| = Reînvierea unor stări și lucruri uitate poate ... | Maria Prochipiuc [11.Mar.08 13:05] |
| Căutarea permanentă e un fel de jertfă adusă de poet cuvântului, manifestarea pein vorbe este semnul și plăcerea trăită în actul comunicării. Aces semn trebuie înțeles prin gesturi și imagini, aici imaginile și gesturile se întrepătrund: Privirea vie, fruntea prinsă-n riduri, / Pulsează dens, iar apoi imaginea: Viori măiestre fermecând cu liduri / Cetatea-n care mi-am croit o soartă... Neastâmpărul poetic se simte peste tot în poemele tale, eu parcă am rămas conectată undeva prin Sonete 3 și acum când mereu suntem invitați la călătorie nu reușesc să mă desprind, am fost atât de contrariată de starea de acolo, de imaginiile atât de… încât aici mi se pare că sunt undeva în paradis… e paradisul, chiar dacă e o undă de regret, de… Dialogul tău cu poezia este un mod de viețuire și convețuire, dar și dialogul cu oamenii are un rol și mai mare, fiindcă ei se cunosc și se recunosc reciproc. Locul acesta nu-l știu și e o bucurie pentru mine să fac acest ,,pelerinaj,, prin vechea și noua cetate a Brașovului. | |
| = Maria | Adrian Munteanu [11.Mar.08 16:41] |
| Neastâmpărul pe care l-ai intuit este dat de periplul acesta extins prin dreptul atâtor obiective, fiecare cu imaginile rămase pe retină și cu aura prelinsă din amintire și trăiri multiple. Dacă s-a simțit conturul paradisiac, el apare din contrastul prezent-trecut( nimic nou în tratare și manieră, pentru că nu totul e nou pe lumea asta). Nu știu cum facem, dar echilibrul se rupe mereu când vorbim de cele două segmente temporale, iar balanța se înclină, nedezmințit, spre ceea ce a fost și nu se mai întoarce. Mulțumesc pentru revenirea constantă. | |