| = ILIESCU EMIL, dulgherul coase din grinzi butoaie... | Teodor Dume [01.Mar.08 08:37] |
| îmi place modul în care ați îmbrăcat poemul. multe imagini și metafore de-o rară frumusețe care împlinesc mesajul.totul curge atent. strigătul puternic al copilăriei revine. îmi place întregul. cred eu că este cel mai bun poem citit de la d-voastră datorită mesajului care toarce lângă suflet. "fratele deschide poarta copilăriei cu năvodul pe spate în șopronul vechi aruncă umbre de pești noi doi, ca într-o oglindă, dăm socoteală timpului, mințindu-l..." domnule iliescu, pentru acest poem, din partea unui pasager prin copilăria de care mi-ați amintit,vă dau o stea de suflet. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Afinitate electivă... | ILIESCU EMIL [01.Mar.08 20:45] |
| Domnule Dume, am citit cu ceva timp în urmă pe acest site o poezie, pe care am purtat-o în suflet, chiar dacă mi-a sângerat amintirile, dar în același timp mi-a și alinat dorul pentru acea perioadă din viața mea, vremea zmeului cu coadă portocalie și a unui covrig ținut stingher în mâna stângă. Poezia se numea "Scrisoare către nicăieri", vă aparține și cred că tocmai modul în care amândoi am păstrat această comoară în suflet v-a făcut să-mi oferiți o fărâmă din afinitatea d-voastră electivă, pentru care vă mulțumesc! | |
| = călătorie la ceas de taină | Vad Guzun [02.Jul.09 19:43] |
| Jocul după magazia de stele, fantasmele ploii șiroind peste case, strigătul mamei ca o dimineață, râul trecut de cizme, umbrele peștilor aruncate într-un șopron, sunt dublate exemplar de metafore ce-ți deschid poarta copilăriei. Poemul reconstituie cu o fidelitate exemplară lumea pură a timpului în care orice joc e permis, dar care-ți va cere oricum socoteală. Citindu-l și recitindu-l, „călător la ceas de taină”, mă văd în oglinda copilăriei mele și mă recunosc, mințind. Cu plăcerea cititului, V.G. | |
| = Nu mă mai așteptam... | Emil Iliescu [02.Jul.09 20:46] |
| Nu mă mai așteptam ca cineva să mai descopere această poezie, care s-a strecurat timid printre cele de la "atelier". Vad, mă bucur că ai receptat acea lume în care totul este posibil și care - vai, cât de mult ai dreptate - ne va cere socoteală peste ani! Cu mulțumiri pentru trecere și cuvintele din inimă! Cu prietenie, Emil Iliescu | |