| = :) | Alberto M. Popesco [13.Mar.08 23:40] |
| cristina, sincer sa fiu, nu-mi place poemul, imaginile sunt moi, clisee chiar. pe scurt, l-ai putea sterge si rescrie. e parerea mea, nu trebuie sa tii cont de ea. foarte amical | |
| = AP | Cristina Sirion [14.Mar.08 00:11] |
| Nu cred ca as sti sa-l rescriu altfel, daca e ratat, e ratat. Multumesc de privire, uneori e nevoie de cineva sa-ti spuna mai femeie, mai ia si tu o pauza. :o) | |
| = Cristina | Ela Victoria Luca [14.Mar.08 00:23] |
| ai devenit foarte rapid unul dintre autorii citiți cu plăcută supriză de mine pe site, lucru tot mai rar de altfel, spun asta cu regret, fiindcă zilnic aștept să mă surprindă ceva fain (ilziile mele, metehnele, deh). aici apreciez gradarea trecerii dinspre personaj spre autor și invers, dedublarea bine reușită poetic, și e bine plasat (cu paranteze cu tot) pasajul cu tramvaiul și fripta, pasaj care "secționează" cele trei "Solange": cea care scrie, cea care a existat cândva și cea care se conturează ca personaj în text. Bună și inserția ninsorii prin fuga tatei, bun și pumnul de bumbi din fluieurl piciorului. Ce nu consider reușit în poem este accentul pe înjunghiere - pironire (mai ales penultima strofă) și pământul ar sta vertical. Fiindcă stă vertical, depinde de punctul de referință, de perspectivă etc. Și ceva din finalul strofei 4, cu albul mai alb - taman eu care îs cu alb, aci îmi pare iar accentuat, după zăpada de mai sus. Dar adaugă, ce-i drept, o altă semnificație. Și bun final, frust, cumva imperativ. Și mai apreciez prospețimea scriiturii. Păstreaz-o cât mai mult. Gata, tac fiindcă oricum apreciez poemul per ansamblu. Desigur, citesc tot ce scrii. Las semn numai acolo unde simt că e cu rost. Ela | |
| = ela | Cristina Sirion [14.Mar.08 01:16] |
| Increderea ta ma onoreaza. As minti daca as spune ca nu sunt surprinsa. Desigur, in mod placut si oarecum aiuritor fiindca ma simt marunta prin nenumarate comparatii care se pot face aici. Mi-ai surprins bine nu numai intentiile, dar si indoielile - partile asupra carora eram eu insami nehotarata. Cred ca ce ma sacaie cel mai tare e verticalitatea aceea, era de fapt un switch al materiei prin care ne deplasam (teoretic) "vertical" vs. orizontalitatea lipsita de viata pe care obisnuim sa calcam. Cineva spunea ca poti recunoaste ceva bun dupa aceea ca nu isca controverse. Eu astept intotdeauna reactiile ca la un meci de fotbal, de aceea sper ca n-a fost vorba (si)de-o justificare. :o) | |
| = . | Ela Victoria Luca [14.Mar.08 01:27] |
| cristina, eu mai am un defect: când las un comm, nu citesc commurile anterioare, ci le citesc după. nu vreau să mă las influențată decât de textul respectiv și îl compar cu cele anterior citite de mine la acel autor. cum spunema mai sus: defectele, metehnele mele. fii sigură că te voi citi mai departe. și că voi și critica mereu. constructiv. Ela | |
| = ~ | Cristina Sirion [14.Mar.08 01:41] |
| Multumesc. Era important pentru mine. | |
| = . | emilian valeriu pal [14.Mar.08 11:40] |
| Un pumn de bulbi din fluierul piciorului mi se pare fortat. Ai insa niste imagini pentru mine excelente: trecea tramvaiul huruind pe-afară trecea razant ca-n jocul de-a fripta Unde-i albul mai alb dă cerbul cu coarnele mereu găsești câte-o femeie-njunghiată din care curge nisip Frumos. Foarte. Cel putin pentru mine. | |
| = caminante strikes again | George Asztalos [14.Mar.08 21:41] |
| n-sm citit nimic mai delicat și sublim în ultima vreme: "...era frumoasă/ ne punea tuturor vaporașe pe inimă/ și sufla/...:) upps caminante...you did it again...e simplu : un poem din familia reușitelor. doar o "zgurmătură" disonantă în text: "se clatină-ncruzit"...hmm. parcă e un bec-bombă gata să bubuie...:) fain poem, dezosata mea angelică și solară...Solange...;) stă vertical fără să fie pironit de aerul că ar fi... amicalo-drăgăstos, | |
| = inca doua raspunsuri | Cristina Sirion [15.Mar.08 00:27] |
