul de cărți" o să revin cu plăcere considerație și stimă, teodor dume, | |
| = rafinament... | ioana matei [04.Feb.08 00:01] |
| autentic al unui joc de carti...ce se scriu unele pe altele...invazii...in lumea poeziei...atunci cand creionul scrie de la sine se scrie poezia... | |
| = mcm | dan herciu [03.Feb.08 23:19] |
| "Dincolo de sârma ghimpată" este, dupa umila mea parere, o poezie completa, pe care o recomand oricui..ai reusit "sa aduci" mult suflet in versuri si sa-l transmiti celorlalti..nu vreau sa evidentiez pasaje fiindca ar trebui sa dau "copy-paste" pe toata poezia: ) ( cu toate ca ultima strofa imi pare chiar de exceptie)... mi-a placut foarte mult!felicitari cu prietenie dan | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [04.Feb.08 08:08] |
| theodor, intotdeuna optimism, am gasit aerul necesar repsiratiei in inima pierduta la jocul de carti. ioana, creionul scrie de la sine, aici ai dreptate scriu destul de repede,nu prea ma opresc din drum, la final incep sa privesc inapoi, atunci incep sa retusez. dan, ultima strofa se dorea o scapare, un ultim efort, asa ca pariul pe acele obiecte e putin fragil deoarece ele nu imi apartin si chiar daca voi castiga ceva nu voi beneficia pt ca "zale/chei/balamale" sunt ale altei persoane. multumesc de citire mcm | |
| = merita | Stefan Doru Dancus [05.Feb.08 15:39] |
| Scris cu nerv si cu o oarecare tristete, poemul pare un fulg pe care-l urmaresti o vreme fixandu-ti ochii si pierzandu-l odata cu ajungerea in fata intrarii (destinatiei tale de etern trecator prin poezie). Frumos vers "inima pierduta la jocul de cart", merita o stea. Poate o va face vreunul din cei ce au posibilitatea. | |