| Emilian Wow. M-ai impresionat. Nu stiu daca te-am mai auzit spunand "frumos". In orice caz, ai salvat versurile alea. Si versurile iti multumesc. :o) george Intre noi e dragoste mare, poezia ce mai conteaza. :o) Glumesc, adevarul e ca m-ai uimit, dar iti spun de ce in "George animatu'". Secretul meu: versurile alea imi placeau cel mai mult, parca ma cuprinsese tristetea ca nu le remarcase nimeni. | |
| = . | nica mădălina [15.Mar.08 15:20] |
| mie îmi plac nodurile consonantice, căci nu pot fi privite ca asperități. dau un ceva pișcător care să susțină atmosfera și descriptivul cumva rupt de prezent, previn moleșeala. iar strofa penultimă drege foarte bine tonul, deși nu răgușise prea până acolo. e preferata mea. | |
| = i m a poet | medeea iancu [15.Mar.08 15:29] |
| mie nu-mi place nimic, e un amalgam de imagini care se taie si nu se leaga, un melaj care nu-mi produce nimic, niic ca stare, nici ca imagini, un fel de teribilism. am citit si alte texte, daca ai ramaen doar pe o stare si un set de imagini, poate ar fi mai bne. | |
| = *** | Cristina Sirion [15.Mar.08 23:16] |
| Madalina Apreciez ca ai trecut, incep sa cred ca voi lasa poezia asa, nu sunt complet multumita de ea, imi scapa ceva, pana acum credeam ca e exact strofa aceea. Oricum, voi mai pune o varianta, imi place sa tin cont de sugestii. Medeea Ai dreptate, mi s-a mai spus. Problema e ca poezia "in linie dreapta" mi se pare prea explicativa si ma plictisesc usor. In sensul asta poate fi teribilism desi, cred ca e un cuvant pe care-l poti folosi in orice situatie, peste tot exista un unghi favorabil. | |
| = variantă după sugestii | Cristina Sirion [16.Mar.08 19:59] |
| Mama cosea la mașină înainte de masă ne ieșeau ațe lungi pe la tâmple Solange a rămas neterminată acum o smulgem din pământ ca pe morcovi Solange era frumoasă ne punea tuturor vaporașe pe inimă și sufla (Mama lăsa mereu ferestrele deschise ca să putem sări trecea tramvaiul huruind pe-afară trecea razant ca-n jocul de-a fripta) ...apoi mâncam tăcuți săpând fiecare în galeria lui cărnoasă de măr Sufletul meu e complet dezosat sunt prinsă de trecut în ace de pin le-aduc pe tălpi prin toate încăperile Prin fuga tatei dădea o ninsoare de-aprilie ne prindea cu rufele întinse erau întinse pe noi, se uscau cel mai repede când nu mai visam la nimic Unde-i albul mai alb dă cerbul cu coarnele mereu găsești câte-o femeie-njunghiată din care curge nisip Solange, hai sa facem schimb de obsesii trăiește tu ia geaca mea de antilopă mie să-mi lași un pumn de bulbi din fluierul piciorului să mă prind de ceva de-o iarbă cu spic și inima asta care știe să zgurme Madalina, scuze ca am scos strofa aia, in tine am incredere, dar cred ca dincolo de eventuala valoare a schimbarii de ton aducea neclaritatea de care spunea Medeea. Medeea, uitasem: I'm not a poet. Ma joc de-a. | |
| = Un poem surprinzător de altfel | Ioan Jorz [17.Mar.08 01:17] |
| Până la "...jocul de-a fripta)", poemul este plin de forță, apoi apare o ușoară diluare prozaică, ordonându-se pe o logică a epicului ce nu e, neaparat, neinteresantă.Este, totuși, o poezie frumoasă, realizată și surprinzător de proaspătă, generând, inerente, emoții estetice. Sugestie: un pumn de bulbi în fluierul... nu din fluierul. | |
| = cateva | Mihai Robea [17.Mar.08 13:31] |
| imagini bune imprastiate pe un camp cu vrabii. | |
| = Jorz, Mihai | Cristina Sirion [17.Mar.08 19:32] |
| Va multumesc amandurora, pentru efortul de-a citi si sugestii. Jorz Acel "altfel" m-a facut fericita, e bine ca se poate percepe si asa. Pe undeva cred ca toata lumea are dreptate, e un slalom interesant printre oameni si-mi place atunci cand il fac cu cate-o poezie. Mihai Multumesc, venind de la tine - e bine. :o) | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [10.Apr.08 13:21] |
| Cristina, aproape ca nu mai e loc de comentarii... insist. te citesc cu placere. un joc inteliget, construit cu usurinta si normalitate in scriitura. care comunica si se comunica... cu priretenie, | |